DOMENIUL – Litigii cu profesioniştii
Retragere acţionar. Stabilire drepturi.
Retragerea voluntară a asociatului din societate are drept consecinţe încetarea calităţii de asociat şi răscumpărarea de către societate a părţilor sociale ale asociatului retras. Acesta, însă, participă atât la beneficii, cât şi la pierderi până la retragere, cuvenindu-i-se pentru părţile sociale echivalentul bănesc al cotei sale de participare la capitalul social raportat la valoarea activului net deţinut de societate.
Ca principiu, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activului şi pasivului de la data retragerii.
Ca principiu, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activului şi pasivului de la data retragerii.
Astfel, trebuie evaluate elementele de activ şi de pasiv prin folosirea unor metode de evaluare recunoscute de standardele internaţionale de evaluare, trebuie apoi determinat activul net pe baza bilanţului sau a balanţei de verificare şi se efectuează partajul activului net al societăţii, în vederea stabilirii părţii care i se cuvine asociatului care se retrage, în funcţie de cota de participare la capitalul social.
Astfel, trebuie evaluate elementele de activ şi de pasiv prin folosirea unor metode de evaluare recunoscute de standardele internaţionale de evaluare, trebuie apoi determinat activul net pe baza bilanţului sau a balanţei de verificare şi se efectuează partajul activului net al societăţii, în vederea stabilirii părţii care i se cuvine asociatului care se retrage, în funcţie de cota de participare la capitalul social.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1838 din 31.10.2014)
Prin sentinta civilă nr. 765 de la data de 20.02.2014 a Tribunalului Bucureşti – Sectia a VI-a Civila, s-a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C.C., în contradictoriu cu pârâţii N.M., E T SRL, s-a autorizat retragerea reclamantei C.C. din SC E T SRL, a fost obligată pârâta SC E T SRL să plătească reclamantei suma de 5.451.295,90 lei, reprezentând cotă-parte cuvenită pentru părţile sale deţinute în această societate. S-a constatat că structura capitalului social în urma retragerii reclamantei din societatea pârâtă este următoarea: – Asociatul N.M. deţine 100% din capitalul social al SC E T SRL.
Au fost respinse restul pretenţiilor ca nefondate.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi obligate pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 66.340,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reţinut că reclamanta şi pârâta sunt asociate ale societăţii E T SRL, al cărei capital social este împărţit în 3100 părţi sociale, din care reclamanta C.C.V. deţine 775 părţi sociale reprezentând 25% din capitalul social, iar pârâta N.M. posedă 2325 părţi sociale reprezentând 75% din capitalul social. Această societate a fost înfiinţată în anul 1994 şi are ca obiect principal de activitate editarea şi distribuirea de cărţi în ţară şi în străinătate.
Reclamanta a solicitat instanţei prin cererea dedusă judecăţii încuviinţarea retragerii sale din societate, motivată de existenţa unor grave neînţelegeri între asociaţi şi a lipsei intenţiei de a conlucra în vederea dezvoltării activităţii societăţii, cu obligarea E T la plata drepturilor ce i se cuvin din capitalul social.
Retragerea asociatului reprezintă ieşirea voluntară a unui asociat din societate, cu consecinţa pierderii calităţii de asociat şi a drepturilor care iau naştere din statutul de asociat, precum dreptul la beneficii. Totodată, asociatul retras are dreptul să primească contravaloarea părţilor sociale pe care le deţine în societate.
Regimul juridic al retragerii asociaţilor din societate este guvernat de dispoziţiile art. 226 din Legea societăţilor comerciale.
Sub aspectul existenţei motivelor temeinice – întrucât legea nu detaliază împrejurările ce se pot constitui în motive temeinice, în practică şi în doctrină s-a reţinut că expresia „motive temeinice”, trebuie înţeleasă prin prisma acelor împrejurări care au condus la o lipsă de încredere între asociaţi şi care reprezintă un impediment real de cooperare pentru realizarea scopului legal urmărit prin înfiinţarea persoanei juridice.
În cazul de faţă, încrederea între asociaţi şi intenţia de a conlucra nu se mai regăsesc, din moment ce reclamanta şi pârâta se acuză reciproc de întreprinderea unor activităţi menite să prejudicieze în mod grav activitatea societăţii.
Existenţa unor importante neînţelegeri între cele două asociate se deduce şi din faptul că această solicitare formulată de către reclamantă a fost găsită întemeiată de către pârâta N.M. care prin întâmpinarea depusă a solicitat admiterea acestui petit, poziţie ce a fost reiterată în mod constant pe parcursul derulării cercetării judecătoreşti, iar instanţa a luat act de această achiesare la cererea de retragere voluntară din societate prin încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2011.
Tribunalul nu a putut reţine însă susţinerea exprimată în şedinţa publică din 3 decembrie 2012, prin care s-a învederat că în cauză a operat o retragere prin acordul asociatelor în condiţiile prevăzute de art. 226 lit. b) din Legea 31/1990.
Articolul 226 din Legea societăţilor stabileşte că în cazul în care drepturile cuvenite asociatului retras pentru părţile sale sociale nu poate fi determinat prin acordul părţilor, acestea vor fi stabilite de către un expert desemnat de către instanţa de judecată. Pentru determinarea valorii părţii corespunzătoare din patrimoniul social instanţa a solicitat aportul unui expert autorizat.
Expertul desemnat în cauză a determinat preţul părţilor sociale într-o manieră clară şi sigură la două momente solicitate de către instanţă, plecându-se de la documentele financiar-contabile puse la dispoziţie de către pârâte.
