Procedura insolventei. Vânzare bunuri din averea debitorului conform Legii nr.85/2006. Incidenta dispozitiilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
– Legea nr.10/2001, art.21 alin.5
Este irelevant faptul ca înstrainarea bunurilor se realizeaza în cadrul unei proceduri speciale de executare, aceea prevazuta de Legea nr.85/2006.
Aceasta pentru ca Legea nr.10/2001 nu excepteaza procedura insolventei, care reprezinta norma derogatorie numai raportat la executarea silita de drept comun, fata de dispozitiile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, constituind doar o modalitate de înstrainare, în egala masura interzisa, în conditiile notificarii demararii procedurii administrative sau judiciare de recuperare a terenurilor preluate abuziv.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA COMERCIALA nr.903 R din 14.06.2010)
Prin contestatia, înregistrata sub nr. 24/F/1999, la data de 07.03.2007, contestatorii A.A.G. si I.M. au solicitat anularea vânzarii prin licitatie publica a imobilului compus din teren în suprafata de 76.073,77 mp si constructiile aflate pe acesta, licitatie publica organizata în cursul procedurii insolventei pornite împotriva debitoarei SC AS SA.
În motivarea contestatiei s-a învederat ca petentii, în calitate de mostenitori legali ai proprietarilor terenurilor scoase la licitatie, terenuri ce au fost preluate abuziv prin Decretul de expropriere nr. 83/1949 au revendicat bunurile în temeiul dispozitiilor Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr. 247/2005, precum si pe calea dreptului comun, în dosarele nr.12262/1/2006 aflat pe rolul ICCJ, cu termen de judecata la data de 14.03.2007; dosarul nr. 405/2005 al Comisiei locale de fond funciar S; dosarul nr. 241/249/2007 aflat pe rolul Judecatoriei LG.
S-a învederat ca, în conformitate cu dispozitiile art. 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001 contestatorii au comunicat atât Tribunalului, ca instanta de faliment, cât si lichidatorului judiciar faptul demararii procedurilor de recuperare a terenurilor preluate, pâna la solutionarea carora este interzisa încheierea de acte de dispozitie cu privire la bunuri.
Contestatia a fost precizata la termenul din 23.04.2007, în sensul ca s-a solicitat anularea licitatiei din 15.02.2007, privind imobilul teren în suprafata de 76.073,77 mp. situat în intravilanul comunei S; anularea procesului verbal din 15.02.2007, încheiat de catre lichidatorul judiciar; s-a invocat reaua credinta a lichidatorului judiciar, caruia i s-a notificat existenta pe rolul instantelor a cererilor de revendicare, aspecte cunoscute si de catre participantii la licitatie precum si de catre creditorii implicati în procedura insolventei.
Prin întâmpinarea formulata la termenul din 23.04.2007, debitoarea SC AS SA prin lichidator judiciar a solicitat respingea contestatiei formulata de catre reclamantii contestatori.
S-a sustinut ca nu se impune anularea licitatiei pentru motivele invocate, întrucât la data organizarii licitatiei situatia juridica a imobilelor era solutionata în mod definitiv, prin decizia ICCJ nr. 3191/27.03.2006 în dosarul nr. 13507/2005, formularea unor actiuni având acelasi obiect si parti nu poate atrage incidenta dispozitiilor legale prin care se interzice înstrainarea bunurilor.
SC RCR SA – CB, în calitate de creditor a formulat cerere de interventie în interesul intimatilor solicitând admiterea în principiu a cererii de interventie; respingerea contestatiei formulata de contestatori ca nefondata; mentinerea actelor de vânzare la licitatie publica a imobilului.
În motivarea cererii s-a învederat ca împotriva debitoarei detine o creanta izvorâta din contractul de împrumut garantat cu ipoteca conform contractului autentificat sub nr. 2830/30.03.1994, ipoteca instituita asupra imobilului scos la licitatie; valorificarea bunurilor debitoarei a contribuit la constituirea fondurilor necesare acoperii creantelor valorificate în cursul procedurii.
Prin întâmpinarea formulata la termenul din 25.06.2007, SC VI SRL, în calitate de intimata a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei, valorificarea apararilor formulate nu se poate realiza decât pe cale dreptului comun, fiind inadmisibila în cadrul procedurii insolventei; în raport cu dispozitiile art. 112 c.p.civ. s-a solicitat anularea contestatiei ca informa întrucât nu s-a precizat obiectul cererii, nu a fost motivata in fapt si în drept, nu au fost indicati pârâtii, nu au fost indicate sediile acestora; exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intimata neavând un raport juridic direct cu contestatorii, aceasta a participat la licitatie cu respectarea dispozitiilor legale.
