Procedura insolvenţei. Competenta adunării creditorilor în chestiuni de oportunitate. Posibilitatea desfiinţării hotărârii adunării creditorilor doar pentru chestiuni de nelegalitate. Legea nr.85/2006, art. 14 alin. 7 .
Potrivit articolului 14 alineat 7 din Legea nr.85/2006, judecătorului sindic ii revine competenţa soluţionării cererii de desfiinţare a hotărârii adunării creditorilor doar pentru motive de nelegalitate, oportunitatea acestora neintrând în atribuţiile instanţei, ci în căderea adunării creditorilor.
(CURTEA APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 87/28.01.2008)
Prin sentinţa comercială nr. 163 din 6.07.2007 Tribunalul Giurgiu a respins contestaţiile formulate de SC SV L. SRL şi SC S.C. 2000 SRL împotriva hotărârii adunării creditorilor SC H. SA din data de 8.05.2007. De asemenea, a respins contestaţia formulată de S.C. S.C.2000 SRL împotriva adunării creditorilor din 23.03.2007 privind stabilirea onorariului lichidatorului judiciar, ca inadmisibilă, precum şi a cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie invocată de lichidatorul judiciar PH.L.SPRL, a respins cererea de intervenţie formulată de SC C.A.SRL ca nefondată, respins contestaţia formulată de SC S.C. 2000 SRL împotriva raportului lichidatorului judiciar din 29.05.2007.
Pentru a hotărî astfel, Judecătorul – sindic a reţinut că prin hotărârea adunării creditorilor din 12.10.2006 a fost aprobat raportul de evaluare a bunurilor aparţinând debitoarei, stabilindu-se valorificarea acestora prin vânzarea în bloc.La 31.10.2006 instanţa a luat act de hotărârea menţionată şi de valoarea stabilită prin raportul de evaluare.
La 31.11.2006 în ziarul Bursa s-a publicat, anunţul privind organizarea de licitaţie publică, prima licitaţie fiind stabilită pentru 20.12.2006, urmând ca licitaţiile să fie reluate săptămânal în fiecare zi de miercuri.
Din analiza ofertelor de cumpărare depuse de mai multi ofertanti, instanţa de fond a concluzionat că nici una dintre aceste oferte nu poate fi considerată ca fiind calificată, în sensul că preţul oferit este sub nivelul celui de pornire al licitaţiei, de 2.850.000 euro, aşa cum în mod corect au apreciat lichidatorul judiciar şi administratorul creditoarei din 8.05.2007.
În adunarea creditorilor din 8.05.2007 au fost analizate şi celelalte oferte primite şi în urma evaluării acestora, a fost acceptată oferta SC O & B L.IFN SRL, fiind aprobată vânzarea directă către aceasta şi încheierea contractului de vânzare – cumpărare. La data de 29.05.2007 a fost întocmit raportul lichidatorului judiciar referitor la hotărârea adunării creditorilor din 8.05.2007 şi contractul de vânzare – cumpărare cu acest din urma ofertant. Judecătorul – sindic a apreciat că faţă de dispoziţiile articolului 11 alineat 2 teza finală raportat la articolul 14 alineat 2 din Legea nr.85/2006, hotărârea adunării creditorilor din 8.05.2007 este legală şi temeinică. Normele menţionate, în corelaţie cu dispoziţiile articolului 116 alineat 2 teza a doua din Legea nr.85/2006 duc la interpretarea că adunarea creditorilor a procedat corect, schimbând metoda de vânzare prin licitaţie publică în vânzare directă, la respectiva adunare, din 8.05.2007, participând toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv de creanţe. La această adunare a creditorilor, de 8.05.2007, a fost convocat şi administrator special, acesta însă nu s-a prezentat la data fixată. A mai reţinut Judecătorul – sindic şi faptul că hotărârea adunării creditorilor din 8.05.2007, luată în conformitate cu