PROCEDURA INSOLVENTEI
Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vânzarea bunurilor grevate de garantii, cu referire la cheltuielile de procedura. Suportarea proportionala a acestor cheltuieli, din fondurile obtinute în procedura din vânzarea bunurilor grevate, pe de o parte, si din alte surse, pe de alta parte, în functie de ponderea activitatilor generatoare de cheltuieli desfasurate pentru obtinerea fondurilor.
– art. 121 si art. 4 din Legea nr. 85/2006;
Decizia nr. 197/C/2015 – R din 15.10.2015
Dosar nr. 1125/83/C/2009/a2
Prin Sentinta nr.499/F din 23 iunie 2015, pronuntata de Tribunalul S. M. au fost respinse contestatiile formulate de creditoarele contestatoare A.N.A.F. – D. G. R. F. P. C. N., prin A. J. F. P. S. M., cu sediul în S. M. si M. B. (R.) SA, la planul de distribuire din 16.03.2015, întocmit de lichidatorul judiciar C. I. B. SPRL în reprezentarea debitoarei SC I. SA în dosarul de faliment privind pe debitoarea SC I. SA S. M., cu sediul în S. M., str. D., nr.xx, jud. S. M., fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, „(1) Fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în urmatoarea ordine:
1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24;
2. creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile.
2. creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile.
(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, prevazute la art. 123, si vor fi supuse dispozitiilor art. 41. Daca dupa plata sumelor prevazute la alin. (1) rezulta o diferenta în plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.
(3) Un creditor cu creanta garantata este îndreptatit sa participe la orice distribuire de suma facuta înaintea vânzarii bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scazute din cele pe care creditorul ar fi îndreptatit sa le primeasca ulterior din pretul obtinut prin vânzarea bunului supus garantiei sale, daca aceasta este necesara pentru a împiedica un astfel de creditor sa primeasca mai mult decât ar fi primit daca bunul supus garantiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii”.
Astfel, în cazul vânzarii unui bun al debitorului obiect al unei garantii reale constituite în favoarea unui creditor, fondurile obtinute din vânzarea bunului adus în garantie se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevazute de art. 121 din lege nefiind aplicabile dispozitiile art. 127 din lege, în sensul ca din fondurile obtinute din vânzarea bunului gajat se pot retine doar cheltuielile legate în mod direct de conservarea si vânzarea bunului adus în garantie si cheltuielile legate de onorariul practicianului în insolventa sau a specialistilor angajati de acesta.
Lichidatorul judiciar al debitoarei SC I. SA a întocmit si a depus la dosarul cauzei, pe lânga rapoartele de activitate depuse la termenele de control si rapoarte întemeiate pe disp. art.21 din Legea nr.85/2006, rapoarte în cadrul carora a prezentat în detaliu toate masurile întreprinse, justificarea cheltuielilor efectuate cu remuneratia lichidatorului judiciar astfel cum a fost stabilita de catre adunarea creditorilor din data de 11.08.2009, în conformitate cu disp.art.21 alin.1 ind.1 din Legea nr.85/2006.
În prezent au fost valorificate toate bunurile din patrimoniul debitoarei, iar prin planul de distributie întocmit, lichidatorul judiciar a propus ca fiecare creditor, garantat sau negarantat, sa suporte proportional atât cheltuielile de procedura, cât si onorariul lichidatorului judiciar. În mod just a apreciat lichidatorul judiciar ca onorariul lichidatorului si cheltuielile procedurii sa fie suportate din valoarea bunului garantat al creditoarei M. B. (R.), valorificarea acestui bun generând cele mai mari cheltuieli datorita refuzului acestei creditoare de a reduce pretul de valorificare al bunului.
Retinând ca nepertinente si neîntemeiate sustinerile contestatoarelor privind obligarea lichidatorului judiciar sa întocmeasca un plan modificat de distribuire a sumelor încasate în cadrul procedurii falimentului încasate din vânzarea imobilului proprietatea debitoarei înscris în C.F. xxxxx S. M., în favoarea creditoarei contestatoare M. B. (R.), în temeiul art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 a respins contestatia creditoarei, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva hotarârii instantei de fond a formulat recurs creditoarea D. G. R. F. P. C. N. – prin A. J. F. P. S. M., solicitând instantei casarea hotarârii si rejudecând cauza, admiterea contestatiei împotriva planului de distribuire privind pe debitoarea SC”I.”SRL, întocmit de C. I. B. SPRL.