Pe fondul pricinii, s-a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, sustinându-se ca suspendarea procedurii de vânzare la licitatie a bunurilor nu s-a dispus datorita faptului ca nu a fost probata calitatea de proprietari, între terenurile revendicate de acestia si cele înstrainate neexistând identitate.
Prin întâmpinarea formulata la termenul din 25. 06.2007, intimata AF T.V., a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei; s-a solicitat anularea contestatiei raportat la dispozitiile art. 112 c.p.civ.; exceptia lipsei calitatii procesuale pasive; pe fond s-a solicitat respingerea contestatiei.
SC F 2002 I SRL, in calitate de intimata a solicitat prin întâmpinarea formulata la 25.06.2007 admiterea exceptiilor inadmisibilitatii; anularea contestatiei ca informa, raportat la dispozitiile art. 112 c.p.civ.; exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Prin sentinta comerciala nr. 2393 /19.11.2007, Tribunalul Calarasi a admis cererea de interventie formulata de catre BRCR CB SA; a respins exceptia tardivitatii contestatiei; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a contestatorilor si a respins contestatia; a dispus continuarea procedurii falimentului.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut ca petentii au solicitat anularea unor etape din procedura falimentului, raportat la dispozitiile art. 399 si 401 c.p.civ. si art. 149 din Legea nr. 85/2006, în considerarea dreptului de proprietate asupra unor bunuri apartinând debitoarei, bunuri ce au fost înstrainate în cursul procedurii, la licitatie; s-a apreciat ca, raportat la temeiul de drept al contestatiei, terta persoana nu a probat existenta dreptului de proprietate asupra bunurilor scoase la licitatie în procedura insolventei; faptul existentei unor litigii purtând asupra acestui drept fiind lipsit de consecinte juridice.
Cu privire la exceptia tardivitatii, potrivit dispozitiilor art. 122 din Legea nr. 85/2006 s-a retinut ca petentii s-au încadrat în termenul de contestare de 15 zile.
Împotriva acestei sentinte au formulat recurs contestatorii I.M., A.M. si I.A.G. criticând-o pentru nelegalitate în conformitate cu dispozitiile art. 304 pct. 9 c.p.civ. si ale art. 304 indice 1 c.p.civ.
Prin decizia comerciala nr. 520/05.05.2008, pronuntata în dosar 1/116/1999 Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul formulat de contestatori, a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a hotarî astfel, instanta de recurs a apreciat cu privire la calitatea procesuala activa ca aceasta impune existenta unei identitati între reclamant si titularul dreptului dedus judecatii, fiind incidente dispozitiile art. 399 c.p.civ. raportat la art. 149 din Legea 85/2006.
Contestatorii au solicitat anularea unor acte de executare silita în temeiul unui drept recunoscut de Legea nr. 10/2001, art. 21 alin.5 potrivit caruia pâna la solutionarea procedurilor administrative sau judiciare aflate sub incidenta acestei legi este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute înstrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea în participatiune, ipotecarea, locatiunea precum si orice închiriere sau subînchiriere a terenurilor si/sau constructiilor, sustinând ca pe rolul instantelor si al comisiei locale de fond funciar se afla cereri având ca obiect restituirea unor terenuri din care fac parte si cele scoase la licitatie.
Verificarea existentei calitatii procesuale, în raport cu textul de lege invocat, art. 21 alin 5 din Legea nr. 10/2001, nu presupune verificarea calitatii de titular al dreptului de proprietate, aceasta fiind de competenta instantelor învestite a solutiona cererile prin care se revendica terenurile, ci a verifica daca aceste cereri se afla într-adevar pe rolul instantelor si ale organelor administrative competente a le solutiona.
A rezultat ca instantei de faliment precum si lichidatorului judiciar le-a fost notificata interdictia de înstrainare a terenurilor ca urmare a existentei pe rolul instantelor a cererilor formulate în temeiul dispozitiilor Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr. 247/2005, la data de 13.02.2007, notificare însotita de actele doveditoare.