Într-adevăr, există mai multe metode de stabilire a valorii efective a părţilor sociale ori acţiunilor. Printre acestea, valoarea contabilă sau teoretică este metoda cea mai simplă şi se întemeiază pe ideea că partea socială conferă dreptul la o fracţiune din capitalul propriu, astfel cum acesta poate fi calculat plecând de la bilanţul societăţii. Prin divizarea fondurilor proprii reevaluate la numărul de părţi sociale existente se obţine valoarea contabilă a titlului.
Valoarea de randament este mai conformă postulatului de bază care consideră că valoarea unui bun este dată de profitul pe care acesta îl generează.
Cum suntem în prezenţa unei societăţi cu răspundere limitată, metoda bursieră stabilită în funcţiile de cotaţiile la bursă nu-şi găseşte aplicabilitatea.
În speţă, pentru a stabili drepturile cuvenite reclamantei ca urmare a retragerii sale din societate, expertul desemnat împreună cu experţii parte au stabilit ca metodă de evaluare, metoda activului net corectat pe baza bilanţului contabil încheiat la data de 31 decembrie 2011.
Prin această metodă patrimonială activul net a fost stabilit pornind de la activul net contabil modificat în mod pozitiv sau negativ pe baza rezultatelor obţinute în urma evaluării conturilor şi a deducerii obligaţiilor fiscale.
Din grupul E T fac parte următoarele societăţi:
-pârâta S.C. E T S.R.L. având ca asociate pe reclamantă cu o cotă de participare la capitalul social de 25% şi pârâta N.M. deţinând restul de 75%;
– S.C. E T B M S.R.L., cu asociaţii care deţin următoarele procente din capitalul social: I.C. 20%, R.T. 60%, S.C. E T S.R.L. 20%;
– S.C. P S.A., având ca asociaţi S.C. E T S.R.L. ce deţine 79,821% din capitalul său social şi alţi acţionari deţin restul de 20,179%;
-S.C. T LLC, înfiinţată în anul 2003 de către asociaţii C.C. ce deţine 25% din capital şi N.M. 75%;
Prin urmare, cum societatea pârâtă S.C. E T S.R.L. deţine şi o parte din capitalul social al societăţilor S.C. E T B M S.R.L. şi S.C. P S.A., expertul pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantei a determinat valoarea activului net deţinut de S.C. E T S.R.L. şi în aceste două societăţi.
Astfel, la data de 31.12.2011 valoarea activului net al pârâtei S.C. E T S.R.L. s-a reţinut a fi de 12.285.320 lei, din care reclamantei i se cuvine 3.071.330 lei.
La aceeaşi dată, valoarea activului net al S.C. E T B M S.R.L. s-a stabilit a fi de 2.120.921 lei, iar cum reclamata deţine 25% din 20% cât deţine societatea pârâtă, în urma partajului acestui activ, drepturile acesteia se ridică la suma de 106.046 lei.
Activul net al S.C. P S.A. a fost evaluat la suma de 21.369.277 lei din care valoarea activului net cuvenit reclamantei care se retrage este de 4.264.292 lei.
În total expertul a reţinut că reclamantei i se cuvine un activ net partajat în valoare totală de 7.441.668 lei.
Cum bilanţul contabil aferent anului 2012 a fost predat expertului la data de 5 septembrie 2013, cu ocazia formulării răspunsului la obiecţiuni, la solicitarea instanţei a procedat la recalcularea drepturilor cuvenite reclamantei în funcţie de aceste situaţii financiare.
Astfel, la data de 31.12.2012 valoarea activului net al pârâtei S.C. E T S.R.L. s-a reţinut a fi de 2.011.769 lei, din care reclamantei i se cuvine 100.588 lei.
La aceeaşi dată valoarea activului net al S.C. E T B M S.R.L. s-a stabilit a fi de 2.120.921 lei, iar cum reclamata deţine 25% din 20% cât deţine societatea pârâtă, în urma partajului acestui activ, drepturile acesteia se ridică la suma de 106.046 lei.
Activul net al S.C. P S.A. a fost evaluat la suma de 21.159.244 lei din care valoarea activului net cuvenit reclamantei care se retrage este de 4.222.380 lei.
În total expertul a reţinut că reclamantei i se cuvine un activ net partajat în valoare totală de 4.961.948 lei.
De asemenea s-a reţinut că valoarea dividendelor neridicate de către reclamantă în perioada 01.07.2007-31.12.2012 ar fi de 182.090 lei, iar cu dobânda aferentă calculată până la data de 31 martie 2013 se ajunge la totalul de 254.517 lei.
Cum prin adresa nr. 26711 emisă de către OSIM la data de 9 octombrie 2013, s-a comunicat faptul că pârâta a înregistrat mărcile T nr. 024755 şi marca R C nr. 068338, la solicitarea instanţei şi plecând de la concluziile raportului de evaluare extrajudiciară a mărcii T, cum valoarea acestei mărci nu a fost inclusă în activul net, expertul a apreciat că reclamantei îi revine conform participaţiei sale de 25% la capitalul social al SC T SRL, suma de 489.347,50 de lei.
Tribunalul a reţinut valorile stabilite de expert la data de 31.12.2012, apreciind că drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activelor de la data retragerii.
Dată fiind dimensiunea importantă a activelor deţinute de către pârâta T, actualizarea la zi este dificil de realizat de către expert, activităţile economice desfăşurate în cadrul societăţii conducând la modificarea permanentă a elementelor de activ şi de pasiv şi pe cale de consecinţă şi a activului net, astfel încât data cea mai apropiată de momentul soluţionării cauzei ce a putut fi avută în vedere de expert este cea a ultimului bilanţ pus la dispoziţie de către societatea pârâtă.