dispoziţiile articolului 14 alineat 2 din Legea nr.85/2006 este legală şi sub aspectul că preţul oferit de SC O & B L.IFN SRL acoperă masa pasivă a debitoarei, valoarea acestuia fiind de 527.936,07 lei. În raport de cele reţinute mai sus, Judecătorul – sindic a apreciat că cererile contestatoarelor SC SV L.SRL şi SC S.C. 2000 SRL BUCUREŞTI, întemeiate pe necomunicarea organizării licitaţiei la 23.05.2007 către creditori, sunt nefondate, atâta timp cât toate actele şi faptele lichidatorului judiciar, în ceea ce priveşte oportunitatea măsurilor ce se impun, sunt controlate şi încuviinţate de administratorul creditoarei care, potrivit legii, au plenitudine de decizie în procedură, Judecătorului – sindic revenindu-i sarcina de a verifica doar legalitatea acestora potrivit articolului 14 punctul 7din Legea nr.85/2006.S-a mai reţinut şi faptul că procedura insolvenţei este o procedură specială de executare silită la îndemâna creditorilor, având ca scop acoperirea pasivului debitoarei şi satisfacerea creanţelor creditorilor, sens în care, încălcarea prevederilor caietului de sarcini, a regulamentului şi condiţiilor de participare la licitaţie, ar fi putut constitui motiv de nulitate, doar dacă licitaţia ar fi avut loc.Pe cale de consecinţă, hotărârea adunării creditorilor din 8.05.2007 fiind legală, şi actul subsecvent, contractul de vânzare – cumpărare active nr.1/2007, este legal întocmit. Cu privire la cererea administratorului special de anulare a hotărârii creditorilor din 17.04.2007 privind stabilirea onorariului lichidatorului judiciar, Judecătorul – sindic a apreciat că, pe lângă faptul că administratorul special se află în eroare, întrucât onorariul lichidatorului judiciar a fost stabilit prin hotărârea adunării creditorilor din 28.03.2007, prin încheierea din 17.04.2007 Judecătorul – sindic, luând doar act de această hotărâre, sub acest aspect fiind şi tardivă, este inadmisibilă, deoarece, stabilirea onorariului lichidatorului judiciar este atributul exclusiv al adunării creditorilor, potrivit articolului 17 din Legea nr.85/2006, iar în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile articolului 7 alineat 2 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1186/2006, creanţa fiscală fiind acoperită în întregime. Referitor la cererea de intervenţia formulată de SC C.A. SRL BUCUREŞTI, Judecătorul – sindic a constatat că cererea privind anularea licitaţiei şi a Procesului verbal de finalizare a acestuia este lipsită de obiect pentru considerentele reţinute mai sus. Totodată, a respins excepţia inadmisibilităţii acestei cereri de intervenţie, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile articolului 21 punctul 2 din Legea nr.85/2006. Judecătorul – sindic a considerat că neîntemeiată este şi contestaţia formulată de SC S.C. 2000 SRL împotriva raportului lichidatorului judiciar din 29.05.2005, prevederile Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1629/2006 fiind orientative, iar eventualele incidente strecurate în redactarea lor, cum ar fi admiterea în loc de lichidare, nu pot atrage nulitatea acestuia. Pe fondul contestaţiei, Judecătorul – sindic a reţinut că administratorul special reia motivele contestaţiei formulate împotriva adunării creditorilor din 8.05.2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intervenienta SC C.A. SRL, administratorul special SC S.C. 2000 SRL în reorganizare, prin administrator judiciar C.C. SRL şi administratorul L. I. şi SC SV L.SRL, recursurile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială.