S-a mai retinut ca instanta de fond, fara sa fi supus cenzurii notificarea existentei litigiilor, a procedat la organizarea licitatiei.
De asemenea, s-a apreciat ca în mod gresit instanta de fond, în solutionarea contestatiei a retinut lipsa calitatii procesuale active raportat la probarea titlului de proprietate; formularea contestatiei prin care se cere anularea înstrainarii unui bun cu nerespectarea dispozitiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 nu presupune verificarea calitatii de proprietar ci de titular al actiunii întemeiate pe dispozitiile legii sus mentionate.
În fond, dupa casare, pricina a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi sub nr. 1/116/1999.
Prin cererea înregistrata la 14.11.2008, adjudecatari SC F 2002 I SRL, AF T.V. si SC VI SRL au chemat în garantie creditoarele beneficiare ale sumelor platite la licitatie de catre adjudecatare, DGFP Calarasi, ADS Bucuresti, CJP Calarasi, AVAS Bucuresti, AFPC Calarasi, CL Sarulesti si BRCR CB Bucuresti.
S-a solicitat, în situatia admiterii contestatiei si a anularii licitatiei obligarea creditoarelor la restituirea contravalorii bunurilor adjudecate si obligarea la daune constând în sporul de valoare adus imobilelor de la achizitionare.
S-a aratat în motivarea cererii ca adjudecatarele au participat la licitatia organizata la 15.02.2007, adjudecând parte din bunurile ce au facut obiectul licitatiei organizata de catre lichidatorul judiciar conform legii, bunurile fiind în proprietatea debitoarei.
S-a sustinut ca, la data organizarii licitatiei contestatorii nu au facut dovada dreptului lor de proprietate asupra bunurilor, acestia fiind nevoiti sa promoveze actiune în revendicare, în cadrul careia urmeaza sa dovedeasca dreptul lor de proprietate.
Prin cerere precizatoare, fila 205 dosar fond, înregistrata la data 09.03.2009, s-au precizat valorile pretinse de catre petente.
Prin întâmpinarile formulate de catre creditoarele ADS, fila 106 dosar si DGFP Calarasi, fila 163, s-a invocat exceptia tardivitatii formularii cererii de chemare în garantie în etapa procesuala a rejudecarii în fond dupa casare; s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garantie, fata de creditoare, care nu sunt parte în vânzarea cumpararea bunurilor adjudecate, nefiind tinute a garanta pentru evictiune.
Instanta a ordonat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate având ca obiect identificarea terenurilor proprietatea contestatorilor, ce au facut obiectul actelor de adjudecare emise de debitor, prin lichidatorul judiciar desemnat, expertiza ce a concluzionat în sensul ca loturile restituite partii reclamante nu se suprapun loturilor ce au facut obiectul licitatiei.
Prin sentinta comerciala nr. 465/F/16.11.2009, Tribunalul Calarasi a admis cererea de interventie formulata de creditoarea BRCR CB SA, a respins contestatia, a respins cererea de chemare în garantie a creditorilor, a obligat contestatorii în solidar la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut ca licitatia a fost organizata, cu respectarea art. 11 alin. 1 lit. 1 Legea 85/2006; faptul ca prin contestatia formulata se urmareste excluderea de la procedura executarii silite a terenurilor asupra carora exista eventualitatea retrocedarii pe calea actiunii prevazute de Legea 10/2001; s-a mai retinut si incidenta art. 36 din Legea 85/2006, ce au ca efect suspendarea tuturor actiunilor îndreptate împotriva debitorilor.
Cu privire la fondul pricinii s-a apreciat ca prin probatoriul administrat contestatorii nu au probat un drept actual, forma de retrocedare a dreptului nu a fost individualizata, cel mai adesea aceasta realizându-se în echivalent banesc, existenta unor cereri pe rol nefiind conforma legii; instanta a apreciat si cu privire la diferenta semnificativa dintre suprafata de teren ce a format obiectul adjudecarii la licitatie si cea retrocedata contestatorilor.
S-a mai arata ca nu a fost dovedita reaua credinta a lichidatorului judiciar în organizarea licitatiei, care a respectat dispozitiile legale.
Împotriva acestei sentinte au formulat recurs contestatorii, invocând motive de nelegalitate circumscrise dispozitiilor art. 304 pct. 9 c.pr.civ si art. 304 indice 1 c.pr.civ.