Prin urmare, tribunalul socoteşte că drepturile reclamantei cuvenite pentru părţile sale sociale ca urmare a retragerii din societatea pârâtă sunt în cuantum de 5.451.295, 50 lei , compusă din valoarea activului net partajat în valoare totală de 4.961.948 lei la care se va adăuga şi valoarea mărcilor deţinute de 489.347,50 lei.
Nu poate fi primită critica formulată de către pârâte în sensul că expertul care a efectuat lucrarea nu a avut în vedere la calcularea drepturilor ce se cuvin reclamantei şi prin raportare la data efectuării expertizei, ci valoarea datorată a fost stabilită exclusiv prin evaluarea patrimoniului social înregistrat la data de 31 decembrie 2011.
Se are în vedere de către instanţă faptul că expertul a argumentat în mod riguros motivul pentru care patrimoniul social înregistrat de către T SRL nu se putea evalua decât pe baza informaţiilor din bilanţ, dată fiind dimensiunea activelor.
Mai mult, pârâtele, deşi formulează această critică, nu au prezentat expertului bilanţul aferent anului 2012 decât la data de 5 septembrie 2013, în condiţiile în care raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 19 aprilie 2013.
Nici cea de-a doua critică prezentată de către pârâte cu privire la nerespectarea etapelor prevăzute în cap. III din Ordinului MF nr.1376/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora nu este justificată.
Într-adevăr, în normele menţionate se prevede că evaluarea elementelor de activ şi de pasiv se realizează prin folosirea ori de câte ori este posibil a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de standardele internaţionale de evaluare.
Or, din cuprinsul raportului de expertiză observăm că evaluarea a fost efectuată prin aplicarea unor metode agreate de către toate părţile litigante.
S-a mai susţinut de către pârâte că în aprecierea patrimoniului E T S.R.L. nu s-a procedat şi la evaluarea conturilor, ci acestea au fost reţinute aşa cum au fost prezentate în bilanţul contabil. Se impunea în opinia sa corectarea de către expert a activului net constatat cu bunurile evidenţiate în activ, dar care nu mai puteau fi valorificate cum ar fi de exemplu stocurile de mărfuri şi produsele finite depreciate, clienţii incerţi, în litigiu ori în faliment şi de la care nu mai pot fi recuperate creanţele.
Este nefondată în opinia instanţei şi această critică, în răspunsul la obiecţiunile formulate expertul prezentând pe larg modalitatea în care au fost evaluate elementele de activ şi de pasiv pentru determinarea capitalului propriu, justificând de ce parcurgerea şi celei de-a doua etape nu mai era necesară.
Corectarea de care fac vorbire pârâtele nu se mai impunea a fi operată din moment ce, după cum rezultă din nota anexă explicativă nr. 6, pct. 2 şi 3 la bilanţul pe anul 2011, ajustările de valoare au fost deja efectuate de către societate la data bilanţului.
Cea de-a treia nemulţumire a pârâtelor referitoare la evaluarea efectuată de către expert priveşte modalitatea în care au fost evaluate imobilizările financiare şi titlurile de participare pe care pârâta E T SRL le deţine în societăţile S.C. E T B M S.R.L. şi S.C. P S.A. Susţine că din moment ce în activul net contabil al societăţii pârâte au fost incluse şi imobilizările financiare de natura titlurilor de participare, în mod eronat expertul a inclus în activul net partajat al E T SRL şi câtimea corespunzătoarea părţilor sociale deţinute din activul net al S.C. E T B M S.R.L. şi S.C. P S.A. Consideră că în acest mod s-a ajuns că valoarea părţilor sociale se dublează, acestea fiind contabilizate o dată ca element activ, respectiv titluri de participare în patrimoniul social al E T SRL şi a doua oară prin adiţionarea activului net partajat din patrimoniul social al celor două societăţi al căror asociat este.
Pe de o parte, pârâţii nu au probat contrariul celor reţinute de expert, în sensul că au depus înscrisuri din care să rezulte componenţa contului referitor la titluri de participare. Mai mult, cum convingător argumentează expertul numit de instanţă, societatea pârâtă nu a depus un bilanţ consolidat în care să fie inclus şi patrimoniul celor două societăţi al cărei asociat este, fiecare dintre cele trei societăţi care fac parte din grupul T depunând la organele fiscale bilanţuri contabile independente.
Valoarea pe care o deţine societatea pârâtă în S.C. E T B M S.R.L. şi S.C. P S.A. nu poate fi stabilită în funcţie de valoarea nominală globală a titlurilor emise de acestea pentru remunerarea acestor aporturi.
Cum reclamanta a participat la viaţa socială ulterior constituirii societăţii, în momentul în care a formulat alegerea de a se retrage din societate valoarea părţilor sociale pe care la deţine indirect în cele două entităţi amintite nu poate fi determinată prin valoarea nominală a titlului de participare corespunzătoare aportului său, deoarece astfel nu ar fi decât un simplu împrumutător al societăţii, ci trebuie să beneficieze de cota-parte din fondurile proprii pe care aceste societăţi le posedă la data retragerii sale.
Cu privire la modalitatea în care au fost stabilite sumele de care reclamanta ar trebui să beneficieze cu titlu de dividende, pârâtele consideră că din moment ce aceste sume au fost individualizate deja ca obligaţie de plată cu titlu de dividende repartizate, acestea nu mai pot fi incluse încă o dată cu titlu de contravaloare a părţilor sociale deţinute.
