SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. DESCHIDEREA PROCEDURII IN SOLVENŢEI.
-art.32 din Legea 85/2006;
-art.312 Cod procedură civilă.
Încheierea pronunţată de judecătorul sindic prin care la cererea debitorului deschide procedura insolvenţei, n u poate fi atacată direct cu recurs de creditori deoarece legiuitorul le-a pus la îndemână un alt mijloc de apărare eficient şi anume opoziţia, ce se soluţionează de judecătorul sindic.
Prin Încheierea nr. 2246/F/2009 dată în camera de consiliu din 12.11.2009, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de debitoarea SC C.T.SRL; în temeiul art.32 alin 1 şi art.1 alin.2 lit.f ) din Legea privind procedura insolvenţei a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva SC C.T.SRL; în temeiul art.107 lit.a din Legea privind procedura insolvenţei a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei; în temeiul art.34 din Legea privind procedura de insolvenţă a numit lichidator judiciar Cabinetul de insolvenţă A.N pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art.25 din lege, retribuţia acestuia urmând a fi stabilită ulterior, in funcţie de decont; în temeiul art.107 alin.2 din Legea privind procedura de insolvenţă a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului; în temeiul art.61 şi art.109 din Legea privind procedura insolvenţei a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, în vederea efectuării menţiunii, în temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolvenţă.
A fixat termenul limită pentru depunerea creanţelor la 11.01.2010; a fixat termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor la 19.01.2010; a fixat termenul pentru soluţionarea eventualelor contestaţii la 03.02.2010 şi pentru afişarea tabelului definitiv al creanţelor la 10.02.2010; a fixat termen de judecată în cauză pentru data de 10 februarie 2010 cam.3, ora 9.
A stabilit in sarcina lichidatorului să fixeze data şedinţei adunării creditorilor si să convoace creditorii debitoarei; a dispus trimiterea notificărilor către toţi creditorii, de către lichidator; a dispus comunicarea hotărârii către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului, precum şi tuturor băncilor unde are deschise conturi.
În temeiul art.4 din Legea privind procedura de insolvenţă a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuţiei, contul urmând a fi deschis de către lichidator.
În temeiul art.113 din Legea privind procedura de insolvenţă a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că la data de 09.11.2009, debitorul a introdus cerere pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă în baza Legii nr.85/2006, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 27-30/art.1 alin.2 lit. f raportat la art. 107 alin. 1 lit.A a) din Legea privind procedura insolvenţei, pentru admiterea cererii debitorului şi, în temeiul art. 32 alin.1 şi art. 107 alin.1 lit. A a) din Legea privind procedura de insolvenţă, a constatat că debitorul este în încetare de plăţi şi a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva sa şi intrarea în faliment. Cabinetul Individual de insolvenţă A.N. a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar, faţă de opţiunea manifestată de către debitoare.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal a formulat recurs recurenta creditoare S.C. G.I.S.R.L., solicitând anularea acesteia ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că judecătorul sindic a constatat şi acceptat în mod nelegal ca debitorul SC P.C. SRL să introducă cererea pentru deschiderea procedurii simplificate.
Conform art.27 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei cererea poate fi introdusă numai de firma mamă debitoare SC C.T.SRL şi nu de o altă firmă debitoare SC P.C.SRL.
Cererea trebuia introdusă în maxim 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă care potrivit facturii fiscale BN VDS nr. 6873704 din data de 07. 11. 2007 ajunsă la scadenţă şi neplătită până în prezent, termen care a fost depăşit de mult.
Datorită existenţei acestei facturi nici nu poate fi vorba de o stare de insolvenţă iminentă la data de 09.11.2009 când s-a introdus cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă a debitoarei.
Astfel, pentru introducerea tardivă a cererii se impune anularea încheierii ca nelegală, care reprezintă infracţiunea de bancrută simplă.
Cererea debitoarei nu a fost însoţită de toate actele cerute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 deoarece nu sunt menţionate expres în încheiere, care astfel este netemeinică şi nelegală.
În şedinţa publică din data de 15.04.2010, instanţa din oficiu a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la prevederile art.32 alin.2 din Legea 85/2006.
Deliberând cu prioritate asupra acestei excepţii, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 2246/F/12.11.2009 dată de judecătorul-sindic în dosarul nr.7196/111/2009, a fost admisă cererea debitoarei S.C. C.T.S.R.L., iar în temeiul art.32 alin.1 şi art.1 alin.2 lit.f) din Legea 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva acesteia.
Potrivit art.32 alin.2 paragraful 2 din Legea 85/2006, în cazul în care, în termen de 15 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţă în urma căreia va soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile.
Rezultă, aşadar, că încheierea pronunţată de judecătorul-sindic prin care s-a decis deschiderea procedurii, nu poate fi atacată direct cu recurs de către creditori, pentru că legiuitorul le-a pus la îndemână un mijloc de apărare eficient, şi anume opoziţia, astfel că au vocaţie să formuleze recurs împotriva sentinţei asupra opoziţiilor formulate doar creditorii care au formulat opoziţii, cât şi debitorul, în ipoteza în care opoziţia a fost admisă.
Prin urmare, creditorului nemulţumit de deschiderea procedurii insolvenţei, legiuitorul i-a pus la dispoziţie un mijloc special de apărare, opoziţia, de competenţa judecătorului-sindic, care are posibilitatea ca, în ipoteza în care o găseşte întemeiată, să revoce încheierea de deschidere a procedurii, pe când calea de atac a recursului, de competenţa curţii de apel, poate fi exercitată doar de părţile nemulţumite de soluţionarea opoziţiei.
Faptul că, în cuprinsul încheierii recurate, s-a consemnat de către judecătorul-sindic că încheierea este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nu determină admisibilitatea acestei căi de atac, având în vedere principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia căile de atac sunt acordate de lege, iar nu de instanţă. De altfel, în dosarul de fond, creditorul recurent a şi formulat opoziţie, asupra căreia, însă, judecătorul-sindic nu s-a pronunţat până la data soluţionării prezentului recurs.
Nu în ultimul rând, referirea în considerentele încheierii la debitorul S.C. P.C.S.R.L. este o eroare materială, care poate fi îndreptată în temeiul art. 281 Cod procedură civilă, fiind evident că, prin această încheiere, judecătorul-sindic a avut în vedere şi a analizat cererea debitorului S.C. C.T. S.R.L., la care se face referire atât în practicaua încheierii, cât şi în dispozitivul acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, rap. la art.32 alin.2 paragraful 2 din Legea 85/2006, s-a respins recursul ca inadmisibil.
(Decizia nr.322/C/15.04.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
