11. Procedura insolenţei. Răspunderea membrilor organelor de conducere. Înregistrarea acţiunii anterior abrogării Legii nr.64/1995. Calitatea procesuală activă. Obligaţia instanţei de a face încadrarea juridică corectă a faptelor care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere, în raport de starea de fapt. Cuantumul prejudiciului. Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 (art.142).
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr.319 din 5 mai 2006, reclamanta creditoare D.G.F.P. BRAŞOV a chemat în judecată pe pârâţii I.S. şi I.M., în calitate de administratori ai debitoarei falite S.C. „L.N.S.” S.R.L., pentru a fi obligaţi să suporte din averea personală pasivul societăţii debitoare, respectiv suma de 11.707 RON înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Prin sentinţa civilă nr.291/sind din 29 martie 2007 a fost admisă în parte cererea comitetului creditorilor reprezentat de reclamanta D.G.F.P. BRAŞOV şi au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să plătească suma de 3.342,40 lei în contul de faliment al debitoarei.
De asemenea, s-a dispus ca lichidatorul Ş.D. să depună la executorul judecătoresc cererea de executare silită a sentinţei, însoţită de tabelul definitiv consolidat al creanţelor declarate împotriva averii S.C. „L.N.S.” S.R.L. în dosarul nr.670/F/2004 al Tribunalului Braşov, împreună cu încheierea privind stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar şi a lichidatorului.
Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul-sindic a reţinut următoarele:
Lichidatorul judiciar nu a exercitat dreptul la acţiune pentru stabilirea răspunderii pârâţilor în condiţiile art.138 din Legea nr.85/2006. În tabelul definitiv al creanţelor declarate împotriva averii debitoarei S.C. „L.N.S.” S.R.L. sunt înscrişi doi creditori care exercită atribuţiile comitetului creditorilor. Reclamanta fiind înscrisă în tabelul definitiv cu o creanţă ce reprezintă peste 50 % din valoarea totală a creanţelor declarate a exercitat dreptul la acţiune în nume propriu şi în numele comitetului creditorilor, conform art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Din extrasul emis la 14.09.2004 de Oficiul Registrului Comerţului Braşov privind S.C. „L.N.S.” S.R.L. rezultă că pârâţii I.S. şi I.M. au îndeplinit atribuţiile de administratori ai debitoarei.
Prin sentinţa civilă nr.10/10 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr.670/F/2004 al Tribunalului Braşov, s-a deschis procedura de insolvenţă împotriva debitoarei şi, urmare a începerii procedurii de faliment potrivit încheierii din 3.10.2005, s-a dispus dizolvarea acesteia.
În tabelul definitiv al creanţelor declarate împotriva averii debitoarei este înscrisă creanţa reclamantei în valoare de 11.707 lei.
Pârâţii au predat lichidatorului, pentru a fi depus la dosarul nr.670/2004 privind falimentul debitoarei, ultimul bilanţ înregistrat la organul fiscal din 30.06.2005 şi o listă a imobilizărilor corporale şi a obiectelor de inventar în care sunt specificate bunuri înscrise în evidenţa contabilă în valoare totală de 52.379.249 ROL. Din procesul-verbal întocmit de lichidator la 15.11.2005 rezultă că nu s-au putut inventaria bunuri din averea debitoarei pentru motivul că nu mai existau în fapt. Pârâţii nu au predat lichidatorului şi nici nu au depus la dosarul cauzei înscrisurile justificative privind modurile în care au ieşit din patrimoniul debitoarei activele înscrise în ultimul bilanţ contabil în valoare totală de 33.424.000 ROL.
Pârâţii nu au exercitat atribuţiunile prevăzute la art.72 şi 73 din Legea nr.31/1990 republicată şi, în temeiul art.998 şi art.1540 Cod civil au fost obligaţi să repare prejudiciul cauzat prin provocarea lipsei din gestiunea bunurilor proprietatea debitoarei, ascunderea sau folosirea în interes propriu ori al altei persoane a activelor specificate mai sus, fapte prevăzute la art.138 alin.1 lit.a şi lit.e din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, care a invocat dispoziţiile art.3041 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă în mod eronat a admis în parte acţiunea, întrucât pârâţii nu au dovedit că au predat bunurile înscrise în fişele de inventar ale societăţii debitoare. Lichidatorul analizând bilanţurile contabile din 31 decembrie 2004 şi 30 iunie 2005 a reţinut că debitoarea a deţinut bunuri în valoare totală de 62.964.249 ROL. Aceste bunuri nu s-au regăsit faptic în patrimoniul debitoarei şi nu există documente contabile privind ieşirea acestora din gestiune.
