Operaţiunea livrării de bunuri şi momentul intervenirii ei prin raportare la actele juridice îndeplinite în cauza şi prin identificarea faptului generator de TVA
Prin sentinţa civila nr. 1804/14.12.2011, Tribunalul Braşov a dispus următoarele:
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC L SA.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta C S contradictoriu cu pârâta SC L SA.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Imobilul situat în B, str. V A, …, ce a făcut obiectul contractului a fost înscris în CF xxx B, nr. cadastral xxx.
La data de 08.08.2008 reclamanta a intrat efectiv în posesia apartamentului ce a făcut obiectul contractului de construire, astfel cum reiese din procesul verbal încheiat la terminarea lucrărilor.
De asemenea , în timpul soluţionării apelului ,la data de 01.03.2011 părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în str. V A…., contract autentificat de BNP F M sub nr. xxx.
În aceste condiţii pretenţiile reclamantei inserate la petitele 1 şi 2 din acţiune au rămas fără obiect la acest moment.
În ce priveşte pretenţiile reclamantei la rambursarea echivalentului în lei al sumei de 11.894,85 Euro, rezultată ca diferenţă de TVA dintre cota de TVA de la 19% si cota de TVA de 5% şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere din suma încasata de SC L SA se constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 140 alin. 2? din Legea nr. 571/2001 privind Codul fiscal „Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege: a) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari; b) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap; c) livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare şi dacă terenul pe care este construită locuinţa nu depăşeşte suprafaţa de 250 m2, inclusiv amprenta la sol a locuinţei, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuinţe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuinţe nu poate depăşi suprafaţa de 250 m2, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuinţe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziţiona o singură locuinţă cu cota redusă de 5%”.
Dispoziţia legala precitată a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenta nr. 200 din data de 04.12.2008 (publicata în M. Of. Nr. 815/04.12.2008), act normative care a modificat Codul fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 Cod civil, “Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă”.
Acordul de voinţa al părţilor materializat prin încheierea contractului de construcţie (antecontract de vânzare cumpărare) a avut loc la data de 29.11.2006, data la care părţile au stabilit şi preţul contractului, preţ ce a şi fost achitat integral de către beneficiar. Preţul stabilit de părţi şi achitat integral de beneficiar a reprezentat contraprestaţia beneficiarului pentru obligaţia asumata de constructor, respectiv aceea de a construi o locuinţă. La data la care a intervenit acordul de voinţă al părţilor, inlcusiv stabilirea preţului construcţiei ce urma a fi edificata de către pârâtă, dispoziţiile OUG 200/2008 nu erau în vigoare, iar potrivit principiului tempus regit actum, aceste dispoziţii nu pot fi aplicate retroactiv unui contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii.
În acest sens sunt şi adresele nr. Ministerului Finanţelor Publice – Direcţia de Legislaţie în domeniul TVA şi adresa nr. 47.846 /05.11.2009 emisă de DGFP Braşov.
Dispoziţiile art. 140 Cod fiscal invocate de reclamanta în susţinerea cererii sale nu sunt aplicabile în cauza. Contractul încheiat între părţi nu este un contract de vânzare cumpărare, ci un contract de construcţie, căruia nu îi sunt aplicabile cotele reduse de TVA, astfel cum reiese chiar din adresa emisă de Ministerul Finanţelor Publice.
Potrivit art. 128 alin. 1 Cod fiscal este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar. Acest transfer al dreptului de proprietate a operat numai la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în str. V A …, contract autentificat de BNP F M sub nr. xxx şi înscrierea dreptului dobândit în cartea funciară.
Pe cale de consecinţă , dreptul reclamantei la rambursarea TVA s-ar fi născut după această dată şi numai dacă s-ar fi făcut dovada că livrarea locuinţei ar fi fost parte a politicii sociale şi că reclamanta în calitate de cumpărătoare ar fi prezentat o declaraţie pe proprie răspundere ,autentificată la notar din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile stabilite de art. 140 alin. 2 indice 1 din Codul fiscal aşa cum dispun prevederile pct. 23 alin.10 din HG nr. 44/2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel in termen reclamanta C S.
Critica sentinţa pentru nelegalitate si netemeinicie sub aspectul interpretării si aplicării dispoziţiilor legale ce reglementează aplicarea cotei reduse de TVA si aplicarea normelor ce vizează noţiunea de livrare de bunuri.