În motivarea recursului recurenta arata ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica, având în vedere faptul ca fata de societatea debitoare, procedura simplificata a insolventei a fost deschisa prin Sentinta nr.602 din 13 mai 2009 si urmare a acesteia, recurenta a solicitat înscrierea la masa credala a debitoarei cu suma de 291.925 lei.
Precizeaza faptul ca, astfel cum rezulta din punctul E al planului de distribuire, în perioada de lichidare a SC I. SA, au fost generate cheltuieli necesare desfasurarii în bune conditii a procedurii, în cuantum total de 288.927,41 lei, din care suma de 103.053 lei reprezentând TVA aferent tranzactiilor efectuate.
Potrivit art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006 “Creantele nascute dupa data deschiderii procedurii, în perioada de observatie sau în procedura reorganizarii judiciare vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara înscrierea la masa credala. Prevederea se aplica în mod corespunzator pentru creantele nascute în procedura de faliment.”
În conditiile în care creanta în cuantum 103.053 lei s-a nascut în procedura falimentului, reprezentând creanta rezultata din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii, creditoarea-contestatoare apreciaza faptul ca practicianul în insolventa în mod nelegal, cu încalcarea prevederilor art.123 alin.3 din Legea nr.85/2006, nu a propus distribuirea sumei de 103.053 lei în favoarea D.G.R.F.P. C. N. – A.J.F.P. S. M.
În drept au fost invocate dispozitiile Cod procedura civila, O.U.G. nr.92/2003, H.G. nr.520/2013, Ordin Presedinte A.N.A.F. nr.1500/2013, dispozitiile legale invocate în recurs.
Împotriva aceleasi hotarâri a formulat recurs si creditoarea M. B. (R.) SA, solicitând schimbarea în totalitate a sentintei atacate, în sensul admiterii contestatiei si refacerea planului de distribuie potrivit legii.
În motivarea recursului se arata urmatoarele:
În data de 25.09.2007, creditoarea a acordat debitoarei SC G. M. T. SA un împrumut în baza Acordului de împrumut nr. YY XXXXX/25.09.2007, astfel cum a fost modificat prin actele aditionale ulterioare. Împrumutul a fost garantat cu imobilul situat în S. M., str. D., nr.xx, judetul S. M., în suprafata de 8.514 mp si constructiile aflate pe acesta, aflate în proprietatea garantului S.C.. I. S.A., în baza contractului de ipoteca autentificat sub nr.xxx din 23.01.2008 de catre Notar Public C. M. F. cu sediul în T.
În data de 02.02.2015, orele 14.00 a fost fixata licitatie publica având ca obiect vânzarea imobilului situat în S. M., str.D., nr.xx, judetul S. M., în suprafata de 8.514 mp si constructiile aflate pe acesta, respectiv birouri, baraca metalica, baraca metalica, având nr. cadastral xxxx/x, xxxx/xx, înscris în CF nr.xxxxx – S. M., proprietatea debitorului SC I. SA. Licitatia s-a desfasurat la sediul lichidatorului judiciar C.I. B. S.P.R.L. din T. Arata ca imobilul a fost adjudecat de catre SC B. T. S. M. SRL la pretul de 115.550 Euro+TVA. Astfel, lichidatorul judiciar a încheiat Procesul verbal de licitatie la data de 02.02.2015, orele 14.00. Ca urmare a adjudecarii imobilului la licitatie si a încasarii pretului total de 514.535,74 lei + TVA, în data de 16.03.2015 lichidatorul judiciar a întocmit Raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea de creante de la SC I. SA (în lichidare) în perioada 09.02.2010-16.03.2015 si Planul de distribuire la data de 16.03.2015.