În esenta, s-a aratat ca toate argumentele retinute de prima instanta sunt contrare dispozitiilor legale si nu raspund motivelor de nulitate invocate de contestatori, cu încalcarea dispozitiilor cuprinse în decizia de casare nr. 520/05.05.2008, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, instanta ignorând incidenta dispozitiilor art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001.
S-a sustinut ca, neîntemeiat instanta a respins cererea contestatorilor de completare a raportului de expertiza judiciara, cu obiective noi formulate de contestatori, în sensul de a se stabili ca terenurile asupra carora s-a reconstituit dreptul de proprietate se suprapun celor vândute la licitatie.
S-a aratat ca nejustificat, instanta de fond a retinut ca prin cererea înregistrata la 25.08.2008 s-a precizat contestatia formulata în sensul ca s-a precizat suprafata de teren pretinsa de 12.191 mp., diferenta asupra careia nu s-a dispus restituirea în natura, învederându-se ca prin contestatie s-a solicitat anularea licitatiei pentru nerespectarea dispozitiilor legale imperative, indicând suprafata de teren neretrocedata.
De asemenea, s-a sustinut ca în mod vadit neîntemeiat instanta a apreciat ca cererea contestatorilor este determinata de speranta legitima de recuperare a terenurilor preluate abuziv, desi la dosarul cauzei se aflau hotarârile prin care instantele au dispus irevocabil retrocedarea în natura a terenurilor.
S-a mai aratat, ca în mod gresit instanta de fond a retinut ca nejustificând calitatea de creditori, contestatorii nu pot valorifica nici un drept în cadrul procedurii speciale a insolventei; ca dispozitiile art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 se aplica tuturor înstrainarilor de imobile ce fac obiectul retrocedarii, fara ca legea sa excepteze procedura de insolventa; ca nulitatea absoluta nu este conditionata de reaua credinta a partilor, desi aceasta rezulta din cuprinsul procesului verbal de licitatie întocmit la 15.02.2007, în care s-a consemnat existenta notificarii incidentei dispozitiilor legale mentionate.
Prin întâmpinarea formulata de intimata DGFP Calarasi, la 16.06.2010, s-a solicitat respingerea recursului, mentinerea sentintei atacate ca legala si temeinica, afirmându-se ca în mod corect instanta de fond a respins obiectivele propuse de parti la expertiza topografica, apreciind ca se urmarea completarea actelor de retrocedare în care nu au fost individualizate bunurile supuse retrocedarii; s-a sustinut ca dispozitiile Legii 10/2001 privesc exclusiv actele de înstrainare savârsite cu rea intentie de a sustrage retrocedarii bunurile, conditii ce nu sunt întrunite în cauza.
Prin întâmpinarea formulata de adjudecatarii SC F 202 I SRL, AF T.V. si SC VI SRL s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.
În esenta s-a sustinut ca dispozitiile invocate de recurenti sunt fara finalitate cata vreme potrivit dispozitiilor Legii 10/2001 imobilele preluate de stat se restituie fie în natura fie prin echivalent, aplicarea dispozitiilor art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 si a dispozitiilor ICCJ periclitând siguranta circuitului civil.
S-a aratat ca notificarea înregistrata la 13.02.2007, pentru licitatia organizata la 15.02.2007 a privit o cauza a carei solutionare irevocabila s-a dispus prin decizia ICCJ la o data ulterioara.
Au fost invocate si concluziile expertizei administrate în cauza din cuprinsul carora rezulta ca loturile restituite contestatorilor nu se suprapun loturilor adjudecatarilor.
Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
În conformitate cu dispozitiile art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute, pâna la solutionarea procedurilor administrative, si dupa caz judiciare, formulate în temeiul acestei legi, este interzisa înstrainarea sub orice forma a bunurilor imobile, terenuri sau constructii notificate potrivit prevederilor legii.
A rezultat ca prin decizia nr. 6932/12.11.2008 pronuntata de ICCJ în dosar 12262/1/2006 a fost admis recursul formulat de reclamantii contestatori, în cauza dedusa judecatii, a fost casata în parte decizia recurata 1369/06.10.2005 pronuntata de CAB, în sensul respingerii apelului declarat de SC A SA prin lichidator, împotriva sentintei civile 1275/23.05.2003, a fost pastrat restul sentintei, a fost respins recursul SC A SA.