Prin recursul său, intervenienta critică hotărârea atacată în baza dispoziţiilor articolului 304 punctele 7,8 şi 9 Cod procedură civilă. Astfel, susţine recurenta intervenientă, instanţa de fond a interpretat eronat prevederile legii atunci când a constatat că hotărârea adunării creditorilor din 8.05.2007 este legală în ceea ce priveşte închiderea procedurii de vânzare prin licitaţie deschisă. În al doilea rând, arată recurenta, hotărârea adunării creditorilor din 8.05.2007, de schimbare a formei de vânzare din licitaţie în atribuire directă, deşi este legală din punct de vedere formal, în sensul că îndeplineşte o condiţie minimală, anume cea conform căreia a fost pusă în discuţia creditorilor, din punct de vedere procedural comportă anumite nereguli, în sensul că hotărârea nu a fost supusă controlului judiciar; s-a dispus vânzarea terenului şi nu a activelor (în bloc) aşa cum a dispus instanţa; iar schimbarea metodei de vânzare şi atribuirea contractului de vânzare – cumpărare nu reprezintă decizii “manageriale” în spiritul articolului 14 alineat 2 din Legea nr.85/2006 cum a reţinut instanţa de fond, ci sunt acte de dispoziţie supuse controlului judiciar. În fine, cel de-al treilea motiv de recurs vizează acordarea dreptului de supra -ofertare, în sensul că atât lichidatorul judiciar, cât şi instanţa de fond au considerat că în prezenţa a cinci oferte asemănătoare ca preţ şi condiţii, cea mai bună este cea care conţine în plus aproximativ 4.000 euro, fără a lua în calcul posibilitatea obţinerii unui preţ avantajos în condiţiile prevăzute de lege, anume în condiţiile publicării anunţului care să conţină condiţiile de supra-ofertare.
Recursul declarat de administratorul special SC S. C. 2000 SRL – în reorganizare critică hotărârea atacată în temeiul dispoziţiilor articolelor 304 punctul 8 şi 304 punctul 9 Cod procedură civilă. Recurenta susţine că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în sensul că instanţa a reţinut că administratorul special a contestat necomunicarea organizării licitaţiei din 23.05.2007 către creditorii, lucru neadevărat, în fapt fiind contestată măsura lichidatorului judiciar de schimbare a modalităţii de vânzare în timpul licitaţie, respectiv cu două săptămâni înainte de data stabilită pentru licitaţia publică (8.05.2007) lichidatorul apreciază în mod subiectiv că nu sunt înregistrate oferte calificate şi procedează la selecţia de oferte, deşi termenul limită de depunere a ofertelor era 22.05.2007. Recurenta arată că nu înţelege de ce dacă la 8.05. 2007 a fost atrasă oferta SC O & B L. IFN SA, în urma unei selecţii de oferte, lichidatorul judiciar anunţându-i pe ofertanţi de acest fapt, totuşi, la data de 23.05.2007, lichidatorul judiciar încheie un proces verbal în care consemnează că la ora 11 la sediul lichidatorului nu s-a prezentat nici un ofertant. Raportat la dispoziţiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, recurenta susţine că hotărârea atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greşită a legii. Astfel, deşi instanţa de fond a considerat că adunarea creditorilor din 8.05.2007 a procedat corect schimbând metoda de vânzarea activelor nu a reţinut că, potrivit articolului 14 alineat 5 era obligatorie participarea a 2 delegaţi ai salariaţilor pentru creanţele din salarii, la adunarea creditorilor din 8.05.2007, neparticipând decât un salariat în loc de 2 cum prevede legea.De asemenea, consideră recurenta, trebuia să fie convocaţi şi ofertanţii care cumpăraseră caietul de sarcini. Administratorul special arată că nu a fost citat prin administratorul judiciar şi la adresa de domiciliu comunicată. Recurenta a mai criticat şi alegerea ofertei SC O & B L.IFN SA, deoarece aceasta era mai mare doar cu 4.752 euro însă modalitatea de plată era prevăzută în termen de 5 luni, în condiţiile în care exista o ofertă a achita preţul în 45 de zile. Neîntemeiată este şi aprecierea instanţei de fond în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii recurentei de anulare a hotărârii adunării creditorilor din 17.04.2007 pentru nerespectarea Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1186/2006, articolul 7 alineat 2 privitor la onorariul maxim ce poate fi acordat de reprezentantul D.G.F.P. GIURGIU lichidatorului judiciar (7%) deoarece motivele invocate sunt de nulitate absolută, vizând nerespectarea prevederilor legale – fraudarea legii şi pot fi invocate de oricine. Şi aprecierea instanţei de fond, în sensul că Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1692/C/2006 au caracter orientativ, este netemeinică şi nelegală, actele normative în vigoare având caracter obligatoriu pentru toţi cetăţenii.