Prin vânzarea imobilului ipotecat în favoarea recurentei, a fost încasata suma de 514.535,74 lei + TVA (fiind considerata încasare din vânzare de bunuri garantate în favoarea M. B.). În tabelul cuprins în planul de distribuire prezentat de catre lichidator (pag.6) nr.3.1.b îi sunt atribuite cheltuieli directe M. B., în suma de 34.385,78 lei, la pct. 3.2. „cheltuieli indirecte M. B.” în suma de 108.358,05 lei, la pct. 4.b „datorii generate în timpul falimentului si neplatite M. B.” în suma de 243.145,83 lei.
Potrivit art.121 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolventei:
(1) Fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în urmatoarea ordine:
1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art.10, art.19 alin.(2), art.23 si 24;
(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, prevazute la art.123, si vor fi supuse dispozitiilor art.41. Daca dupa plata sumelor prevazute la alin.(l) rezulta o diferenta în plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.
(3) Un creditor cu creanta garantata este îndreptatit sa participe la orice distribuire de suma, facuta înaintea vânzarii bunului spus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri, vor fi scazute din cele pe care creditorul ar fi îndreptatit sa le primeasca ulterior din pretul obtinut prin vânzarea bunului supus garantie sale, daca aceasta este necesara pentru a împiedica un astfel de creditor sa primeasca mai mult decât ar fi primit daca bunul supus garantiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.
Fondurile obtinute din vânzarea bunului adus în garantie se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevazute de art.121 din lege, în sensul ca din fondurile obtinute din vânzarea bunului ipotecat se pot retine doar cheltuieli legate în mod direct de conservarea si vânzarea bunului adus în garantie si cheltuieli legate în mod direct de onorariul practicianului în insolventa sau a specialistilor angajati de acesta.
Remuneratia lichidatorului a fost votata de catre adunarea creditorilor din data de 11.08.2009, asa cum era prevazut la punctul 4 litera a) “un onorariu fix de 3000 lei/luna” si la litera d) “3% din sumele recuperate, în cazul în care debitul bancii (SC M. B. (R.) SA) este acoperit în proportie de sub 50% prin vânzarea bunurilor catre terti”(excluzând acest comision).
Totodata, arata ca potrivit dispozitiilor Legii nr. 85/2006, sumele reprezentând impozite si taxe locale, solicitate de catre lichidatorul judiciar spre a fi platite de catre creditorul garantat, reprezinta creante bugetare si au ordinea de preferinta prevazuta la art. 123 pct. 4. Din punctul de vedere al creditoarei si prin prisma dispozitiilor art.121 alin.1 si ale art.123 din Legea 85/2006, trebuie sa achite doar cele cuprinse la punctul 1, respectiv: “taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art.10, art.19 alin.(2), art.23 si 24”. Or, planul de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar nu respecta acest text de lege. În mod nelegal, din pretul garantiei bancii sunt propuse spre a fi distribuite urmatoarele sume: cheltuieli directe – 34.385,78 lei; – cheltuieli indirecte – 108.358,05 lei; – datorii generate în timpul falimentului si neplatite formate din: TVA de plata – 71.177 lei, impozit teren + imobil Primaria S. M. – 18.083 lei, impozit salarii + BASS neachitate – 1.806 lei si salarii neachitate 378 lei. Aceste cheltuieli bugetare si salariale nu se încadreaza în categoria cheltuielilor prevazute de art.121 pct.1 si 2 din Legea nr.85/2006, nefiind nici taxe si cheltuieli aferente vânzarii, nici cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor vândute. Ele sunt taxe si impozite locale ce reprezinta creante înscrise în tabelul creditorilor ca si creante bugetare, creante ce trebuie distribuite potrivit dispozitiilor art.123 pct.4 din lege. Aceste creante vor fi platite, în cazul falimentului, în urmatoarea ordine: taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art.10, art.19 alin.(2), art.23, 24 si ale art.98 alin.3, sub rezerva celor prevazute la art.102 alin.4.
2. creantele bugetare, schimbarea naturii juridice a creantelor dupa ce au fost calificate, în mod corect, creante bugetare în taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor, inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri nu poate fi primita.