Instanţa consideră această apărare a pârâtelor pertinentă şi prin raportare la răspunsul expertului la această obiecţiune, urmând a nu reţine suma de 254.517 lei menţionată în raportul de expertiză ca reprezentând dividende.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta N.M., solicitând în principal, casarea în parte a hotărârii recurate şi reţinerea/trimiterea cauzei spre rejudecare;în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a cererii privind obligarea societăţii T la plata drepturilor care i se cuvin intimatei-reclamante din participarea la capitalul social,
În susţinerea recursului se arată că hotărârea recurată este nelegală – incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civ. Legiuitorul recunoaşte posibilitatea unui asociat de a se retrage din societatea al cărui membru este, în anumite ipoteze expres stabilite. Interpretarea literală a textului de lege conduce la concluzia neechivocă că situaţia reglementată de legiuitor priveşte retragerea asociatului din societatea în care deţine această calitate şi nu din alte societăţi sau în raporturile cu alte societăţi.
Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sociale, se stabilesc fie prin acordul părţilor, fie de către un expert desemnat de către aceştia sau de către instanţa de judecată, în caz de neînţelegere.
În ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a drepturilor cuvenite asociatului retras, legiuitorul nu stabileşte care sunt metodele de evaluare. Legiuitorul enumera doar posibilităţile pe care le are asociatul pentru a obţine evaluarea drepturilor sale, nu şi criteriile de evaluare. Sub acest din urmă aspect, a revenit doctrinei şi practicii în materie să cristalizeze/să contureze aceste noţiuni. Interpretarea dispoziţiilor legale apare ca fiind cvasiunanimă în sensul că drepturile asociatului retras se evaluează în termeni de valori reale.
Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, confuzia instanţei asupra unor noţiuni de evaluare, raţionamentul propus fiind contrazis de rezultatul validat, motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Nu este astfel limpede dacă valoarea „teoretică” a fost cea apreciată ca fiind corectă sau valoarea „reală” a fost cea considerată că reflectă cel mai bine sensul normelor legale. Deşi instanţa de judecată îşi începe motivarea explicând opţiunea sa către varianta teoretică de evaluare, în opoziţie cu valoarea de randament sau cea reală, comercială, în final raţionamentul apare să tindă către acceptarea ideii că valoarea reală a activelor la data retragerii este cea care corespunde cerinţelor legale în speţă.
Motivaţia este în mod cert contradictorie. Confuzia creată prin reţinerea ambiguă a unor noţiuni diferite este cu atât mai evidentă cu cât în final, instanţa de judecată validează în cauză opinia unui expert contabil care nu a evaluat nimic în ceea ce priveşte activele şi pasivele societăţii, ci a reflectat în opinia sa valorile patrimoniale astfel cum acestea se regăseau teoretic în contabilitate.
Astfel, contrar raţionamentului pe care ea însăşi îl expune, instanţa ajunge să valideze în cauză o expertiză care reflectă exact opusul argumentaţiei sale – şi anume o expertiză realizată exclusiv prin reflectarea fidelă a datelor din bilanţ, fără aplicarea celei mai mici corecţii către valoarea reală.
În mod similar şi valoarea societăţilor E T B M şi P S.A. a fost stabilită exclusiv prin raportare la datele din bilanţ şi nu în sensul determinării unei valori reale.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înşiruire de fapte, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate de către părţi, să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv. Totodată, motivarea hotărârii trebuie să fie efectivă, pentru a garanta dreptul la apărare al părţilor, în sensul că acestea vor putea exercita în mod efectiv calea de atac, numai dacă sunt cunoscute argumentele de fapt şi de drept reţinute în sentinţa atacată.
Instanţa de fond a dispus obligarea T la plata către reclamantă a sumei de 5.451.295,90 lei, reprezentând cotă-parte cuvenită pentru părţile sale deţinute în societate. Din analiza soluţiei pronunţate de instanţa de fond rezultă că hotărârea recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
Nicăieri din cuprinsul dispoziţiilor legale nu rezultă că instituţia juridică a retragerii din societate şi calculul drepturilor asociatului retras reglementat de legiuitor poate privi şi alte societăţi, în care societatea din care se doreşte retragerea are participaţii. Conceptul de determinare a dreptului asociatului retras şi prin adăugarea valorii părţilor sociale deţinute „indirect” în alte entităţi nu apare nicăieri recunoscut.
Împrejurarea că, la rândul ei, societatea are participaţii şi în alte societăţi, nu face ca asociatul să poată reclama vreun beneficiu în raport de drepturile pe care societatea le deţine în aceste alte societăţi (altul decât dividendele care se încasează de la această societate, care se fac venituri ale societăţii şi care îşi urmează cursul legal). Asociatul ce doreşte să se retragă din societate nu are niciun fel de raporturi juridice cu aceste alte societăţi.
Prima eroare – se adaugă cota-parte din valoarea activului net contabil al societăţilor E T B M S.R.L şi P S.A. la care societatea T deţine aceste participaţii; A doua eroare – se adaugă valoarea de piaţă a mărcii T, astfel cum aceasta a fost stabilită la data de 05.11.2012 de un evaluator independent.
Valoarea contabilă a participaţiilor deţinute de societatea T în societăţile E T B M S.R.L. şi P S.A. este deja reflectata în patrimoniul societăţii sub forma de imobilizări financiare (contul contabil 26).Acest lucru rezultă din situaţiile financiare ale societăţii T la data de 31.12.2012 (respectiv situaţia activelor imobilizate la data de 31.12.2012-formular 40), balanţa de verificare analitică la data de 31.12.2012 şi fişa contului 26 la data de 31.12.2012.
Totodată, dividendele pe care societatea T le-a primit ca urmare a participării la capitalul social al celor două societăţi sunt reflectate în patrimoniul social al T prin rezultatul financiar, respectiv prin profitul realizat din încasarea dividendelor, profit care a fost valorificat în calculul activului net contabil înregistrat la T, fiind element de capital propriu.
