Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe formulată după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor. Dispoziţiile de strictă interpretare ale art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art.75 alin.1 din Legea nr. 85/2006: “După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute”.
Curtea reţine că, în speţă, recurenta-creditoare şi-a precizat cuantumul creanţei la data de 29.08.2007, întemeindu-se pe o hotărâre judecătorească pronunţată la data de 17.01.2003, anterioară datei întocmirii tabelului preliminar. Ca atare, Curtea nu poate reţine încadrarea recurentei în dispoziţiile de excepţie prevăzute de art.75 alin.1 teza finală, nefiind vorba de un titlu hotărâtor şi necunoscut până la momentul formulării contestaţiei întemeiată pe art.75 din Legea nr.85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 397 R/28 Martie 2008)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 08.11.2007, creditoarea AVAS a formulat contestaţie la tabelul definitiv de creanţe privind pe debitoarea S.C. AC. S.A., întocmit de lichidatorul judiciar H.N., solicitând modificarea acesteia şi a planului de distribuţie a sumelor, cu includerea diferenţei de valoare de 6.767,51 lei, reprezentând daune interese moratorii aferente anului 1997, datorate în baza sentinţei civile nr.23/17.01.2003 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, creanţă actualizată în raport de indicele de inflaţie.
Prin sentinţa comercială nr.2535/04.12.2007, Tribunalul Călăraşi a respins contestaţia creditoarei ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art.75 din Legea nr.85/2006 acestea reglementează posibilitatea formulării contestaţiei la tabelul definitiv consolidat cu titlu de excepţie şi numai pentru cazurile expres prevăzute de lege, având în vedere situaţia imposibilităţii dovedirii la momentul înregistrării creanţei la tabelul definitiv a unor împrejurări mai presus de voinţa creditoarei care ar fi de natură să conducă la modificarea cuantumului.
Tribunalul a mai reţinut că în speţă se reţine lipsa de diligenţă a creditoarei în îndeplinirea obligaţiilor sale, întrucât cererea precizatoare a cuantumului creanţei exista la dosar la momentul întocmirii tabelului de creanţe, astfel încât înregistrarea creanţei putea fi contestată la momentul definitivării tabelului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, creditoarea, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială la data de 15.02.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a legii, în tabelul de creanţe, urmând a fi inclusă şi diferenţa de 6.767,51 lei la creanţa creditoarei recurente, creanţă solicitată prin cererea precizatoare a cuantumului creanţei, conform sentinţei pronunţate de Tribunalul Călăraşi, prin care s-a procedat la actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând şi dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.73 din Legea nr.85/2006 republicată: “Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/ lichidator în tabelul preliminar de creanţe (…)”.
Potrivit art.75 alin.1 din aceeaşi lege: “După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute”.
Din analiza şi interpretarea acestui text de lege, se poate reţine că legea admite contestaţia la planul de distribuţie doar cu titlu de excepţie, pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, creditoarea-recurentă nedovedind încadrarea în vreuna dintre aceste situaţii de excepţie, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Curtea reţine că, în speţă, recurenta-creditoare şi-a precizat cuantumul creanţei la data de 29.08.2007, întemeindu-se pe o hotărâre judecătorească pronunţată la data de 17.01.2003, aşadar anterioară datei întocmirii tabelului preliminar. Ca atare, Curtea nu poate reţine încadrarea recurentei în dispoziţiile de excepţie prevăzute de art.75 alin.1 teza finală, nefiind vorba de un titlu hotărâtor şi necunoscut până la momentul formulării contestaţiei întemeiată pe art.75 din Legea nr.85/2006.
Pentru considerentele mai sus invocate, Curtea reţine că recursul declarat este nefondat, faţă de dispoziţiile art.73 raportat la art.75 din Legea nr.85/2006, sentinţa atacată fiind temeinică şi legală, în speţă, fiind vorba despre lipsa de diligenţă a recurentei-creditoare.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.73 şi art.75 din Legea nr.85/2006, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
1