Solutia instantei este criticabila si pentru aspectul ca instanta se încurca în propria motivare, indicând texte legale care nu sunt incidente. Astfel, nu stie de unde a luat instanta în discutie o coroborare a art.121 cu art.127, care reglementeaza dispozitii absolut diferite. Recurenta nu a pus niciodata în discutie art.127 din lege, creditoarea invocând prevederile art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006.
În drept au fost invocate dispozitiile Legii nr. 85/2014 coroborate cu dispozitiile Codului de procedura civila.
C. I. B. SPRL, prin întâmpinarea depusa la dosar solicita instantei respingerea recursurilor formulate de creditoare si mentinerea sentintei atacate.
Curtea de apel analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, a retinut ca sunt nefondate, urmând ca în baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.312 Cod procedura civila sa dispuna respingerea lor pentru urmatoarele considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei falite a întocmit raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si încasare creante al debitoarei pentru perioada 09.02.2010 – 16.03.2015 si planul de distribuire între creditori la data de 16.03.2015.
Acest raport si planul de distribuire între creditori a fost contestat de catre cei doi creditori recurenti, contestatiile acestora fiind respinse ca neîntemeiate de catre judecatorul sindic, solutia pronuntata fiind recurata de ambii creditori.
1. În cea ce priveste recursul declarat în cauza de catre recurenta creditoare D. G. R. F. P. C. N. – prin A. J. F. P. S. M., curtea a retinut ca motivele de recurs invocate nu pot fi primite ca fondate sub nici unul din aspectele invocate.
Astfel, sub un prim aspect recurenta critica hotarârea judecatorului sindic pe considerentul nemotivarii solutiei pronuntate de acesta.
Analizând hotarârea recurata prin prisma prevederilor art.261 Cod procedura civila, curtea a retinut ca nu poate fi primit motivul de recurs invocat, câta vreme cerintele de legalitate ale sentintei atacate sunt îndeplinite, din considerentele acesteia rezultând starea de fapt si de drept din cauza si rationamentul logico juridic ce a dus la pronuntarea solutiei din dispozitiv. Obligatia de motivare a unei hotarâri judecatoresti nu implica necesitatea unui raspuns detaliat la fiecare problema juridica ridicata de parti, ci presupune examinarea în mod real a problemelor esentiale care au fost supuse analizei instantei si redarea în considerente a argumentelor ce au dus la pronuntarea solutiei.
Ori, în speta hotarârea recurata îndeplineste aceste cerinte câta vreme cele doua contestatii au fost analizate prin prisma situatiei de fapt si de drept din cauza, legalitatea celor doua acte juridice întocmite de practicianul în insolventa fiind analizata prin prisma cerintelor prevazute de lege.
În ce priveste motivele de fond invocat de recurenta creditoare, curtea a retinut ca nu pot fi avute în vedere, câta vreme suma de 103.053 lei reprezentând TVA aferenta tranzactiilor efectuate, nu este o creanta care se distribuie în ordinea de preferinta prevazuta la art.123 din Legea nr.85/2006.
Astfel, cum rezulta din raportul asupra fondurilor obtinute în cadrul procedurii întocmit de lichidatorul judiciar, suma de 103.053 lei este TVA – ul aferent tranzactiilor efectuate în cadrul procedurii, în vederea valorificarii bunurilor detinute de catre debitoare. Aceasta suma reprezinta o creanta nascuta în cursul procedurii pe seama debitoarei în conditiile prevazute de art.64 din Legea nr.85/2006 si care se plateste potrivit documentelor din care rezulta, nefiind necesara înscrierea ei la masa credala.
Dispozitiile art.123 din Legea nr.85/2006, invocate de creditoare, se refera la ordinea în care se platesc creantele înscrise la masa credala a debitoarei.
Ori, câta vreme creanta în litigiu este una nascuta în cursul procedurii, aceasta nu este înscrisa în tabelul definitiv de creante si nu poate fi distribuita în ordinea de preferinta prevazuta la art.123 din Legea nr.85/2006. Prin urmare, nu se poate retine ca aceasta creanta trebuia înscrisa în planul de distribuire a creantelor, cum invoca recurenta, motivele de recurs invocate fiind nefondate.
