Reprezentarea persoanei juridice.Director general. Mandat la încheierea actelor juridice ale regiei autonome.
Dacă actul constitutiv prevede că managerul sau directorul general reprezintă interesele persoanei juridice în raport cu terţii se reglementează, astfel, un raport juridic de mandat, iar depăşirea limitelor mandatului nu atrage sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic încheiat de către mandatar cu un terţ.
Împrejurarea că actul a cărui nulitate se invocă, nu a fost supus votului ,,organului deliberativ ’’ (consiliul de administraţie) nu poate atrage aceeaşi sancţiune, ci generează eventual premisele angajării răspunderii civile, pe temeiul raportului juridic de mandat.
Reclamanta – societate naţională (fostă regie autonomă) a invocat nulitatea ,,Protocolului’’ încheiat la 21.05.1998 cu pârâta S.C. CT S.R.L. Bucureşti, pe considerentul că semnarea acestui act s-a realizat de către fostul director general, fără a exista avizul oficiului juridic şi cel al directorului economic al societăţii.
S-a susţinut că semnatarul înscrisului şi-a încălcat competenţele, întrucât nu a fost obţinută în prealabil o aprobare a Consiliului de administraţie al fostei regii.
Motivul încheierii acestui ,,Protocol’’ l-a constituit imposibilitatea executării în natură a obligaţiei asumate de societatea pârâtă – de a livra un echipament din export – ca urmare a înstrăinării lui către un terţ, obiectul actului fiind livrarea altui utilaj, cu caracteristici similare.
Acţiunea reclamantei este nefondată.
Regia autonomă a luat fiinţă sub imperiul reglementării date de H.G. nr. 38/ 1997, act normativ aplicabil şi raportului juridic a cărui nulitate face obiectul prezentei acţiuni.
Conform art. 7 din Regulamentul – cadru de organizare şi funcţionare, anexă la actul normativ enunţat, conducerea acestor regii autonome se asigură de către consiliile de administraţie şi de către manageri, în condiţiile legii.
Art. 14 prevede că managerul sau directorul general reprezintă interesele regiei în raport cu terţii.
Textele reglementează, astfel, un raport juridic de mandat între regia autonomă (actuala societate naţională) şi directorul general. În aceste condiţii, susţinerile reclamantei privind operarea sancţiunii nulităţii absolute faţă de actul juridic încheiat de către mandatarul său cu un terţ, nu poate fi reţinută.
Împrejurarea că actul a cărui nulitate se invocă, nu a fost supus votului ,,organului deliberativ ’’ (consiliul de administraţie) nu poate atrage această sancţiune, ci generează eventual premisele angajării răspunderii civile, pe temeiul raportului juridic de mandat.
Au fost înlăturate şi susţinerile reclamantei potrivit cărora valabilitatea actului depindea de acordul expres al ministerului tutelar, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr.15/1990. Textul reglementează necesitatea existenţei unui asemenea aviz în cazul tranzacţiilor judiciare, respectiv pentru exercitarea unor drepturi procesuale care au ca efect stingerea litigiilor patrimoniale.
Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile, întrucât deşi protocolul a fost semnat pe parcursul derulării căii de atac a apelului la soluţia pronunţată în fond asupra obligaţiei pârâtei de livrare a utilajului comandat, litigiul nu s-a finalizat printr-o tranzacţie, astfel cum prevede legea.
Sub aspectul celorlalte probe administrate, instanţa reţine că înscrisul menţionat a stat la baza livrării, încă din anul 1998, a unui utilaj similar, utilizat de societatea reclamantă, împrejurare care probează intenţia părţilor de a da eficienţă înţelegerii intervenite.
Faţă de aceste considerente, acţiunea reclamantei urmează a fi respinsă.
(sentinţa civilă nr. 2313 COM/ 25.09.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 114/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
