Recurs comercial. caracterul obligatoriu al hotărârilor de casare ale instanţelor de recurs. competenţa judecătorului delegat la oficiul registrului comerţului


Materie : RECURS COMERCIAL. CARACTERUL OBLIGATORIU AL HOTARÂRILOR DE CASARE ALE INSTANTELOR DE RECURS. COMPETENTA JUDECATORULUI DELEGAT LA OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI.

Art.315 Cod procedura civila prevede ca, în caz de casare, hotarârile instantei de recurs sunt obligatorii pentru judecatorii fondului, dar acest caracter obligatoriu se refera numai la problemele de drept dezlegate si la necesitatea administrarii unor probe. Rejudecarea trebuie sa fie facuta în raport de obiectul cererii clarificat în rejudecare.

Readucerea la societatea mama a patrimoniului societatilor divizate nelegal nu este o fuziune. În aceasta operatiune judecatorul delegat nu are atributii si nu poate numi experti pentru întocmirea raportului prevazut la art.244 alin.1 lit.c din Legea 31/1990.

În fapt, prin sentinta nr.1399/LC din 24.09.2004 ramasa irevocabila a  Tribunalului Satu Mare s-a constatat ca S.C.D. SA s-a divizat nelegal, pentru care s-a dispus radierea tuturor înregistrarilor cu privire la înmatricularea societatilor create în urma divizarii.

Ulterior societatea a depus un nou proiect de divizare, pentru care prin încheierea 3493/16.08.2005, ramasa irevocabila, judecatorul delegat a dispus numirea unui expert contabil pentru întocmirea raportului de specialitate în baza art.244 alin.1 lit.c din Legea 31/1990 iar expertul a comunicat faptul ca lucrarea nu poate fi efectuata.

Fata de acest raspuns, societatea a depus o alta cerere sub nr.3739/2006 prin care a solicitat numirea mai multor experti autorizati în temeiul art.38, raportat la art.244 alin.1 lit.c din Legea 31/1990.

Prin încheierea 1462/15.03.2006 judecatorul delegat a respins cererea, retinând ca, cererea a fost solutionata prin desemnarea expertului P.E., conform art. 244 alin.1 lit.e din Legea 31/1990 si ca judecatorul delegat are atributii strict limitativ prevazute de legislatia speciala, acesta neputând interveni în hotarârile pe care le adopta asociatii în problemele interne ale societatii si nici nu are dreptul de a fi mediator în relatiile dintre asociati, iar litigiile dintre acestia se solutioneaza de catre instanta comerciala de drept comun.

Aceasta încheiere a fost casata cu trimitere pentru o noua judecata prin Decizia 29/C/8.06.2006 a Curtii de Apel Oradea retinând în considerentele ca în faza procesuala a recursului recurenta S.C. D. SA a dus lamuriri si completari suplimentare în privinta cererii sale în sensul ca de fapt a intentionat completarea numarului expertilor cu înca doi pe lânga cel desemnat anterior în vederea întocmirii raportului având în vedere circumstantele în care se afla societatea datorita esuarii proiectului de divizare.

Deoarece aceste clarificari au fost facute abia în fata instantei de recurs, nesolicitându-se prin cererea înregistrata sub nr.3739 în mod expres completarea numarului expertilor, aceasta nu a fost analizata sub acest aspect de catre judecatorul delegat, care în functie de circumstantele cauzei în prevederile legale sa aprecieze oportunitatea completarii numarului expertilor, fiind practic necercetata în aceasta privinta de judecatorul delegat.

S-a casat încheierea cu trimitere spre rejudecare  pentru ca în functie de aspectele invocate sa se reanalizeze cererea recurentului.

Pentru rejudecarea cererii reprezentantul pârâtei a completat formularul de înregistrare de mentiunii nr.19.764/17.07.2006 si depune decizia Curtii de Apel Oradea si mai face mentiunea si depunerii actului înregistrat sub nr.5892/11.07.2006 . Prin aceasta cerere se precizeaza fara echivoc ce se solicita de la judecatorul delegat, respectiv ca obiectul cererii este numirea unui expert care sa se pronunte asupra justetei raportului de schimb al actiunilor, care va fi stabilit prin grija societatii, în vederea revenirii elementelor de activ si pasiv ale societatilor desprinse prin divizare la societatea mama.

În consecinta, ceea ce a solicitat intimata prin cererea dedusa judecatii este expertizarea raportului de schimb al actiunilor pentru a se readuce societatile desprinse nelegal la societatea mama. Desi în fata instantei de recurs a precizat ca solicita suplimentarea expertilor numit prin Încheierea 3493/2005 cu alti experti, la rejudecare  precizeaza fara echivoc ca obiectul cererii se refera la o expertiza în vederea readucerii în patrimoniul societatii mama a societatilor divizate.

Rejudecând  cererea dupa casarea încheierii 1462/2006, judecatorul delegat prin Încheierea 4751/20.07.2006 admite cererea formulata de P. I. -în calitate de director general al S.C. D. SA si în baza art. 38 din Legea 31/1990 numeste trei experti contabili pentru efectuarea la S.C. D. SA a raportului prevazut la art. 244 alin.1 lit.e din Legea 31/1990.

În motivarea încheierii s-a retinut ca prin Îndrumarul de Casare Curtea de Apel Oradea a statuat ca, în urma radierii societatilor nou constituite este necesara revenirea la situatia anterioara divizarii atât sub aspect juridic, cât si patrimonial prin revenirea elementelor de activ si pasiv.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs doi actionari ai societatii, invocând faptul ca judecatorul delegat a fost indus în eroare privind starea de fapt si astfel a facut o aplicare gresita a textelor legale care reglementeaza o alta situatie decât cea în care se afla actualmente societatea.

