Procedura insolvenţei. Acte judiciare încheiate de debitoare în perioada suspendării prevăzute de art. III – O.G. 38/2002.
Tribunalul Braşov, prin judecătorul-sindic, a respins acţiunea lichidatorului judiciar al S.C. ”A.P.” S.A., privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de debitoare cu salariaţii societăţii.
În motivarea hotărârii se arată, în esenţă, că actele sunt valabile fiind încheiate în perioada în care procedura insolvenţei era suspendată, iar debitoarea era reprezentată de administratorul unic, desemnat de adunarea acţionarilor. S-a reţinut că dispoziţiile art.49 din Legea nr.64/1995 nu sunt incidente în cauză, în condiţiile în care procedura a fost suspendată printr-un act normativ, nefiind necesară autorizarea actelor juridice încheiate de debitoare. S-a menţionat că anterior deschiderii procedurii, debitoarea a încheiat cu pârâţii contracte de închiriere, în cuprinsul cărora şi-a asumat obligaţia de a vinde spaţiile locative în termen de 2 luni de la încheierea actelor. S-a constatat astfel că încheierea contractelor de vânzare cumpărare reprezintă faţă de reclamantă executarea în natură a unei obligaţii asumate prin convenţii anterioare.
Recursul declarat de lichidatorul judiciar a fost respins ca nefondat.
Pe de altă parte, faţă de valoarea contabilă a activelor societăţii, apreciată prin nota A.D.S. la suma de 800.000.000 lei ROL şi valoarea estimată prin vânzare la suma de 130.000.000.000 se constată că nu se depăşeşte jumătate din valoarea contabilă, astfel încât pentru înstrăinarea activelor nu era necesară aprobarea adunării generale a acţionarilor.
Referitor la contractele încheiate pe perioada suspendării procedurii şi cele încheiate ulterior reluării procedurii, se constată că instanţa de fond a analizat contractele în litigiu şi din punctul de vedere al perfectării convenţiei. Astfel, aspectul esenţial a fost reluat de menţionarea clauzei inserate în contractele de închiriere încheiate în 2000 (anterior deschiderii procedurii insolvenţei ), la art.11 din contract, potrivit căruia angajatorul şi-a asumat obligaţia finalizării contractelor de vânzare-cumpărare în termen de 2 luni, majoritatea salariaţilor achitând o parte din preţul locuinţelor în 2000.
Prin urmare, chiar dacă o parte din contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate după reluarea procedurii insolvenţei, actele sunt valabile conform art.1295 Cod civil acordul de voinţă al părţilor contractante s-a realizat înainte de 10 decembrie 2001, când s-a deschis procedura falimentului reglementată de Legea nr.64/1995.
Pe de altă parte, vânzarea locuinţelor către chiriaşii care fuseseră angajaţii societăţii, se circumscrie condiţiilor de exercitare a activităţii, cu atât mai mult cu cât aceste locuinţe făceau obiectul legii nr.85/1992, iar chiriaşii formulaseră cereri de cumpărare, unii achitând chiar şi o parte din preţ înainte de declanşarea procedurii falimentului. În aceste cazuri, încheierea înscrisului autentic s-a realizat doar pentru a se obţine actul constatator al vânzării care intervenise înainte de deschiderea procedurii. Astfel, odată cu exercitarea manifestării de voinţă din partea chiriaşilor de a li se vinde locuinţele, debitoarea avea obligaţia legală de a încheia contractele de vânzare-cumpărare potrivit Legii nr.85/1992.
În situaţia contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în perioada suspendării procedurii Legii nr.64/1995, în mod corect s-a reţinut că nu sunt incidente prevederile art.49 din lege. Astfel, conform art. III şi IV din O.G. nr.38/2002, societăţile comerciale faţă de care s-a dispus măsura suspendării, şi-au păstrat capacitatea de folosinţă, exerciţiul drepturilor lor nefiind îngrădit de normele Legii nr.64/1995. În acest context, la întocmirea actelor din litigiu, societatea debitoare nu avea nevoie şi nici nu putea obţine autorizarea prealabilă a judecătorului sindic care nu mai avea competenţa de a cenzura actele societăţii. Încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a locuinţelor de serviciu pe perioada suspendării procedurii se circumscrie şi prevederilor art.15 din Legea nr.137/2000 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aceste dispoziţii permiţând societăţii să dispună înstrăinarea unor active cu caracter social, operaţiunea făcând societatea atractivă la privatizare ( în formularea art. III din O.G. nr.38/2002).
Decizia nr.417/R din 11 septembrie 2007 – C.B.