Includerea în calculul remuneraţiei ce se cuvine reclamantei a acestor sume înseamnă în fapt că, cota parte ce se cuvine reclamantei din valoarea participaţiilor deţinute de Societate în societăţile E T B M S.R.L. şi P S.A. este inclusă de două ori în calculul drepturilor reclamantei.
Firesc ar fi fost ca valoarea reală a participaţiilor deţinute de societatea T în societăţile E T B M S.R.L. şi P S.A. să fie inclusă în valoarea de piaţă a T la data de 31.12.2012, stabilită pe baza de principii de evaluare.
Simpla adăugare a valorii de piaţă a mărcii T la valoarea activului net contabil al societăţii la data de 31.12.2012, este în mod evident incorectă, întrucât rezultatul însumării acestor două valori nu reprezintă valoarea reală a societăţii la data de 31.12.2012 (valoarea reală a societăţii T fiind influenţată şi de valoarea de piaţă a celorlalte elemente de active şi datorii ale societăţii).
Nu există niciun argument legal pentru care valoarea mărcii să fie evaluată distinct de celelalte active ale societăţii. Principiile de evaluare ar trebui aplicate unitar şi în aceeaşi manieră pentru toate activele societăţii şi nu diferenţiat, atâta timp cât nu există o prevedere legală care să permită o astfel de distincţie.
A aplica dispoziţiile legale în sensul dispus de instanţa de judecată conduce practic la o decapitalizare a societăţii şi la afectarea drepturilor celorlalţi asociaţi, întrucât se ajunge practic ca valoarea drepturilor cuvenite să fie mai mare decât valoarea însăşi a patrimoniului societăţii din care asociatul se retrage, ceea ce este de neconceput.
În subsidiar, în ipoteza în care marca nu ar fi fost evaluată ca parte integrantă a activului net, atunci valoarea acesteia ar fi trebuit luată în considerare de către instanţa de judecată ca urmare a administrării nemijlocite a probelor. Or, evaluarea mărcii Teora a fost efectuată printr-un raport extrajudiciar depus la dosarul cauzei de intimata-reclamantă, iar abia, ulterior, dna. expert B.D. a preluat concluziile raportului extrajudiciar în răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi împotriva raportului de expertiză contabilă, însă fără a efectua o evaluare propriu-zisă a mărcii, în caz contrar încălcându-se principiul nemijlocirii administrării probelor de către instanţa de judecată.
Este limpede că mecanismul retragerii din societate nu poate privi alte societăţi, participaţii sau drepturi deţinute indirect, asociatul retras nu are nici un fel de raporturi juridice cu societăţile deţinute, deci cu atât mai puţin o eventuală calitate de „împrumutător”.
Cit priveşte argumentul instanţei legat de nedepunerea bilanţului consolidat, în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (“OMF 3055/2009”), societatea T nu avea obligaţia de a depune un bilanţ consolidat în care să includă patrimoniul societăţilor E T B M şi P, întrucât societatea, împreună cu celelalte două societăţi nu îndeplinea cel puţin două din criteriile prevăzute de OMF 3055/2009 respectiv: o cifră de afaceri netă mai mare de 35.040.000 euro, total active mai mari de 17.520.000 Euro şi număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar de cel puţin 250. Aceste informaţii rezultă din situaţiile financiare individuale la datele de 31.12.2011 şi 31.12.2012 depuse de fiecare din cele 3 societăţi.
Astfel, evaluarea societăţii trebuia efectuată de către evaluatori autorizaţi în conformitate cu prevederile OG nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor (în continuare OG nr. 24/2011). Cu toate că expertul avea calitatea de evaluator autorizat de Uniunea Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România, aceasta a efectuat o expertiză contabilă şi nu un raport de evaluare al întreprinderii care să stabilească valoarea reală a acesteia. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din OG. nr. 24/2011, prin evaluarea unei întreprinderi se înţelege activitatea de estimare a valorii întreprinderii ce trebuie să fie materializată într-un raport de evaluare care să respecte principiile şi standardele specifice ale acestei activităţi. Prin urmare, expertul era obligat să întocmească un raport de evaluare şi nu o expertiză contabilă care să se limiteze la a aprecia strict valoarea contabilă a societăţii ce în mod clar nu corespunde şi valorii reale a acesteia.
Totodată, Legea nr. 31/1990 prevede în mod expres (la art. 134 alin. (4), faptul că este necesar ca drepturile acţionarului retras să fie stabilite de către un expert autorizat (evaluator) independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării, în cazurile în care acţionarul se retrage ca urmare a faptului ca nu a votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale sau ca urmare a faptului că nu este în favoarea fuziunii/divizării societăţii. Legea nu exclude posibilitatea de a utiliza această metodă de stabilire a drepturilor asociatului şi în alte cazuri de retragere (de ex. în cazul unor neînţelegerilor între asociaţi).
Pentru identitate de raţiune, mecanismul de determinare a drepturilor asociatului retras ar trebui să fie acelaşi (adică aceste drepturi ar trebui să fie stabilite pe baza valorii reale efectuate pe criterii de evaluare) indiferent de motivele care stau la baza retragerii asociatului.
În mod greşit, instanţa de fond a validat ca drepturile reclamantei sa reprezinte valoarea contabilă a societăţii şi nu valoarea reală a activelor acesteia
Modalitatea de evaluare a drepturilor cuvenite asociatului retras este una singură – valoarea reală a activelor societăţii şi nu valoarea contabilă.
Soluţia de admitere integrală a cheltuielilor de judecată este nelegală.
Dispoziţiile art. 274 alin. (3) Cod proc.civ. permit judecătorului să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor dacă constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari.
