Opoziţia împotriva hotărârii asociaţilor privitoare la transmiterea de părţi sociale.
Potrivit art.23 al art.202 din Legea nr.31/1990 republicată, introdus prin art. XIII pct.2 din OUG nr.54/2010, creditorii şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Dispoziţiile, procedurale, ale art.62 din Legea nr.31/1990 se aplică în mod corespunzător.
Dispoziţiile legale menţionate completează şi modifică dispoziţiile generale cuprinse în L.S.C. nr.31/1990 având ca obiect aceeaşi problematică, respectiv transmisiunea părţilor sociale ale unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, prevăzând acum, în mod expres şi direct posibilitatea formulării unei opoziţii la actul de cesiune a părţilor sociale din partea creditorilor şi a oricăror persoane prejudiciate prin hotărârea adunării generale. Indirect, această posibilitate este prevăzută de textul art.61 din legea nr.31/1990 care dă posibilitatea creditorilor sau oricăror persoane prejudiciate de a ataca cu opoziţie orice modificare intervenită prin cesiunea părţilor sociale, iar nu anularea hotărârii adunării generale prin care s-a adoptat actul modificator.
Secţia comercială – Decizia comercială nr.636/13 mai 2011
Prin sentinţa comercială nr.164/COM/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.11832/107/2010 s-a admis opoziţia formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice A. şi s-a dispus anularea Hotărârii nr.2/25.10.2010 a adunării generale a asociaţilor SC I. SRL G. – S.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că prin hotărârea atacată cu opoziţie s-a decis schimbarea denumirii societăţii în SC P.N. SRL, schimbarea sediului social din A.I. în B.M., b-dul U., nr.X, hala 4, F. 14, cedarea părţilor sociale către pârâtele SC O.B. SRL şi SC T.B. SRL, aceste din urmă societăţi urmând să preia şi„ activul şi pasivul societăţii la data semnării contractului de cesiune ”.
S-a reţinut de asemenea din fişa sintetică a pârâtei SC I. SRL că aceasta are datorii la bugetul consolidat al statului în cuantum de 34.360 lei.
În drept s-a reţinut că, potrivit art. 61 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 ,creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 (care se referă la declararea nulităţii) fiind aplicabile.
S-a apreciat că textul de lege mai sus invocat reglementează o cale de atac împotriva unei hotărâri de modificare a actului constitutiv al unei societăţi comerciale precum este hotărârea în speţă, pusă la dispoziţia creditorilor ale căror interese ar fi fraudate prin modificarea actului constitutiv.
Procedând la analiza modificărilor actului constitutiv prin hotărârea atacată, constând în schimbarea denumirii, mutarea sediului în alt judeţ şi în cedarea părţilor sociale către alte societăţi comerciale, s-a constatat că sediul unde se doreşte mutarea societăţii SC I.SRL devenită SC P.N. SRL este unul fictiv, astfel cum rezultă din nota de constatare AFP B.M. coroborată cu corespondenţa AFP B.M. Chiar dacă nota de constatare se referă la o altă societate esenţial este aspectul că în acea hală nu se desfăşoară vreo activitate.
Din sentinţele comerciale nr. 57/COM/CC/2011 şi respectiv 115/COM/CC/2011 ale Tribunalului Alba, s-a mai reţinut că SC O.B. SRL şi SC T.B. SRL sunt folosite pentru ca, sub masca unei cesiuni de părţi sociale, diferite societăţi comerciale să scape de plata datoriilor la bugetul de stat.
S-a reţinut, în consecinţă, că prin producerea efectelor juridice ale hotărârii atacate interesele legitime ale reclamantei, constând în efectivitatea şanselor de recuperare a creanţei deţinute în contra pârâtei SC I. SRL, ar fi în mod semnificativ diminuate. De asemenea, s-a reţinut că hotărârea atacată prezintă puternice suspiciuni de fraudă la lege prin aceea că se urmăreşte pervertirea unor posibilităţi legale de modificare a actului constitutiv în mijloace de eludare a reglementărilor fiscale.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs societatea pârâtă solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii opoziţiei DGFP Alba.
În motivarea recursului arată că, pe de o parte, reclamanta nu face dovada creanţei sale, fişa sintetică nefiind un titlu executor, potrivit reglementărilor în materie fiscală şi nici dovada vreunui prejudiciu produs prin efectul cesiunii părţilor sociale în beneficiul SC O.B. SRL şi SC T.B. SRL. Aceste societăţi s-au obligat, în conformitate cu dispoziţiile art.7 din Hotărârea nr.2/25.10.2010 a Adunării generale a asociaţilor SC I. SRL , publicată în Monitorul Oficial 4812/29.XI.2010, să preia atât activul cât şi pasivul societăţii, existent la data semnării contractului de cesiune.
Pe de altă parte, contrar susţinerilor reclamantei, în cadrul operaţiunilor de cesiune a părţilor sociale, nu era necesar acordul creditorului, neexistând vreo dispoziţie legală care să oblige la aceasta.