Modalitatea de revenire a elementelor de activ si pasiv ale societatilor create în urma divizarii din 2003 si radiate prin sentinta 1399/2004 trebuie sa aiba la baza concluziile unui raport de expertiza întocmit de o firma de specialitate, firma numita doar de consiliul de administratie al S.C. D. SA sau de AGA pornit de la situatia actionariatului de la data divizarii anulate.

Orice decizie cu privire la modul în care se solutioneaza diferentele constatate în cazul capitalurilor proprii ca urmare a evolutiei diferite ale societatilor implicate este de competenta AGA si nu la latitudinea vreunui actionar sau membru al consiliului de administratie.

Aspectele legate de reîntregirea patrimoniului S.C. D. SA sunt probleme de natura interna, iar orice discutie legate de vreo divizare a S.C. D. SA sunt probleme de natura interna, iar orice discutie legata de vreo divizare a societatii nu poate sa aiba loc pâna la revenirea la situatia anterioara divizarii initiale atât sub aspect juridic, cât si patrimonial.

Prin decizia 15/C/17.01.2007 a Curtii de Apel Oradea s-a admis recursul, retinând ca obiectul cererii de înscriere de mentiuni nu comporta discutii, deoarece si societatea intimata a sustinut ca obiectul cererii este efectuarea unei expertize pentru readucerea în patrimoniul societatii mama a patrimoniului societatilor divizate nelegal.

Problema juridica invocata în recurs ce trebuie analizata este aceea de a stabili daca în situatia în care o divizare s-a facut nelegal si a fost anulata, readucerea în patrimoniul societatii mama a societatilor divizate este o fuziune si astfel daca se aplica dis part. 244 lit.e din Legea 31/1990.

Potrivit art. 238 din Legea 31/1990 fuziunea este o operatiune juridica ce se face prin absorbirea unei societati de catre o alta societate sau prin contopirea a doua sau mai multe societati pentru a crea o noua societate.

Pentru a exista o fuziune trebuie sa existe mai multe societati comerciale constituite legal si câte o hotarâre a adunarilor generale a tuturor societatilor care functioneaza în mod legal si care se fuzioneaza. Ori în cauza s-a facut o divizare anulata de instanta, situatie în care societatile divizate nu sunt societati constituite legal care sa hotarasca o fuziune si pentru care ar putea fi vorba de operatiunea de fuziune. Anularea divizarii are consecinta inexistentei societatilor constituite prin divizare, iar patrimoniul desprins reintra automat în patrimoniul societatii mama. Pentru a reînregistra patrimoniul desprins în urma divizarii anulate judecatorul delegat de pe lânga tribunal nu are atributii, dispozitiile art. 38 si 244 din Legea 31/1990 nu se refera la vreo expertiza în situatia în care o divizare s-a facut nelegal, iar pentru stergerea eventualelor efecte ale divizarii nelegale judecatorul delegat nu este competent sa numeasca un expert.

Atributiile registrului Comertului si ale judecatorului delegat sunt expres si limitativ prevazute de lege în care nu se prevede nici o atributie în cazul existentei unei neîntelegeri privind evaluarea patrimoniului societatilor desprinse nelegal si readucerea lor la societatea mama.

Orice divergenta în legatura cu aceasta operatiune poate fi dedusa instantei de judecata, iar competenta revine judecatorilor instantei competente sub aspect material si teritorial si nu judecatorului delegat la Registrul Comertului.

Nu se poate retine ca prin încheierea recurata judecatorul delegat s-a conformat întocmai deciziei de casare si potrivit acestei decizii ar fi fost obligata sa numeasca experti, cum sustine intimata, deoarece prin aceasta hotarâre judecatoreasca nu s-a dat îndrumari de a numi experti pentru readucerea în patrimoniul societatii a societatilor divizate si anulate. S-a retinut necesitatea revenirii în patrimoniul societatii mama a societatilor divizate nelegal si s-a dat îndrumarea de a verifica continutul cererii deduse spre solutionare retinând ca în fata instantei de recurs petentul recurent a precizata cererea  în sensul ca a solicitat completarea numarului expertilor desemnati anterior.

În atare situatie judecatorul delegat trebuia sa analizeze care este obiectul real al cererii si cum intimatul cu ocazia rejudecarii a depus în scris precizarea obiectului cererii, care este fara echivoc, si care se refera la o expertiza în vederea revenirii elementelor de activ si pasiv ale societatilor desprinse prin divizare la societatea mama si nu la suplimentarea expertului numit anterior pentru o divizare, trebuia sa solutioneze cererea în prisma acestui obiect si sa retina ca nu are competenta de a numi expert în aceasta materie, nefiind vorba de o fuziune.

Asa cum corect sustin recurentii problema evaluarii elementelor de activ si pasiv ale societatilor desprinse prin divizarea anulata este o problema interna a societatii mama, judecatorul delegat nu are atributii, iar orice litigiu în legatura cu acest aspect apartine judecatorilor instantei competente.

Pentru aceste considerente în baza art. 304 pct.8 si 312 pct. 3 Cod procedura civila s-a admis recursul si s-a modificat sentinta instantei de fond în sensul respingerii cererii de înscriere de mentiuni.

Sursa primara

Încheierea nr.4754/20.07.2006 – judecatorul delegat la O.R.C.de pe lânga Tribunalul Satu Mare ;

Dosar 19764/2006;

Decizia nr.15/C/17.01.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;

Dosar 2603/35/C/2006;

Temei de drept

– art.315 Cod procedura civila;

– art.244 alin.1 lit.c din Legea 31/1990;

– art.238 din Legea 31/1990.