S-a mai arătat că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii intimaţilor pârâţi pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art.138 lit. a şi d din Legea nr.85/2006.
Recurenta a solicitat modificarea sentinţei în sensul obligării pârâţilor la suportarea sumei de 11.707 RON, reprezentând întreaga sa creanţă, înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
De asemenea, s-a cerut ca instanţa să aprobe punerea în executare a hotărârii de obligare a pârâţilor la plata sumei de 11.70 RON prin organele proprii ale recurentei, conform art.133 alin.51 din O.G. nr.92/2003, şi nu de către lichidatorul judiciar prin executorul judecătoresc.
Recursul este parţial întemeiat.
Calitatea procesuală activă priveşte îndreptăţirea unei persoane de a reclama în justiţie.
Având în vedere că acţiunea introductivă a fost înregistrată la data de 5 mai 2006, când era în vigoare Legea nr.64/1995, recurenta reclamantă avea calitate procesuală. Ca urmare, soluţia judecătorului-sindic de admitere a cererii comitetului creditorilor reprezentat de recurenta reclamantă este greşită.
Criticile recurentei cu privire la cuantumul prejudiciului sunt justificate.
Din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Ş.D. rezultă că documentele contabile ale societăţii debitoare se află la contabila acesteia – C.E., respectiv la sediul Cooperativei de Consum F., unde au fost analizate de lichidator.
Lichidatorul a procedat la analizarea bilanţurilor contabile din 31 decembrie 2004 şi 30 iunie 2005, precum şi a fişelor de inventar scriptic, reţinând că acestea cuprind:
– mijloace de transport în valoare de 10.585.000 ROL ;
– mobilier şi aparatură de birou în valoare de 35.529.412 ROL ;
– stocuri de obiecte de inventar în valoare de 16.849.837 ROL.
Valoarea totală a bunurilor mai sus menţionate este de 62.964.249 ROL, iar lichidatorul judiciar a precizat că faptic acestea nu există în patrimoniul societăţii debitoare şi nu există nici documente contabile privind ieşirea din gestiune, fiind înstrăinate.
În raportul final s-a mai menţionat că răspunzător principal pentru ajungerea societăţii debitoare în stare de insolvenţă este intimatul pârât I.S., care nu a predat bunurile înscrise în fişele de inventar, săvârşind fapta prevăzută de art.137 lit.a din Legea nr. 64/1995.
Se impunea ca judecătorul-sindic să analizeze îndeplinirea cerinţelor atragerii răspunderii intimaţilor pârâţi pe baza raportului privind analiza cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plăţi a societăţii debitoare, precum şi a raportului final depus de lichidatorul judiciar în dosarul nr. 670/F/2004 al Tribunalului Braşov.
Partea din pasiv ce urmează să fie suportată de intimaţii pârâţi trebuie să fie egală cu prejudiciul cauzat societăţii debitoare prin fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006.
Nu are relevanţă că recurenta a invocat faptele prevăzute de art.137 lit.a şi d din Legea nr. 64/1995, întrucât instanţa trebuie să facă încadrarea juridică corectă, în raport de starea de fapt.
În speţă, intimaţii pârâţi sunt răspunzători pentru neîndeplinirea obligaţiilor de supraveghere şi păstrare a integrităţii patrimoniului debitoarei.
Drept urmare, aceştia vor fi obligaţi în solidar să suporte o parte din pasivul debitoarei, respectiv în limita creanţei recurentei creditoare în cuantum de 11.707 lei (art.138 alin.1 lit. e şi alin.4 din Legea nr.85/2006).
Cererea recurentei privind executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este inadmisibilă, întrucât a fost formulată numai în calea de atac.
De altfel, această cerere este şi nefondată, executarea silită efectuându-se în condiţiile prevăzute de art. 142 din Legea nr.85/2006.
Faţă de considerentele arătate, în baza art.312 alin. 3 Cod procedură civilă, sentinţa recurată a fost modificată în tot, în sensul admiterii acţiunii introductive.
În consecinţă, pârâţii au fost obligaţi în solidar să suporte o parte din pasivul debitoarei S.C. „L.N.S.” S.R.L. în sumă de 11.707 lei.
(Decizia nr.261/R din 7 iunie 2007 – D.G.)