Recurenta SC SV L. SRL îşi întemeiază în drept recursul pe dispoziţiile articolului 304 punctele 7,8,9,10 şi articolului 3041 Cod procedură civilă. În fapt recurenta arată că instanţa de fond nu a ţinut seama de regulamentul întocmit de lichidatorul judiciar pentru licitaţia din 23.05.2007, potrivit căreia trebuia notificată tuturor participanţilor cu cel puţin 2 zile înainte de organizarea licitaţiei orice schimbare, ceea ce în fapt nu s-a întâmplat. Arată recurenta că oferta sa era comparabilă cu cea a societăţii calificate la selecţia de oferte, iar modalitatea de plată, de 45 zile, era mai bună decât a acesteia.De asemenea, aprecierea instanţei în sensul că nu au fost prejudiciaţi contestatorii, în cauză nefăcându-se dovada situaţiei de a supralicita, este lipsită de suport, instanţa neavând de unde să cunoască intenţia acestora de a supralicita sau nu. Recurenta apreciază că lichidatorul judiciar a manipulat adunarea creditorilor, după cum a încălcat şi dispoziţiile articolului 118 punctul 4 din Legea nr.85/2006, în sensul că vânzarea nu putea fi făcută decât numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcută de lichidator în ziar a anunţului de supra – ofertare. Consideră că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul dispoziţiilor articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă, de asemenea instanţa a schimbat înţelesul neîndoielnic al speţei şi a făcut abstracţie de caietul de sarcini şi de regulamentul de participare la licitaţie – probe ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea cauzei, încălcând astfel prevederile articolului 304 punctele 8 şi 10 Cod procedură civilă, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greşită a legii şi încălcarea acesteia, în sensul dispoziţiilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate,
În esenţă, lichidatorul judiciar al intimatei a susţinut legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, arătând că modificarea modalităţii de valorificare a activelor debitoarei falite este de competenţa exclusivă a adunării creditorilor şi nu a lichidatorului judiciar, că în speţă toţi recurenţii au avut cunoştinţă despre efectuarea vânzării astfel încât nu pot să invoce o eventuală necorectă publicitate a vânzării, doar creditorii care ar fi considerat că le-au fost încălcate drepturile putând să invoce, de exemplu, atribuirea contractului de vânzare – cumpărare şi nu recurentele. A mai arătat intimata că, deşi normele legale nu prevăd aceasta, la adunarea creditorilor din 8.05.2007 a fost invitat să participe şi administratorul special, acţionar majoritar al societăţii falite, prin administrator judiciar, însă acesta nu a înţeles să dea curs invitaţiei. Oferta SC O & B L. IFN SA a fost selectată, a susţinut intimata, atât sub raportul preţului oferit, cât şi sub raportul condiţiilor de plată dar, mai ales, sub aspectul bonităţii şi al seriozităţii care constituie un element important în mediul de afaceri (spre deosebire, de ex. de recurenta SC SV L. SRL care în urmă cu nici 6 luni se afla în procedura falimentului).Şi sub celelalte aspecte hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa de judecată făcând corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
Nu au fost solicitate probe noi în recurs.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, a constatat ca recursurile sunt nefondate, după cum urmează:
Recursul declarat de intervenienta este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs invocat în drept de către recurentă, anume articolul 304 punctul 7 Cod procedură civilă care vizează nemotivarea hotărârii de către instanţă, nu îşi regăseşte suportul în dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs, care combat sau critică tocmai considerentele pentru care instanţa de fond a respins cererea de intervenţie formulată de recurentă, astfel încât este nefondat. Cel de-al doilea motiv de recurs invocat în drept, articolul 304 punctul 8 Cod procedură civilă, care este incident în situaţia în care instanţa a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, dându-i o interpretare greşită, de asemenea, nu se regăseşte în dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs, recurenta intervenientă neprecizând care anume act juridic dedus judecăţii a fost interpretat greşit de către instanţa de fond, fiindu-i schimbată astfel natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic şi în ce ar consta această interpretare greşită dată de către instanţa de fond. În fapt, deşi recurenta intervenientă invocă încălcarea dispoziţiilor articolului 304 punctele 7,8,9 Cod procedură civilă, nu susţine decât două motive de recurs care vizează respingerea cererii de intervenţie de către instanţa de fond, care a constatat greşit legalitatea închiderii procedurii de vânzare prin licitaţie deschisă şi a constatat că hotărârea adunării creditorilor din 8.05.2007 