Deşi a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare între părţi în forma autentică în 01.03.2011, acesta fiind momentul livrării bunului în opinia apelantei, totuşi în mod greşit instanţa de fond nu a aplicat cota redusa de TVA de 5%, cu toate că apelanta susţine că a îndeplinit toate condiţiile legale pentru aplicarea acestei cote prevăzute de art. 140 alin. 21, inclusiv a obţinut şi declaraţia descrisă la art. 140 alin. 21lit. c din Codul fiscal.
Prin urmare, apelanta solicită aplicarea cotei reduse de TVA de 5%.
Conform art. 134 1 din Codul fiscal, faptul generator al taxei, în cazul livrării de bunuri, este transferul dreptului de proprietate, iar data la care taxa devine exigibilă este dată de momentul în care operează transferul dreptului de proprietate. Prin urmare, această dată este cea a încheierii actului autentic de vânzare cumpărare.
Greşeala instanţei de fond constă în aceea că, deşi a considerat ca a avut loc transferul dreptului de proprietate în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat, totuşi nu a aplicat cota redusa de TVA. La acel moment erau intrate în vigoare noile reglementări ale cotei reduse de TVA, deci trebuiau aplicate dispoziţiile OUG 200 din 04.12.2008. Ceea ce se aplica retroactiv nu este legea, ci, prin regularizare, doar cota de TVA..
Aşadar, instanţa a interpretat greşit că momentul livrării de bunuri se raportează la contractul de construire. În mod judicios, momentul livrării de bunuri în sensul art. 128 alin. 1 cod fiscal este momentul transferului dreptului de proprietate, iar acesta aste marcat de data autentificării contractului de vânzare cumpărare.
Apelanta arata că respingerea petitului 1 al cererii ar fi rămasă fără obiect în condiţiile în care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare în forma autentică. Arată că în mod greşit a fost respins petitul 2 al cererii şi implicit petitul 3 ce viza restituirea echivalentului în lei a sumei de 11.285 euro, diferenţa de TVA dintre cota de 19% aplicata si cota corecta de 5%.
Susţine că au fost ignorate şi normele metodologice ce reglementează regularizarea TVA, respectiv HG 1618/2008.
Instanţa de fond nu a motivat respingerea petitului referitor la acordarea penalităţilor de 0,15% pe zi întârziere din suma încasată de pârâtă. Aceste penalităţi au fost înţelese greşit la fond ca decurgând din aplicarea cotei reduse de TVA, în realitate ele se referă la întârzierea pârâtei de a preda efectiv imobilul. Acesta nu a fost predat aşa cum se stipula în contract în martie 2008, ci după 5 luni, în august 2008, cu o întârziere de 5 luni.
Solicită admiterea apelului şi admiterea acţiunii.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, pe motiv că plata de TVA s-a raportat la cota ce avea reglementarea legală la momentul când a avut loc faptul generator al taxei, faţă de situaţia virării deja la MINISTERULUI Finanţelor a cotei de TVA, nu se mai poate restitui cumpărătoarei de către intimata deoarece aceasta are doar un rol secundar, de colector de TVA. Construcţia realizată din care face parte si apartamentul apelantei nu este o locuinţă socială pentru care s-ar aplica cota redusă de TVA.
În probaţiune s-a depus declaraţia autentică a apelantei dată în condiţiile art. 140 alin. 21 lit. c pct. 1 şi 2 Cod fiscal.
Analizând apelul formulat, instanţa constată că este nefondat.
Instanţa de fond a soluţionat corect toate petitele cererii de chemare în judecată. Dispoziţiile legale invocate au fost corect aplicate.
Criticile apelantei vizează soluţionarea petitelor 2, 3, 4 din cerere, iar cu privire la primul petit se recunoaşte că a rămas fără obiect prin executarea obligaţiei, respectiv prin încheierea contractului de vânzare cumpărare.
În ceea ce priveşte temeinicia criticilor apelantei faţă de interpretarea şi aplicarea legii în soluţionarea petitelor privitoare la aplicarea cotei reduse de TVA de 5% şi implicit la rambursarea diferenţei de TVA dintre cota de 19% deja plătită şi cea de 5% datorată în accepţiunea apelantei, instanţa constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Chestiunea de drept dedusă judecaţii constă în verificarea aplicabilităţii dispoziţiilor de modificare a codului fiscal aduse de O.U.G. nr. 200/2008 tranzacţiei intervenite între părţi, respectiv dacă este aplicabilă în cauză cota redusa de TVA de 5%. În acest scop trebuie determinată operaţiunea livrării de bunuri şi momentul intervenirii ei prin raportare la actele juridice îndeplinite în cauză şi prin identificarea faptului generator de TVA .