Raportat la desfăşurarea prezentei cauze, cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial este nepotrivit de mare. De asemenea, obligarea la suportarea integrală a acestuia este nelegală raportat la întinderea culpei procesuale si la regula stabilită conform art. 276 C.pr.civ.
Pe de o parte, trebuie avut în vedere principiul conform căruia obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părţii care cade în pretenţii are la bază culpa procesuală ce rezultă implicit din pierderea procesului, însă, dispoziţiile art. 274 şi art. 276 impun instanţei să aprecieze în concret atât asupra întinderii culpei procesuale cât şi cu privire la raportul dintre onorariul solicitat şi munca îndeplinită de avocat. În prezenta cauză, instanţa a omis efectuarea unei astfel de analize. Reclamanta a renunţat la judecata primului capăt de cerere. Sub aceste două aspecte lipseşte chiar temeiul reprezentat de culpa procesuală care ar putea justifica obligarea la suportarea acestor cheltuieli. Cauza s-a suspendat din culpa procesuală a reclamantei. Prin urmare, se solicită să se constate caracterul excesiv al sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată şi pe cale de consecinţă, reducerea în mod corespunzător a acestora, cu cel puţin 2/3.
Pârâta S.C. E T S.R.L. a formulat recurs, solicitându-se casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei la instanţa de fond in vederea administrării probelor cu expertizele tehnice deja încuviinţate de instanţa de fond si a celei respinse, iar in subsidiar, in temeiul dispoziţiilor prev. de art. 304 pct. 9 C.pr. civ. modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, iar pe fond reducerea drepturilor cuvenite intimatei-reclamante C.C. din părţile sociale deţinute la subscrisa societate, ca urmare a evaluării corecte a titlurilor de participare, înlăturarea drepturilor cuvenite privitoare la evaluarea mărcii ca neprobate şi cenzurarea cheltuielilor de judecata Ia care SC E T SRL a fost obligata prin sentinţa recurata.
Este necesara administrarea unei contraexpertize contabile cat si a probei cu expertiza mobiliara privind evaluarea drepturilor cuvenite reclamantei-intimate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Astfel, se solicita refacerea probei cu expertiza contabila judiciara insotita de o necesara proba cu expertiza mobiliara iniţial încuviinţata, prin dispunerea uni contraexpertize, in ceea ce priveşte evaluarea imobilizărilor financiare si a titlurilor de participare pe care subscrisa societate le deţine la societăţile SC E T B M SRL si S.C. P S.A.
La termenul din data de 23.01.2014 s-a formulat cerere de încuviinţare a unei contraexpertize (o noua expertiza) motivat de faptul ca, prin răspunsul la obiectiunile formulate, expertul judiciar desemnat, B.E. si-a păstrat in totalitate concluziile formulate, fără a modifica in vreun fel drepturile de retragere ale reclamantei-intimate, determinate in mod nelegal din valoarea activului net deţinut in aceste societăţi.
1. Prin modul in care a răspuns la obiectiunea nr.3, expertul desemnat confirma faptul ca in calculul patrimoniului social a cuprins si imobilizările financiare cu titlu de “participatiile detinute”de SC E T SRL la capitalul social al altor societăţi.
Cu toate acestea, in calculul drepturilor cuvenite reclamantei, instanţa a atribuit cota-parte deţinuta pe seama patrimoniului social al societăţilor E T B M SRL si P SA, societăţi la care reclamanta nu deţine participatii la capitalul social.
Expertul contabil este intr-o grava eroare, întrucât din niciun document existent la dosarul cauzei nu rezulta ca reclamanta a solicitat ieşirea si din societăţile in care SC E T SRL deţine participatii si nici nu putea face acest lucru întrucât:-prin participarea Ia capitalul social al SC E T SRL, participatiile reclamantei s-au depersonalizat in relaţiile pe care SC E T SRL le are fata de terţi.- La E T B M SRL, C.C., nu este asociat, motiv pentru care nici nu putea sa solicite retragerea din aceasta societate.
Participatiile pe care le are SC E T SRL la capitalul social al celor doua societăţi au dat dreptul ca asociaţii sa primească dividende, reprezentând o cota parte din beneficiile realizate de aceste societăţi (cuvenite pârâtei recurente), iar înregistrarea dividendelor primite, precum si a imobilizărilor financiare sub forma de titluri de participare in activul bilantier, reprezintă efectul participării la capitalul social al celor doua societăţi.
Participatiile pe care le are SC E T SRL la capitalul social al celor doua societăţi, sunt reflectate in patrimonial social al SC E T SRL, prin contul contabil “Titluri de Participare”, al cărui sold a fost valorificat in calculul activului net contabil înregistrat la SC E T SRL sub forma de imobilizări financiare.
Dividendele primite de SC E T SRL ca urmare a participării la capitalul social al celor doua societăţi, sunt reflectate in patrimoniul social al SC E T SRL, prin rezultatul financiar, respectiv prin profitul realizat din încasarea dividendelor, profit care a fost valorificat in calculul activului net contabil înregistrat la SC E T SRL, fiind element de capital propriu.
Algoritmul de calcul este total eronat si nu a ţinut seama de reglementările legale referitoare la consolidarea conturilor cuprinse in punctul 40 din Reglementările Contabile conforme cu Directiva a VII-A a Comunităţii Economice Europene, cuprinse in OMFP 3055/2009. Din calcule, nu rezulta ca au fost excluse datoriile si creanţele dintre cele 3 entităţi, veniturile si cheltuielile aferente tranzacţiilor dintre cele 3 entităţi, profiturile si pierderile rezultate din tranzacţiile efectuate intre cele trei entităţi precum si dividendele interne realizate intre cele 3 entităţi. Aceasta conduce la o determinare eronata a cotei-părţi de activ net partajat.
