SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. EVACUARE PROVIZORIE PE CALEA ORDONANTEI PRESEDINTIALE. ADMISIBILITATEA ACESTEI CERERI ÎN CONDITIILE ART.581 COD PROCEDURA CIVILA.
Actiunea în evacuare, ca si masura vremelnica este admisibila în principiu împotriva celor care, prin abuz intra în proprietatea altor persoane, situatie în care se poate lua masura vremelnica pâna la solutionarea pe fond a cauzei, pentru pastrarea situatiei de fapt avute anterior ocuparii abuzive.
În situatia însa, în care se cumpara un imobil detinut în mod public de o terta persoana, nu se poate retine existenta urgentei pentru a se lua masura vremelnica de evacuare pe calea ordonantei presedintiale.
Prin sentinta nr.1303/COM din 22.12.2006 a tribunalului Bihor s-a admis cererea de ordonanta presedintiala introdusa de reclamantul K.A. împotriva pârâtei SC D.- D SRL si s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Oradea str. Independentei nr.13, înscris în CF 80015 Oradea nr. top.1986/2/A reprezentând în natura apartament compus din : o magazie, 2 depozite, un birou, un grup sanitar cu o suprafata totala construita de 133,8 ma si depozit la subsol de 78 ma, urmând ca evacuarea sa se faca fara somatie si trecerea unui termen.
A fost obligata pârâta sa plateasca reclamantului 5013 lei cheltuieli de judecata.
S-a respins ca inadmisibila cererea de chemare în garantie formulata de pârâta împotriva Primariei Municipiului Oradea.
Pentru a pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamantul este proprietar asupra imobilului în litigiu cu titlu de cumparare si astfel are dreptul de a se bucura de bunul sau în mod exclusiv si absolut si nu poate fi silit de nimeni a ceda proprietatea sa, urgenta fiind justificata prin însasi încalcarea acestui drept prin lezarea reclamantului în exercitarea folosintei, posesiei si dispozitiei asupra proprietatii sale.
În cauza este îndeplinita si conditia vremelniciei masurii ordonate pâna la solutionarea cauzei pe fond, ce formeaza obiectul dosarului nr.10023/2006 al Judecatoriei Oradea.
Examinând în sumar titlurile partilor, fara a prejudeca fondul cauzei, instanta a retinut ca reclamantul are de partea sa aparenta dreptului.
Cu privire la cererea de chemare în garantie a retinut ca este inadmisibila în procedura ordonantei presedintiale deoarece ea priveste fondul dreptului.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta solicitând modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii formulate ca fiind în principal inadmisibila, iar în subsidiar ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului arata ca prima conditie a admisibilitatii cererii si anume: vremelnicia nu este îndeplinita deoarece în actiunea de fond s-a formulat acelasi petit.
Însasi întelesul evacuarii reprezinta o masura definitiva si nu vremelnica, provizorie. Instanta de fond nu a avut în vedere ca, în conditiile în care se admite cererea de ordonanta presedintiala reclamantul nu va mai avea interesul judecarii pe dreptul comun a actiunii în evacuare. Actiunea de fond poate fi sustinuta, suspendata ori retrasa.
Elementul urgentei nu exista deoarece savârsirea faptei prejudiciabile invocata de reclamant dateaza din 13.03.2003, data la care vânzatorul reclamantului a dobândit drept de proprietate asupra suprafetei de 111 mp prin dispozitia Primarului, iar reclamantul a devenit proprietar tabular asupra unei parti din spatiul comercial la 7.07.2006.
Actiunea era inadmisibila deoarece pârâtul recurent detine un contract de închiriere, plateste chiria si toate obligatiile ce decurg din acest contract.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurent, se constata ca recursul este fondat.
Conditia vremelniciei este îndeplinita atâta timp cât masura s-a luat pâna la solutionarea actiunii pe fond si anume: evacuarea definitiva a pârâtei recurente dupa stabilirea drepturilor existente în favoarea ambelor parti.
Lipsa interesului reclamantului în solutionarea pe fond a cauzei nu poate fi retinuta deoarece o actiune introdusa se judeca chiar si la cererea pârâtei, cu exceptia motivelor limitativ prevazute de lege si independente de vointa partilor, cauza nu se poate suspenda decât cu acordul si a pârâtei, iar renuntarea la judecata dupa ce s-a intrat în dezbaterea fondului, nu se poate face decât cu învoirea celeilalte parti. Oricum renuntarea la judecata în procesul de fond are ca efect si încetarea masurilor provizorii deoarece încheierea prin care se ia act de renuntare este o hotarâre judecatoreasca prin care se solutioneaza cauza dedusa judecatii, prin renuntarea la judecata.
Verificând însa conditiile cerute de art.581 Cod procedura civila se constata ca nu este îndeplinita conditia urgentei si nici a conditiei pastrarii unui drept care s-ar pagubi prin întârziere sau existenta unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
În mod gresit a retinut instanta de fond ca încalcarea dreptului de proprietate si imposibilitatea exercitarii atributelor dreptului de proprietate justifica luarea unor masuri urgente.
Dreptul de proprietate se apara printr-un proces în care se analizeaza fondul cauzei si nu prin masuri urgente, care pot fi luate numai temporar si numai pâna la clarificarea raporturilor juridice existente între parti.
Reclamantul proprietar a cumparat imobilul, fiind ocupat de pârâta si astfel a acceptat la cumparare o situatie de fapt existenta, care trebuie clarificata prin analizarea fondului drepturilor existente între parti, nemaiputând invoca luarea unei masuri urgente în aceasta situatie.
Dreptul de proprietate pretins de reclamant nu se pierde prin trecerea timpului pe perioada judecarii pe fond a cauzei, cum de altfel nu exista nici o paguba iminenta care nu s-ar putea repara prin despagubiri banesti.
Este incontestabil ca actiunea în evacuare, ca si masura vremelnica, este admisibila în principiu împotriva celor care, prin abuz ocupa proprietatea altor persoane, situatie în care se poate lua masura vremelnica pâna la solutionarea pe fond a cauzei si pentru pastrarea situatiei de fapt avute anterior ocuparii abuzive.
Numai ca în prezenta cauza pârâtul nu a intrat abuziv într-un spatiu despre care reclamantul sustine ca este proprietatea lui.
Reclamantul a cumparat acest spatiu cu o stare de fapt existenta si anume: fiind ocupat de catre pârât, situatie în care evacuarea provizorie, ca si masura urgenta, nu se justifica.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct.9 si 312 pct.2 si 3 Cod procedura civila s-a admis recursul, s-a modificat sentinta si s-a respins cererea de ordonanta presedintiala introdusa de reclamant.
Sursa primara
Sentinta nr.1303/22.12.2006 – a Tribunalului Bihor;
Dosar nr. 8140/111/2006;
Dosar nr. 8140/111/2006;
Decizia nr.150/C/28.03.2007 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;
Temei de drept
– art.581 Cod procedura civila.