Prin sentinta civila nr. 1275/23.05.2003 (filele 43-46 dosar CAB) pronuntata de Tribunalul Calarasi s-a admis în parte actiunea formulata de I.M. si A.A.G., autorul recurentilor s-a constatat ca reclamantii sunt îndreptatiti la restituirea în natura a suprafetei de 30.000 mp situata în intravilanul comunei S; s-a dispus emiterea unei decizii de completare a deciziei nr. 368/2002, prin care se va dispune restituirea în natura a suprafetei de teren mentionata.
Prin decizia civila 1369/06.10.2005, CAB a admis apelurile formulate de reclamanti si SC A SA, prin lichidator judiciar, a anulat în parte deciziile 368 si 369/2002, a dispus emiterea unei decizii de restituire în natura a unei suprafetei de 27.059 mp în intravilanul comunei S, a pastrat dispozitivul de restituire în natura al constructiilor mentionate în decizia 368/2002.
Suprafata de 27.059 mp. a fost restituita în natura de catre SC A SA, în cursul solutionarii litigiului, contestatorii pretinzând restituirea si a diferentei de 12.191mp. recunoscute prin sentinta civila 1275/ 23.05.2003 pronuntata de Tribunalul Calarasi, mentinuta prin decizia civila 6932/12.11.2008 pronuntata de ICCJ
În cursul solutionarii litigiului având ca obiect restituirea în natura a terenurilor situate în intravilanul comunei S, litigiu în care figura ca parte si debitoarea SC A SA prin lichidator judiciar, terenuri aflate în proprietatea acesteia, lichidatorul judiciar desi notificat în conditiile art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001, a procedat la înstrainarea terenurilor, consemnând despre existenta notificarilor în procesul verbal încheiat la 15.02.1007, precum si raportul de activitate întocmit la 2.04.2007, (filele 213 – 221 dosar fond vol.VI) .
În aceste conditii, apreciem ca licitatia organizata la 15.02.2007, precum si actele de adjudecare întocmite în temeiul acesteia sunt lovite de nulitate, fiind încheiate cu nerespectarea dispozitiilor imperative ale legii care prevedeau aceasta sanctiune, cu ignorarea notificarii existentei unei proceduri administrative si/sau judiciare având ca obiect retrocedarea unor imobile.
Este irelevant faptul ca înstrainarea se efectua în cadrul unei proceduri speciale de executare, aceea prevazuta de Legea 85/2006.
Aceasta pentru ca Legea 10/2001 nu excepteaza procedura insolventei care constituie lege speciala numai în raport cu executarea de drept comun, raportat la dispozitiile art. 21 alin.5 din Legea 10/2001, reglementând doar o modalitate de înstrainare, în egala masura interzisa, în considerarea dispozitiilor art. 9 din lege, potrivit caruia imobilele preluate abuziv se restituie, de principiu, în natura.
De asemenea, sunt irelevante dispozitiile art. 36 din legea insolventei, la care instanta fondului a facut referire, acestea privind doar actiunile având ca obiect realizarea creantelor.
Cu privire la cele constatate prin expertiza topografica administrata în cauza, prin care s-a constatat ca terenurile contestatorilor nu se suprapun celor înstrainate la licitatie, retine ca aceste constatari nu sunt sustinute de înscrisurile administrate, dimpotriva a rezultat ca, prin hotarârile definitive si irevocabile prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate si s-a dispus restituirea în natura, s-a dispus si emiterea deciziilor de punere în posesie, ceea ce presupune determinarea ulterioara a limitelor terenurilor restituite.
Ceea ce are relevanta, pentru cauza este faptul ca aceste terenuri se aflau la data notificarii 13.02.2007 în posesia debitoarei SC A SA, lichidatorul judiciar fiind obligat, conform art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 sa nu efectueze acte de executare, cu consecinta înstrainarii bunului, sub sanctiunea nulitatii.
În consecinta apreciind nelegala sentinta atacata, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ raportat la art. 312 alin. 3 c.pr.civ. a admis recursul, a modificat sentinta recurata, în parte, a anulat licitatia organizata la 15.02.2007, a anulat actele de adjudecare si a înlaturat dispozitia privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecata.
În ceea ce priveste cererea de interventie accesorie formulata de creditoarea BRCR CB consecinta admiterii contestatiei, conform art. 49 alin. 3 c.pr.civ. a respins-o ca nefondata.