Practic, aceasta creanta nascuta în cursul procedurii se plateste cu prioritate înaintea distribuirilor de sume potrivit tabelului definitiv al creantelor, fapt ce s-a si precizat în cauza de catre practicianul în insolventa care a aratat ca aceasta suma va fi dedusa din veniturile obtinute în cadrul procedurii si care se vor distribui creditorilor.
Astfel, din explicitarea veniturilor si cheltuielilor efectuate sau care trebuie sa fie platite, lichidatorul judiciar defalca separat pe fiecare categorie de bunuri valorificate în cadrul procedurii care este TVA-ul aferent, iar apoi îl deduce din suma care urmeaza a fi distribuita creditorilor. Se arata ca suma de 12.551 lei reprezinta TVA, de plata aferenta bunurilor negrevate de sarcini, ca suma de 19.726 lei reprezinta TVA de plata aferenta bunurilor garantate în favoarea BRD si suma de 71.177 lei reprezinta TVA de plata aferenta bunurilor garantate în favoarea M. B. Obligatia de plata a acestei sume de catre debitoare este prevazuta de lege si reprezinta o cheltuiala aferenta valorificarii bunurilor în cadrul procedurii. Pe acest considerent, TVA – ul de plata a fost inclus în categoria cheltuielilor de procedura si dedus separat pe fiecare categorie de bunuri valorificate, urmând a fi virat direct de catre practicianul în insolventa organelor fiscale.
Concluzionând, curtea a retinut ca motivele de recurs invocate de catre creditorul bugetar nu sunt fondate, aspectele invocate de catre aceasta neputând fi primite.
2. În ce priveste recursul declarat în cauza de recurenta SC ”M. B.” SA, curtea a retinut ca motivele de recurs invocate sunt de asemenea nefondate, în conditiile în care sumele contestate de creditoare pe motiv ca nu ar intra în cuprinsul prevederilor art.121 pct.1 din Legea nr.85/2006, reprezinta cheltuieli de procedura de natura celor vizate de textul de lege si se deduc din veniturile obtinute din vânzarea bunurilor debitoarei, anterior distribuirii acestora catre creditori.
Astfel, din analiza raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si încasari de creante, contestat de recurenta, rezulta ca acesta cuprinde o sinteza a tuturor veniturilor obtinute în cadrul procedurii, a cheltuielilor de procedura efectuate pe parcursul acesteia, precum si a cheltuielilor de procedura ce nu au fost platite si trebuiesc a fi deduse, anterior distribuirilor ce se propun a fi efectuate prin planul de distribuire. Raportul trateaza încasarile si platile realizate în perioada 09.02.2010 – 16.03.2015, modul în care acestea se raporteaza pe fiecare categorie de creditori si cota parte de cheltuieli de procedura pe care fiecare dintre acestia trebuie sa o suporte din creantele ce li se cuvin a fi distribuite.
Din raportul întocmit rezulta ca fondurile obtinute din lichidarea activelor sunt insuficiente pentru acoperirea obligatiilor debitoarei si ca a fost necesara efectuarea unor cheltuieli de procedura pentru buna desfasurare a lichidarii, cheltuieli directe si indirecte cu bunurile vândute si creditorii înscrisi la masa credala, precum si cheltuieli nascute în timpul procedurii falimentului si care trebuie achitate.
Recurenta creditoare are calitatea de creditor garantat în cadrul procedurii, calitate care îi confera dreptul de a-si încasa cu prioritate creanta din valoarea bunurilor garantate în favoarea sa dupa deducerea cheltuielilor de procedura aferente bunurilor respective.
Prin contestatia si recursul formulat, creditoarea arata ca imobilul ipotecat în favoarea sa s-a valorificat la suma de 514.535,74 lei plus TVA, suma din care în mod nelegal lichidatorul a dedus cheltuieli de procedura ce nu sunt legate în mod direct de conservarea si vânzarea bunului garantat ori de onorariul lichidatorului sau a specialistilor angajati de acesta, suma propusa a-i fi distribuita, fiind nelegal stabilita.
Potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii instituite de lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar ori de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.
Aceste cheltuieli de procedura se platesc cu prioritate, înaintea oricaror distribuiri de sume efectuate catre creditori, legiuitorul stabilind pentru distribuirile facute în temeiul prevederilor art.121 din Legea nr.85/2006 o cuantificare a acestora prin raportare stricta la bunurile garantate, neputând fi incluse în aceste cheltuieli si sume care nu sunt legate de ”taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art.10,19 alin. 2, 23 si 24”.
Deoarece în cadrul procedurii debitoarei nu a fost distribuita nici un fel de suma catre creditori, lichidatorul a aratat în cuprinsul raportului, atât sumele obtinute din vânzarea bunurilor debitoarei (garantate sau nu) si veniturile obtinute din chirii si diverse, cât si platile efectuate în cadrul procedurii, grupate pe categorii de cheltuieli si creditori înscrisi la masa credala.
Recurenta creditoare a contestat toate cheltuielile de procedura stabilite în sarcina sa, invocând ca acestea nu intra în categoria celor vizate de art.121 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Astfel se retine sub un prim aspect, ca recurenta contesta cuantumul cheltuielilor directe în suma de 34.385,78 lei stabilite în sarcina sa, suma care potrivit raportului se compune din suma de 489,62 lei taxa 2% U.N.P.I.R., onorariu fix lichidator pe perioada noiembrie 2010 – iunie 2012 în suma de 29.760 lei, impozit în suma de 18 lei si anunturi ziar în suma de 4118,16 lei efectuate în perioada 2012 – 2015.
În ce priveste ponderea acestor cheltuieli stabilite de lichidator, se constata ca acestea au fost calculate prin raportare la procentul sumelor încasate în timpul procedurii din vânzarea de bunuri si încasari de sume si la cheltuielile directe aferente fiecarui bun al debitoarei.
Referitor la remuneratia lichidatorului se retine ca aceasta a fost votata în cadrul adunarii creditorilor din data de 11.08.2009, ca fiind compusa dintr-un onorariu fix lunar de 3.000 lei, plus 3% din sumele recuperate în cazul în care debitul creditoarei este acoperit în proportie de 50% din vânzarea bunurilor catre terti.
În perioada noiembrie 2010 – iunie 2012 nu s-a valorificat bunul garantat în favoarea recurentei, onorariul practicianului în insolventa calculându-se în suma fixa lunara stabilita în adunarea creditorilor, stabilindu-se pe lânga acest onorariu fix lunar, un onorariu de succes doar pe perioada falimentului, la finalul caruia s-a valorificat ultimul bun al debitoarei, respectiv cel garantat în favoarea recurentei.
Deoarece cele mai mari cheltuieli de procedura, inclusiv cele legate de activitatea prestata de practicianul în insolventa, au fost generate si efectuate pentru vânzarea bunului aflat în garantia recurentei, în mod justificat s-a repartizat proportional acestei creditoare un procent mai mare de suportat din onorariul practicianului în conditiile în care mare parte din procedura lichidatorul a desfasurat activitati doar pentru vânzarea bunului recurentei, bun care nu s-a valorificat într-un termen rezonabil datorita refuzului creditoarei de a reduce pretul de vânzare.
Cât priveste taxa de 2% U.N.P.I.R. cuprinsa în cuantumul cheltuielilor directe, s-a retinut ca aceasta a fost repartizata proportional, atât creditorilor garantati, cât si celor negarantati, creditoarei recurente fiindu-i repartizata cea mai mica suma în perioada noiembrie 2010 – iunie 2012, sumele mai mari fiind repartizate celuilalt creditor garantat si creditorilor negarantati a caror bunuri sau vândut în perioada respectiva. Procentul de 2%, colectat conform prevederilor art.4 alin.6 lit.”c” din Legea nr.85/2006, se aplica oricarei sume încasate în contul debitoarei dupa data deschiderii procedurii, iar în cazul reorganizarii se aplica doar la sumele obtinute din recuperari de creante sau vânzari de active. Prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate retine o încalcare a prevederilor legale câta vreme taxa s-a aplicat proportional cu valoarea bunurilor vândute si încasarile de venituri la bunurile nevândute. Situatia este similara în privinta acelorasi cheltuieli de procedura nascute dupa data deschiderii procedurii falimentului când taxa s-a perceput pe sumele intrate în averea debitoarei din lichidare, procentul alocat recurentei fiind mai mare raportat la valoarea bunului garantat valorificat.