este legală. Acelaşi motiv, al constatării de către instanţa de fond a legalităţii hotărârii adunării creditorilor din 8.05.2007 şi implicit şi a contractului de vânzare – cumpărare active, este dezvoltată şi în cadrul celei de-al doilea motiv de recurs, recurenta criticând, în plus, faptul că s-au încălcat dispoziţiile articolului 118 alineat 4 din Legea nr. 85/2006 şi neacordarea dreptului de supraveghere. În ceea ce priveşte legalitatea hotărârii adunării creditorilor din 8.05.2007 recurenta, deşi susţine că instanţa de fond a interpretat greşit legea, constatând legalitatea hotărârii, fără a arăta în ce constă interpretarea greşită dată de instanţă, arată că din punct de vedere formal hotărârea respectivă îndeplineşte condiţia minimală, anume aceea că a fost pusă în discuţia creditorilor, fără însă a fi supusă controlului judecătorului sindic, deoarece dispoziţiile articolului 14 alineat 2 din Legea nr.85/2006 nu reprezintă decizii “manageriale”, ci acte de dispoziţie care trebuie supuse controlului judiciar. Acest motiv de recurs este nefondat, instanţa de fond făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente. Astfel, instanţa de fond a apreciat în mod corect că adunarea creditorilor poate să delibereze şi asupra unor chestiuni necuprinse în convocare atunci când la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor, cum a fost cazul în speţă, la adunarea creditorilor din 8.05.2007 participând toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv de creanţe. Pe de altă parte, chiar dacă sancţiunea deliberării asupra unor chestiuni necuprinse în convocare este nulitatea, ne aflăm în prezenţa unei nulităţi relative, în joc fiind un interes particular, cel al creditorilor, şi nu unul general (obştesc, public). Cum în speţă însă, toate creanţele au fost reprezentate în respectiva adunare, aceasta a deliberat legal asupra oricărei chestiuni, chiar dacă aceasta nu a figurat în ordinea de zi. În ceea ce priveşte controlul instanţei asupra hotărârii adunării creditorilor, invocat de către recurentă ca fiind obligatorie deoarece hotărârea adoptată ar reprezenta un act de dispoziţie şi nu un act managerial, Curtea constată că recurenta face o interpretare greşită a dispoziţiilor legale (articolul 14 din Legea nr.85/2006). Astfel, potrivit alineat 7 al articolului 14 din Legea nr.85/2006, revine judecătorului sindic competenţa soluţionării cererii de desfiinţare a hotărârii adunării creditorilor doar pentru motive de nelegalitate, oportunitatea acestora neintrând în atribuţiile instanţei. De asemenea, legitimare procesuală activă în formularea cererii de anulare a hotărârii adunării creditorilor au doar creditorii care fie au lipsit motivat de la şedinţă, fie au fost prezenţi, dar au votat împotriva adoptării hotărârii şi au cerut să se consemneze împotrivirea lor în P.V.Aşa fiind, în mod legal şi temeinic Judecătorul – sindic a invocat dispoziţiile articolului 11 alineat 2 din Legea nr.85/2006 atunci când a făcut referire la atribuţiile manageriale ce revin lichidatorului judiciar, deciziile manageriale putând fi controlate, sub aspectul oportunităţii de către creditori, ceea ce în speţă s-a şi petrecut. Concluziile instanţei de fond în ceea ce priveşte legalitatea hotărârii adunării creditorilor din 8.05.2007 şi respingerea contestaţiilor şi a cererii de intervenţie din acest punct de vedere, sunt legale şi temeinice, faţă de cele reţinute mai sus, coroborate cu dispoziţiile articolului 116 alineat 2 teza a 3 -a din Legea nr. 85/2006, conform cărora metoda de vânzare a bunurilor (licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două) va fi aprobată de adunarea generală a creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar. Tot în mod corect Judecătorul – sindic a reţinut, în ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de recurentă că aceasta vizează licitaţia şi Procesul Verbal încheiat, de finalizare a licitaţiei, cererea fiind respinsă ca rămasă fără obiect, deoarece adunarea creditorilor a schimbat modalitatea de valorificare a activelor din licitaţia deschisă în vânzare directă. În fine, în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor articolului 118 alineat 4 din lege se constată faptul că intervenienta le-a invocat nu în interesul propriu, ci în interesul creditorilor, punctul 3 din cererea de intervenţie fiind denumit “Încălcarea drepturilor creditorilor prin atribuirea contractului de vânzare – cumpărare a activului în urma negocierii directe”. Cum este vorba despre un interes personal, al creditorilor, rezultă că doar aceştia pot invoca eventuala încălcare a dreptului lor ocrotit de lege, astfel încât şi acest motiv de recurs este nefondat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, constatând că hotărârea atacată nu se subsumează motivelor de recurs invocate de către recurenta intervenientă a respins recursul ca nefondat.