Astfel, daca ar fi fost corect determinate prin expertiza contabila, drepturile cuvenite reclamantei ar fi trebuit sa fie de 636.980 lei din activul net al societăţii. In caz contrar, s-ar ajunge la o concluzie aberanta, ca activul net al SC E T SRL sa fie depăşit de asa-zisul calcul al drepturilor cuvenite reclamantei Curta Corina cu peste 2.895.375. lei, ceea ce ar duce la respingerea capătului de cerere privitor la retragere, deoarece in caz contrar ar avea drept efect decapitalizarea societăţii si pe cale de consecinţa dizolvarea societăţii.
In conformitate cu secţiunea 7, art. 206 alin 4 din Legea 297/2004 modificat prin OUG 32/2012, preţul acţiunilor se determina de un expert autorizat, potrivit legii, potrivit standardelor internaţionale de evaluare, iar in conformitate cu alin 41 din acelaşi articol, in situaţia in care preţul stabilit prin raportul de evaluare nu este un preţ echitabil. C.N.V.M, ca organism de reglementare va putea solicita refacerea evaluării. Drepturile protejate, aplicând in aceasta situaţie principiul echităţii, deoarece doctrina este controversata iar legea tace, când este vorba de respingerea cererii de retragere pe cale judiciara, sunt covârşitor de partea persoanei juridice SC E T SRL, care au fost indirect confirmate chiar prin actul de renunţare a reclamantei la capătul de cerere privind dizolvarea societăţii.
Eroarea de drept pe care o face expertul desemnat in cauza, necenzurata de către instanţa de fond, se refera la activul net partajat cuvenit asociatei C.C. conform participatiei sale pe baza bilanţului contabil încheiat la 31.12.201 1 al S.C. P S.A.
Astfel, admiţând un activ net partajat cuvenit direct asociatului retras al SC E T SRL pe baza participatiei acestei societăţi de 79, 821% din SC P SA, ar insemna ca s-ar admite un efect nerecunoscut de lege al acţiunilor deţinute de către noi la societatea amintita si anume ca acestea ar fi titluri de valoare perfecte, asimilabile cambiei care ar putea transmite nu numai drepturi de creanţa inscrise pe acestea, dar si drepturi ce s-ar naşte in persoana deţinătorului sau asociaţilor acestuia asupra patrimoniului SC P SA, care potrivit legii cunoaşte un singur titular si anume P SA însăşi (art. 65 din LSC).
Astfel, si in obiectiunile la expertiza s-a arătat că s-a aplicat cota de 25% asupra activului net al societăţii controlata de recurenta, in beneficiul reclamantei, desi dreptul la o asemenea operaţie economico-juridica nu il avea nici măcar societatea titulară a actiunilor P. O asemenea abordare ar fi posibilă numai atunci când atât societatea deţinătoare, cat si societatea in care se deţineau acţiunile ar fi fost supuse unei dizolvări simultane, ceea ce este o ipoteza la care reclamanta, prin voinţa sa, si-a adus o contribuţie contrara.
Ca o concluzie, asociaţii care se retrag din societate au dreptul sa ceara calcularea cotei lor asupra intregului activ social corespunzător SC E T SRL, intinderea acestui drept putând include doar rezervele care trebuie sa fie constituite de către societate conform legii si statutului sau.
Raţionamentul instanţei de fond potrivit căruia asociatul retras nu poate fi considerat un simplu imprumutator al societăţii, ci dimpotrivă in baza fondurilor proprii reclamate, un coproprietar al activului net deţinut de aceasta si chiar mai mult, un revendicator al cotei-parti corespunzătoare imobilizărilor financiare in alte societăţii, nu este conforma dreptului societar.
Potrivit art. 118 alin. (2) din Lg. 161/2003 “Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial, care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant.”Prin urmare, afirmaţia instanţei legata de calificarea paratei E T ca “grup E T” este nelegala si contravine dispoziţiilor citate mai sus, intrucat fiecare din asa-zisii componenţi ai grupului au o personalitate juridica proprie, fiind in acelaşi timp un subiect procesual civil distinct, la dosar neexistand nicio proba (hotărâre judecătoreasca) care sa dovedească constituirea unui asemenea grup.
Raportul de expertiza trebuia sa prevadă in analiza si evaluarea elementelor de pasiv si activ cel puţin doua metode de evaluare recunoscute de standardele internaţionale de evaluare.
Deşi instanţa recunoaşte ca evaluarea elementelor de activ si de pasiv ar fi trebuit sa se realizeze prin doua metode, in mod nereal se afirma de către aceasta ca recurenta ar fi fost de acord cu evaluarea patrimoniului prin singura metoda, aleasa de expertul B.E., deşi afirmaţia nu este adevărata, deoarece nu exista nicio dovada in acest sens, iar in plus chiar in ipoteza in care expertul parte S.V. s-ar fi raportat numai la o singura metoda de evaluare, acesta nu poate reprezenta partea, contribuţia sa fiind una de lămurire a părtii care l-a propus.
Sintagma ”evaluarea elementelor de activ”’ nu inseamna acelaşi lucru cu sintagma “evaluarea conturilor” care in situaţiile financiare sunt prezentate sub forma unor solduri ale conturilor, evaluate la costul istoric, iar determinarea activului net contabil presupune deducerea din valoarea activelor evaluate la costul istoric, a tuturor obligaţiilor datorate de societate la un moment dat si nu numai a obligaţiilor fiscale.
Exista totala contradicţie intre motivarea instanţei referitoare la metoda de evaluare achiesata de către toţi experţii respectiv “metoda activului net contabil corectat” si sumele reţinute de instanţa care au reprezentat “activ net” .