Referitor la sumele stabilite cu titlu de impozit si anunt în ziar se constata ca acestea reprezinta cheltuieli aferente bunului garantat în favoarea recurentei, reprezentând impozitul aferent bunului si plata publicitatii vânzarii bunului, cheltuieli ce au fost supuse aprobarii creditorilor prin rapoartele de activitate depuse la dosar periodic si necontestate de catre acestia.
Aceeasi este si situatia cheltuielilor indirecte efectuate în cadrul procedurii, cheltuieli în cuantum total de 140.016,81 lei, din care i s-a repartizat creditoarei recurente, suma de 108.358,05 lei. Aceste cheltuieli de procedura indirecte au fost efectuate pentru bunul mers al procedurii, ele fiind cuprinse în anexa 1 la raportul întocmit de lichidator si defalcate pe categorii de cheltuieli efectuate (materii prime si materiale, cheltuieli de transport, de publicitate, de întretinere si reparatii, posta, telefon, asistenta tehnica, juridica, etc).
Aceste cheltuieli indirecte s-au repartizat proportional între creditorii înscrisi la masa credala raportat la ponderea pe care acestia o detin din încasarile obtinute în cadrul procedurii. Aceasta repartizare este una corecta deoarece este evident ca s-au efectuat cheltuieli mai mari cu valorificarea bunurilor cu o valoare mai mare decât cu valorificarea celor având o valoare mai mica, bunuri dintre care cele mai mari cheltuieli au fost aferente celui garantat în favoarea recurentei. Pentru valorificarea acestui bun s-au efectuat cele mai mari cheltuieli de publicitate, deplasari, organizari de licitatii în vederea valorificarii bunului, cheltuieli cu materialele consumabile necesare organizarii si desfasurarii în bune conditii ale licitatiilor, etc. Nu se poate sustine ca aceste cheltuieli nu ar fi aferente valorificarii bunului garantat în favoarea recurentei în sensul vizat de art.121 pct.1 din lege câta vreme toate au fost efectuate pentru valorificarea bunului respectiv. Situatia este similara si în privinta cheltuielilor efectuate cu întretinerea si reparatiile la bunul garantat si care intra în categoria cheltuielilor de administrare si conservare vizate de aceeasi prevedere legala.
Pe de alta parte, toate aceste cheltuieli au fost deja efectuate, prezentate creditorilor si aprobate de acestia, rapoartele periodice întocmite de practicianul în insolventa nefiind desfiintate de instanta la solicitarea vreunui creditor.Prin urmare, nici în privinta acestor categorii de cheltuieli de procedura nu pot fi retinute motivele de recurs.
Cât priveste cheltuielile de procedura generate în timpul falimentului si care nu s-au achitat, s-a constatat ca acestea au fost repartizate tot defalcat pe categorii de creditori si obligatiile ce le-au generat, recurentei fiindu-i stabilita suma de 243.145,83 lei. Aceasta suma se compune din TVA de plata în cuantum de 71.177 lei, onorariu fix si de succes de 3% (19.140,73 + 122.760 lei), impozit teren si imobil la Primaria S. M. în suma de 18.083 lei, impozit salarii în suma de 1.806 lei si salarii neridicate în suma de 378 lei.
Cât priveste TVA –ul de plata stabilit a fi dedus din suma cuvenita recurentei, s-a constatat ca aceasta reprezinta cota de TVA aferenta bunului garantat în favoarea recurentei si vândut în timpul procedurii, taxa care trebuie virata în contul bugetului de stat. Aceasta suma este aferenta valorificarii bunului si reprezinta o creanta nascuta în timpul procedurii care se plateste cu prioritate, înainte de distribuirea vreunei sume catre creditorul garantat câta vreme este o taxa legata de valorificarea bunului în sensul vizat de art.121 pct.1 din lege.