Cota redusă de TVA de 5% a fost stabilită prin O.U.G. nr. 200/2008 de la data de 15.12.2008. Ea se aplică potrivit art. 140 alin.21 din Codul fiscal asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.
În speţă au fost încheiate două acte juridice între părţi. Mai întâi părţile au încheiat contractul de construire nr. 9/29.11.2006, actul adiţional la acesta în baza cărora au convenit construirea apartamentului pentru reclamantă au stabilit preţul, TVA aplicabil fiind de 19%. S-a mai stabilit că avansul de 25% să fie plătit în 5 zile de la data semnării contractului de construire, iar diferenţa de preţ să fie achitată prin credit ipotecar, eşalonat, până la terminarea şi recepţionarea construcţiei, fapt îndeplinit în 08.08.2008.
S-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. xxx, prin care intimata i-a vândut imobilul construit cumpărătoarei, beneficiara din contractul de construire. S-a stipulat în acest contract ca apelanta intră în stăpânirea de drept a apartamentului la data autentificării contractului de vânzare cumpărare, stăpânirea de fapt având loc la 08.08.2008. În baza acestui contract, apelanta îşi putea înscrie în CF dreptul de proprietate astfel dobândit. Pentru aceste considerente apelanta susţine că acest contract de vânzare cumpărare este translativ de proprietate şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 128 alin. 1 Cod fiscal, respectiv, acest contract reprezintă operaţiunea de „livrare de bunuri” în sensul codului fiscal, deoarece la data autentificării lui s-a realizat transferul dreptului de a dispune de bun ca şi un proprietar aşa cum prevede art. 128 alin. 1 Cod fiscal. Pe acest raţionament juridic, apelanta susţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1341 Cod fiscal, considerând faptul generator de TVA momentul încheierii actului autentic de vânzare cumpărare. Această dată fiind ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 200/15.12.2008, ar însemna ca aplicabilitatea cotei de 5% să fie pertinentă. Însă, în speţă, faptul generator de TVA nu este contractul de vânzare cumpărare, deoarece, convenţia părţilor nu a fost numai în acest sens. În mod judicios a fost raportat de instanţa de fond momentul generator de TVA la data încheierii contractului de construire, respectiv la data plăţii avansului din preţ si la datele de achitare a ratelor plătite în scopul plăţii integrale a preţului din contractul de construire, preţ ca s-a prevăzut şi în contractul de vânzare cumpărare. Trebuie remarcat că preţul integral a fost achitat aşadar eşalonat, până la recepţionarea şi terminarea construcţiei, astfel că, la data predării efective a apartamentului către apelantă, adică la 08.08.2008, preţul era achitat integral. Aşadar, constructorul emitea facturi pentru fiecare plată a parţilor din preţ, acestea fiind momente de exigibilitate a taxei, date la care au avut loc faptele generatoare de TVA, conform art. 1342 alin. 2 lit. A si b din Cod fiscal. Pentru că toate aceste momente s-au plasat înainte de 15.12.2008, când a intrat în vigoare norma ce prevedea cota redusă de TVA, în mod corect instanţa de fond a înlăturat susţinerile reclamantei cu privire la aplicarea acesteia şi respectiv la aplicarea regularizării de TVA conform art. 140 alin. 4 Cod fiscal.
Prin urmare, criticile cu privire la aplicarea cotei reduse de TVA şi cele ce vizează restituirea sumei de 11.285,57 euro sunt nefondate .
În ceea ce priveşte soluţionarea petitului privitor la plata penalităţilor de întârziere de 0,15 % pentru predarea cu întârziere a apartamentului, instanţa constată că au fost respinse la fond. Respingerea acestora este fondată însă pentru considerentul că în speţa reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea de daune interese, respectiv nu a făcut dovada punerii în întârziere a debitoarei sale, pentru această obligaţie de predare a locuinţei, debitoarea pârâtă nefiind de drept în întârziere.
Pentru aceste considerente va fi respins apelul formulat, niciuna din criticile invocate nefiind fondate, neputând duce la schimbarea sentinţei.
Decizia nr. 33/Ap/3 aprilie 2012 red. A.P.
