Prelungirea planului de reorganizare şi stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar.
Prin încheierea din 10.09.2007 Tribunalul Braşov prin judecătorul-sindic a constatat votată propunerea de prelungire cu un an a perioadei de aplicare a planului de reorganizare a debitoarei S.C. Bere Lichior Mărgineni S.A. şi a stabilit remuneraţia administratorului judiciar la 5 % din valoarea sumelor ce se distribuie creditorilor.
În motivarea hotărârii se arată că prin voturile exprimate s-a realizat majoritatea de 2/3 din numărul creditorilor aflaţi în sold conform art. 95 alin. 4 din legea nr. 85/2006.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Bacău invocând greşita aplicare a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că votarea s-a realizat conform art. 95 alin. 4 şi nu potrivit art. 100 cum s-a dispus prin încheierea din 18.06.2007. Nu a fost prezentată hotărârea Comitetului creditorilor din 15.06.2007 referitoare la prelungirea planului de reorganizare. S-au încălcat prevederile art. 95 alin. 4 prin faptul că planul anterior nu a fost respectat, astfel încât nu se putea dispune cu privire la noul plan.
Referitor la remuneraţia administratorului, nu s-au respectat prevederile art. 15 din legea nr. 85/2006 şi nici ale art. 19 alin. 1 şi 2 prin raportare la art. 37 pct. 3 din O.U.G. nr. 86/2006.
Se mai arată că instanţa ar fi trebuit să se pronunţe mai întâi asupra cererii de intrare în faliment şi doar ulterior asupra propunerii de prelungire a planului.
Debitoarea S.C. Bere Lichior Mărgineni S.A. prin administratorul special Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii „Beralbac” Bacău şi administratorul judiciar Compania Experţilor Lichidatori I.P.U.R.L. Iaşi au depus întâmpinări solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs şi actele dosarului, în baza art. 3041 Cod procedură civilă se constată următoarele:
Cu privire la prelungirea planului de reorganizare, susţinerile recurentei – creditoare privind aplicarea art. 100 din legea nr. 15/2006 sunt nefondate. Aceste dispoziţii se referă la situaţia în care se votează pentru prima dată un plan de reorganizare şi nu la situaţia prelungirii unui plan, pentru acest din urmă caz fiind incidente dispoziţiile speciale ale art. 95 alin. 4 din legea 85/2006 corect reţinute de judecătorul-sindic. Astfel, luând în considerare votul favorabil exprimat de cei 34 de creditori din cei 42 de creditori aflaţi în sold, rezultă că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 95 alin. 4 din legea 85/2006 cu privire la admiterea prelungirii planului de reorganizare al debitoarei.
Chiar dacă judecătorul-sindic a indicat prin încheierea din 18.06.2007 că la votarea prelungirii planului se vor avea în vedere prevederile art. 100 din legea 85/2006, această dispoziţie nu leagă instanţa întrucât modalitatea de votare a prelungirii planului este prevăzută de lege şi nu de judecătorul-sindic.
În legătură cu neprezentarea hotărârii Comitetului creditorilor din 15.06.2007 referitoare la prelungirea planului, menţiunile recurentei – creditoare nu au nici o relevanţă în ceea ce priveşte exprimarea votului creditorilor, având în vedere că nu s-a făcut dovada adoptării unei hotărâri a Comitetului creditorilor şi chiar dacă ar fi fost prezentată o astfel de hotărâre aceasta ar fi avut un caracter de recomandare potrivit art. 17 alin. 1 lit. a din legea 85/2006, fără implicaţii în ceea ce priveşte exprimarea votului creditorilor conform art. 95 alin. 4 din legea 85/2006.
Sub aspectul considerării propunerii de prelungire a planului de reorganizare ca fiind un plan nou, susţinerile recurentei-creditoare urmează a fi înlăturate, prevederile art. 101 alin. 4 din legea 85/2006 împiedicând propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan în cazul confirmării unui plan de reorganizare.
Criticile recurentei-creditoare legate de inadmisibilitatea prelungirii unui plan de reorganizare faţă de nerespectarea parţială a planului, exced prevederilor art. 95 alin. 4 din legea 85/2006, prevederi ce nu condiţionează prelungirea planului de realizarea planului confirmat, întrucât dacă s-ar fi realizat planul iniţial, nu se mai punea problema prelungirii planului.
Cu privire la înscrierea onorariului de 5 % al administratorului judiciar în programul de plăţi, se constată că dispoziţia judecătorului-sindic încalcă prevederile art. 95 alin. 6 din legea 85/2006 cât şi dispoziţiile art. 102 alin. 4 din lege, potrivit cărora remuneraţia administratorului judiciar şi celelalte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul prevăzut, după caz, de lege, cu excepţia cazurilor în care părţile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plată.
În legătură cu stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar, se constată că judecătorul-sindic nu a precizat concret procentul în care s-a votat favorabil modificarea remuneraţiei şi nici criteriul care a stat la baza luării acestei decizii.
Potrivit art. 19 alin. 2 din legea 85/2006 stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar se realizează prin hotărârea adunării creditorilor, de către creditorii care deţin cel puţin 50 % din valoarea totală a creanţelor.
Potrivit art. 37 pct. 3 din O.U.G. 86/2006 onorariul provizoriu pentru perioada de observaţie este stabilit de judecătorul-sindic la deschiderea procedurii de insolvenţă şi va putea fi modificat o singură dată în prima adunare a creditorilor.
În speţă, prin decizia 508/R/28.09.2006 a Curţii de Apel Braşov s-a respins stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar de 5 % din valoarea sumelor distribuite dispusă prin sentinţa nr. 449/SIND/15.05.2006 de confirmare a planului de reorganizare a debitoarei.
Prin urmare, în lipsa hotărârii adunării creditorilor cu privire la stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar de 5% (voturile exprimate de creditori vizând exclusiv planul de reorganizare – filele 238 – 276 dosar fond), în mod greşit judecătorul-sindic a dispus asupra acestei remuneraţii, motiv pentru care, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se respinge măsura de stabilire a remuneraţiei în procent de 5 %.
Ultimul motiv de recurs priveşte neanalizarea ca prioritate a cererii de intrare în faliment a debitoarei. Criticile recurentei sunt nefondate având în vedere că propunerea de prelungire a planului de reorganizare prevalează faţă de cererea de faliment, potrivit art. 105 din legea 85/2006, prevederi ce nu suspendă continuarea activităţii debitorului în cazul înregistrării cererii de faliment.
Raportat la aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a admite recursul în sensul respingerii cererii de stabilire a remuneraţiei administratorului judiciar de 5 % şi de includere în programul de plăţi.
Decizia nr.503/R din 6 noiembrie 2007 – red. C.B.