De asemenea, se învederează, în legătură cu susţinerea că la sediul din Baia Mare, B-dul Unirii, Ferma nr.14, hala 6, nu există nicio activitate, că acest aspect nu are nicio relevanţă, de vreme ce la sediul unei societăţi comerciale nu presupune o activitate lucrativă în mod necesar.
Se mai arată că hotărârea instanţei de fond este fundamentată strict pe suspiciuni de fraudă şi pe prezumţia micşorării şanselor de recuperare a sumelor pretinse, toate acestea fiind justificate cu două hotărâri judecătoreşti, cu titlu de practică judiciară ( fără menţiunea că sunt irevocabile), şi un articol apărut în ziar, în legătură cu societăţile cesionare.
Prin întâmpinare, intimata DGFP Alba solicită respingerea recursului ca nefondat. Se arată în acest sens, că toate operaţiunile efectuate prin hotărârea adunării generale atacate, privind schimbarea denumirii societăţii, schimbarea sediului social şi cedarea părţilor sociale sunt menite să îngreuneze şi să fraudeze recuperarea sumei de 34.070 lei pe care SC I. SRL o datorează bugetului consolidat al statului, intimata fiind în imposibilitatea exercitării atribuţiilor legale de a urmări şi încasa la buget aceste sume. Locaţia unde recurenta doreşte a-şi muta sediul este unul fictiv iar cele două societăţi care au dobândit părţile sociale sunt administrate de aceeaşi persoană fizică străină, ce administrează un număr mare de societăţi comerciale.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată următoarele :
Aşa cum rezultă din însăşi opoziţia formulată în cauză de către DGFP A. (fila X), aceasta se întemeiază pe dispoziţiile art. XIII pct.2 din OUG nr.54/2010 privind unele măsuri de combatere a evaziunii fiscale şi art.62 din Legea nr.31/1990.
În acest sens se constată că, într-adevăr potrivit art.23 al art.202 din Legea nr.31/1990 republicată, introdus prin art. XIII pct.2 din OUG nr.54/2010, creditorii şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Dispoziţiile, procedurale, ale art.62 din Legea nr.31/1990 se aplică în mod corespunzător.
Dispoziţiile legale menţionate completează şi modifică dispoziţiile generale cuprinse în L.S.C. nr.31/1990 având ca obiect aceeaşi problematică, respectiv transmisiunea părţilor sociale ale unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, prevăzând acum, în mod expres şi direct posibilitatea formulării unei opoziţii la actul de cesiune a părţilor sociale din partea creditorilor şi a oricăror persoane prejudiciate prin hotărârea adunării generale. Indirect, această posibilitate este prevăzută de textul art.61 din Legea nr.31/1990 care dă posibilitatea creditorilor sau oricăror persoane prejudiciate de a ataca cu opoziţie orice modificare intervenită prin cesiunea părţilor sociale, iar nu anularea hotărârii adunării generale prin care s-a adoptat actul modificator.
Aşa cum se poate observa, oponenta a solicitat iar prima instanţă a dispus anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor ceea ce excede textelor de lege menţionate care se referă la repararea prejudiciului cauzat prin actul modificator ori atragerea răspunderii civile a asociatului, care, în ultimă instanţă este, tot o acţiune patrimonială de reparare a unui prejudiciu cauzat prin actul de cesiune a părţilor sociale. Anularea actului ilicit şi repararea prejudiciului cauzat prin respectivul act nu sunt noţiuni similare. Primul vizează lipsirea de efecte juridice a actului nelegal întocmit, în principiu cu efect retroactiv încă de la momentul încheierii sale iar prin repararea prejudiciului se urmăreşte repararea directă ori prin echivalent a rezultatelor dăunătoare, de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane. Potrivit art.998 – 999 Cod civil, răspunderea civilă intervine numai în cazul în care există un prejudiciu care, potrivit legii, să fie reparat.
Urmând a face dovada unui prejudiciu în sensul dispoziţiilor legale menţionate, reclamanta oponentă era obligată, potrivit art.1169 Cod civil să facă dovada existenţei prejudiciului, a certitudinii şi a întinderii sale în funcţie de natura acesteia, ca fiind patrimonial ori nepatrimonial, ceea ce în cauză nu s-a făcut. Aşa cum se observă, în cauză nu s-a solicitat repararea vreunui prejudiciu în conformitate cu dispoziţiile legale invocate ci anularea hotărârii ceea ce excede textului legii. Dispunând anularea Hotărârii nr.2/25.10.2010 a adunării generale a asociaţilor societăţii pârâte, prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, în dezacord cu dispoziţiile legale menţionate care obligă oponenta la invocarea şi dovedirea unui prejudiciu în faţa instanţei iar nu anularea hotărârii.
În aceste condiţii, în care soluţia primei instanţe excede cadrului legal reglementat de dispoziţiile art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990 astfel cum acestea au fost introduse prin Ordonanţa de Urgenţă nr.54/2010 precum şi celui reglementat de art.61 din Legea nr.31/1990 republicată, se impune modificarea acesteia, pe temeiul art.312 Cod procedură civilă, în sensul respingerii opoziţiei formulate de creditoarea intimată.