Situatia este similara si în privinta sumei stabilite cu titlu de impozit aferent bunului garantat câta vreme datoria debitoarei s-a nascut în timpul procedurii, fapt ce rezulta din deciziile de impunere anuale aferente anilor 2011 – 2014 si situatia fiscala comunicata de organul fiscal local, acte din care rezulta impozitele datorate pe perioada procedurii pentru fiecare bun impozabil al debitoarei. Deoarece bunul garantat în favoarea recurentei este unul supus impozitului pe teren si pe cladiri, suma aferenta platii impozitului pe perioada falimentului reprezinta o cheltuiala de procedura în sensul art.121 pct.1 din lege.
Nu se poate retine ca suma reprezentând impozite si taxe locale, ar reprezenta o creanta în sensul vizat de art.123 pct.4 din legea insolventei, câta vreme aceasta nu este o creanta ce se înscrie în tabelul definitiv, ci o creanta curenta în sensul vizat de art.64 din legea insolventei care nu se înscrie în tabel, ea fiind practic o cheltuiala a bunului garantat generata în timpul falimentului si care se deduce înaintea oricaror distribuiri de creante.
Cât priveste sumele stabilite a fi deduse cu titlu de onorariu practician ori salarii cu accesorii bugetare aferente (impozite, taxe aferente salariilor), s-a retinut ca acestea intra în categoria remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art.10, 19 alin.2, 23-24 din Legea insolventei, acestea încadrându-se în categoria vizata de art.121 pct.1 din lege, fiind corect stabilite prin raportare la procentul de 3% aprobat pentru onorariu de succes si suma de 3000 lei lunar pentru cel fix. Faptul ca pe perioada falimentului onorariul fix si sumele cuvenite persoanelor angajate s-a repartizat doar recurentei creditoare, are justificare în faptul ca în perioada respectiva activitatea acestora a vizat doar procedura de valorificare a bunului garantat în favoarea recurentei, nemaifiind alte bunuri de lichidat în averea debitoarei. Ori, nu este echitabil si legal sa stabilesti cheltuieli de procedura în sarcina altor creditori înscrisi la masa credala si care nu s-au efectuat în folosul acestora, creditorii putând fi obligati doar la plata cheltuielilor efectuate pentru valorificarea bunurilor garantate în favoarea lor ori în cazul desfasurarii unor activitati ce au profitat tuturor creditorilor. Însa, în cazul în care aceste cheltuieli de procedura au fost generate doar de valorificarea unui singur bun garantat, ele se vor deduce din valoarea încasata în urma valorificari bunului respectiv.
Concluzionând, curtea a retinut ca nu pot fi avute în vedere motivele de recurs vizând gresita calificare a naturii juridice a cheltuielilor de procedura propuse a fi deduse din valoarea veniturilor încasate din valorificarea bunului garantat în favoarea recurentei ori a modul în care acestea au fost stabilite a fi suportate între creditorii înscrisi la masa credala.
Cât priveste aspectul vizând retinerea eronata a prevederilor art.127 din Legea insolventei s-a constatat din analiza considerentelor sentintei ca judecatorul sindic a indicat eronat numarul prevederii legale la care a facut referire în motivare, indicând eronat numarul articolului ca fiind 127 în loc de 123 invocat de recurenta. Însa, aceasta greseala materiala de dactilografiere nu duce la modificarea solutiei recurate câta vreme din considerentele sentintei rezulta cu claritate ca judecatorul sindic în fraza ce cuprinde indicarea eronata a numarului articolului de lege, raspunde argumentelor invocate de recurenta prin prisma art.123 din lege.
Drept urmare, curtea sintetizând motivele de recurs invocate de cele doua recurente, a constatat ca recursurile declarate de acestea sunt nefondate, motiv pentru care a dispus respingerea recursurilor ca atare si mentinerea în tot a sentintei atacate.
Instanta nu a acordat cheltuieli de judecata în recurs deoarece acestea nu s-au solicitat de parti.
