Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Câmpina, creditoarea M. P. a solicitat investirea cu formula executorie a unui bilet la ordin.
În motivarea cererii s-a aratat ca în baza raporturilor contractuale creditoarea a emis la data de 31.10.2008 factura fiscala nr. 6693907 în valoare de 8.887,03 lei, document semnat si acceptat de debitoare, iar biletul la ordin emis de aceasta a fost introdus de catre creditoare la banca platitoare în vederea achitarii facturii, fiind refuzat la plata pentru lipsa disponibil.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 374 alin.1 din codul de procedura civila, precum si prevederile art. 48 si urm. din Legea 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin , cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin încheierea din 27 mai 2009 Judecatoria Câmpina a respins cererea de învestire cu formula executorie a biletului la ordin mai sus mentionat.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca nu sunt îndeplinite în cauza elementele formale ale biletului la ordin , întrucât legea cere pentru executarea biletului la ordin si conditia indicarii scadentei acestuia potrivit art. 104 pct. 3 din Legea 58/1934.
Judecatoria a invocat prevederile art. 105 alin. 2 din aceeasi lege în care se mentioneaza ca biletul la ordin a carui scadenta nu se arata, este socotit platibil la vedere si a apreciat ca în conformitate cu prevederile art. 107 teza a 2-a din lege, termenul de la vedere curge de la data vizei subscrise de emitent pe biletul la ordin, viza care nu exista în cuprinsul biletului la ordin.
S-a mai retinut în considerentele încheierii si faptul ca în biletul la ordin nu se mentioneaza locul unde trebuie facuta plata.
Apreciind ca încheierea pronuntata de Judecatoria Câmpina la data de 27 mai 2009 este nelegala si netemeinica, creditoarea a formulat recurs împotriva acesteia.
În motivele de recurs s-a aratat ca prima instanta nu a interpretat corect dispozitiile legale privind elementele biletului la ordin , apreciind ca nu sunt îndeplinite în cauza elementele formale ale biletului la ordin, în conditiile în care biletul la ordin este valabil , în conformitate cu prevederile art. 105 alin. 1 din Legea 58/1934, chiar daca nu se prevede data scadentei în cuprinsul acestuia.
S-a mai aratat ca mentiunea primei instante privind prevederile art. 107 alin.2 din Legea 58/1934 vizeaza biletul la ordin platibil la un anumit timp de la vedere iar nu biletul la ordin platibil la vedere cum este cazul celui de fata.
În drept s-au invocat prevederile art. 36 si urm. din Legea 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile si completarile ulterioare. Intimata debitoare C. a nu a formulat întâmpinare în cauza.
Examinând hotarârea recurata tribunalul a constatat ca potrivit Normelor – cadru ale BNR nr.6/1994, privind comertul facut de institutiile de credit cu cambii si bilete la ordin, pct.500 rap. la pct.320 lit.d), conditiile pentru învestire sunt: existenta elementelor formale ale ordinului de plata si ajungerea acestuia la scadenta.
În speta s-a facut dovada faptului ca biletul la ordin îndeplineste conditiile formale de valabilitate, prev. de art. 104 din Legea 58/1934, respectiv are mentionata denumirea de bilet la ordin, promisiunea neconditionata de plata a unei sume determinate, numele celui caruia i se va face plata , data si locul emiterii, semnatura emitentului .
Este adevarat ca în cuprinsul cambiei nu este mentionata data scadentei si nici locul platii , însa art. 105 din lege reglementeaza anumite remedii pentru evitarea consecintelor nevalabilitatii titlului, determinata de lipsa unor mentiuni ale înscrisului.
Astfel nearatarea scadentei nu afecteaza valabilitatea titlului, în acesta caz biletul la ordin fiind socotit platibil ” la vedere”, conform art. 105 alin. 2 din lege, iar în absenta mentionarii locului platii , plata se va face la locul emiterii titlului , care este considerat si locul domiciliului emitentului, potrivit alin. 3 al aceluiasi articol.
Modalitatea de plata “la vedere” la care se face trimitere în textul mentionat, reglementata de prevederile art. 36 din Legea 58/1934, aplicabil potrivit art. 106 din lege si biletului la ordin, este diferita de modalitatea de plata “la un anume timp dela vedere” si nu îi sunt aplicabile prevederile art. 107 alin.2 din lege cum în mod gresit a retinut prima instanta.
Potrivit art. 37 din lege, cambia la vedere si implicit biletul la ordin este platibil la prezentare .
Retinând astfel ca sunt întrunite în cauza toate conditiile prevazute pct.500 rap. la pct.320 lit.d) din Normele – cadru ale BNR nr.6/1994 raportat la prevederile art. 104 si 105 din Legea 58/1934, pentru investirea biletului la ordin, tribunalul a apreciat ca recursul creditoarei este admisibil în temeiul art. 304 pct. 9 din codul de procedura civila determinat în baza motivelor de recurs dezvoltate de recurenta, potrivit art. 306 alin. 3 cod procedura civila.
Prin urmare în temeiul art. 312 alin. 1 si 3 raportat la art. 304 pct.9 cod procedura civila, tribunalul a admis recursul si a modificat încheierea din 27 mai 2009 a Judecatoriei Câmpina în sensul ca a admis cererea de învestire cu formula executorie a biletului la ordin .