Recursul declarat de către SC S.C. 2000 SRL – în reorganizare – a fost apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:
În privinţa motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile articolului 304 punctul 8 Cod procedură civilă, prin care hotărârea atacată este criticată pentru greşita interpretare de către instanţa de fond a actului juridic dedus judecăţii, respectiv legalitatea hotărârii creditorilor din 8.05.2007, motiv dezvoltat şi prin prisma dispoziţiilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, precum şi raportul lichidatorului judiciar din 29.05.2007 de înştiinţate a vânzării, (inclusiv considerentul vizând participarea la adunarea creditorilor doar a unui delegat al salariaţilor), acest motiv de recurs este nefondat prin prisma considerentelor expuse anterior în combaterea aceluiaşi motiv de recurs formulat de către intervenienta, astfel încât considerentele nu vor mai fi reluate. Şi hotărârea instanţei referitoare la respingerea celorlalte capete de cerere ale contestaţiei administratorul special este legală, potrivit dispoziţiilor articolului 17 alineat 1 litera b din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor au atributul exclusiv al stabilirii onorariului lichidatorului judiciar, iar creditoarea A.F.P. GIURGIU nu a invocat în interesul propriu dispoziţiile Ordinului Ministerului Finanţelor 1186/2006, astfel încât contestaţia recurentei apare ca inadmisibilă. În ceea ce priveşte eroarea în folosirea termenului de administrator sau de lichidatorul judiciar în raportul incriminat, instanţa de fond a stabilit în mod corect că eroarea nu este de natură să atragă nulitatea raporturilor, recurenta nespecificând şi alte menţiuni care ar lipsi din conţinutul minim aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1692/C/2006. Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată nu se subsumează motivelor de recurs invocate de către recurenta SC S.C. 2000 SLR în reorganizarea judiciară, Curtea a respins si acest recurs ca nefondat.
Recursul declarat de SC SV L. SRL a fost considerat nefondat în ceea ce priveşte motivele de recurs ce vizează legalitatea hotărârii administratorilor creditorilor din 8.05.2007 de schimbare a modalităţii de vânzare pentru considerentele dezvoltate în precedent în combaterea motivelor similare invocate de către recurentele SC C.A. SRL şi SC S.C. 2000 SRL – în reorganizare judiciară, şi care nu vor mai fi reluate.Nefondat a fost apreciat şi motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă, de nemotivare a hotărârii, instanţa de fond prezentând în considerentele hotărârii atacate motivele de fapt şi de drept care au condus la formarea convingerii sale. Articolul 304 punctul 10 Cod procedură civilă invocat de către recurentă, în sensul că instanţa de fond a ignorat probe hotărâtoare pentru cauză, respectiv caietul de sarcini şi regulamentul de participare la licitaţie – nu poate fi incident, dispoziţiile legale invocate fiind abrogate prin Legea nr.219/6.07.2005 de aprobare a OUG nr.138/2000). Cum dispoziţiile articolului 304 punctul 8 Cod procedură civilă au fost invocate de către recurentă în corelaţie cu dispoziţiile articolului 304 punctul 10 Cod procedură civilă şi acest temei al recursului este nefondat. În fine, dispoziţiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu se regăsesc în cauză, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică pentru considerentele deja expuse. Pentru aceste considerente şi recursul SC SV L. SRL a fost respins ca nefondat.
9