Fără a da definiţia celor doi termeni, suma reprezentând “activ net contabil corectat” care trebuia sa rezulte dintr-un raport de evaluare intocmit, nu este acelaşi lucru cu suma reprezentând “activ net” care a rezultat dintr-un calcul aritmetic al sumelor înscrise in situaţiile financiare la costul istoric si care nu reflecta valoarea actuala.
În cazul persoanelor juridice române care deţin participaţii în capitalul altor societăţi comerciale şi care întocmesc situaţii financiare consolidate, calculul şi plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecărei persoane juridice din grup.
Respingerea solicitării pentru efectuarea unei contraexpertize, este lipsita de temei legal, când arata ca “nu s-a depus un singur bilanţ consolidat de către SC E T B care sa le includă si pe celelalte doua societăţi”, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus, SC E T B nu a avut aceasta obligaţie legala, întrucât nu au fost realizate criteriile pentru depunerea bilanţului consolidat, ignorând reglementările cuprinse sub acest aspect in Ordinul 3055/2009 in vigoare in perioada pentru care s-a efectuat expertiza contabila judiciara.
Evaluarea mărcii T s-a efectuat printr-un Raport de expertiza extrajudiciara cu încălcarea principiului nemijlocirii prevăzut de art. 169 alin. (1) C.pr. civ, potrivit cu care probele se administrează in mod direct in fata instanţei de judecata.
In mod greşit instanţa de fond isi bazează evaluarea mărcii T pe o expertiza extrajudiciara depusa de reclamanta-intimata, expertiza la care se raportează si pe care o validează in mod nelegal, încălcând astfel principiul nemijlocirii administrării probelor în fata instanţei de judecata.
Persistând in greseală instanţa fond a obligat pana si la cheltuielile reprezentând onorariul expertului extrajudiciar, deşi acesta nu a fost numit in condiţiile art. 202 C.pr. civ., ci a fost selectat in mod arbitrar de parte.
Instanţa de fond atribuie expertului desemnat rolul pe care il are organul de control fiscal in verificarea îndeplinirii obligaţiilor fiscale având la baza principiul declarativ.
Cu alte cuvinte Raportul de expertiza contabila in care au fost înşiruite cifrele preluate întocmai din bilanţul contabil al SC P SA (cum de altfel si instanţa precizeza ca expertul contabil a determinat preţul acţiunilor plecandu-se de la documentele financiar contabile) nu poate înlocui operaţiunea de evaluare a preţului acţiunilor in conformitate cu standardele internaţionale de evaluare, iar acest preţ al acţiunilor trebuie sa fie prezentat intr-un raport de evaluare.
Reclamanta C.C.V. a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii recurate in sensul: respingerii capătului de cerere privind retragerea din cadrul S.C. E T S.R.L. ca rămas fără obiect / neintemeiat,obligării paratei S.C. E T S.R.L. la plata sumei de 7.441.668 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor cuvenite in urma retragerii din S.C. E T S.R.L şi obligării in solidar a paratelor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prima faza procesuala.
În susţinerea recursului se arată că soluţia instanţei de judecata, in ceea ce priveşte capătul de cerere privind retragerea din societate, este nelegala, fiind data cu interpretarea greşita a prevederilor art. 226 alin. 1 lit.b din Legea nr.31/1990.In speţa, a operat o retragere din cadrul paratei S.C. E T S.R.L., in baza art.226 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, intrucat a existat acordul de voinţa al paratei N.M., cealaltă asociata in cadrul societăţii. Acordul de voinţa al asociaţilor cu privire la retragerea din cadrul S.C. E T S.R.L. a intervenit la data de 05.11.2013 si a produs efecte retroactive pana la data de 23.05.2011.
In acest sens, trebuie subliniata cronologia manifestărilor de voinţa, precum si natura acestora: -25.02.2011 – exista numai manifestarea de voinţa in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub condiţia suspensiva a respingerii capătul de cerere privind dizolvarea societăţii si nu exista o manifestare de voinţa din partea celeilalte asociate, motiv pentru care nu se putea realiza retragerea, -20.05.2011 – exista manifestarea de voinţa in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub condiţia suspensiva a respingerii capătul de cerere privind dizolvarea societăţii si exista o manifestare de voinţa din partea celeilalte asociate, insa datorita condiţiei suspensive nu se putea realiza retragerea, -23.05.2011 – exista manifestarea de voinţa, in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub condiţia suspensiva a respingerii capătul de cerere privind dizolvarea societăţii si exista o manifestare de voinţa din partea celeilalte asociate, insa datorita condiţiei suspensive nu se putea realiza retragerea, -23.05.2011 – 05.11.2012 – exista manifestarea de voinţa in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub condiţia suspensiva a respingerii capătul de cerere privind dizolvarea societăţii si exista o manifestare de voinţa din partea celeilalte asociate, insa datorita condiţiei suspensive nu se putea realiza -05.11.2012 – exista manifestarea de voinţa in sensul retragerii din societate, manifestare consolidata retroactiv prin implinirea condiţiei suspensive, prin renunţarea la capătul de cerere privind dizolvarea si exista si manifestarea de vointa din partea celeilalte asociate, fiind realizat acordul de voinţa.
In aceste condiţii, devine evident ca la data de 05.11.2012, s-a format acordul de voinţa intre reclamantă şi pârâta N.M. cu privire la retragerea din cadrul S.C. E T S.R.L., întrucat la aceasta data s-au intalnit cele doua manifestări de voinţa, formandu-se acordul tuturor asociaţilor, in sensul art.226 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990.
Mai mult, fata de faptul ca acest acord s-a format ca urmare a indeplinirii unei condiţii suspensive, constând in renunţarea la capătul de cerere privind dizolvarea societăţii, rezulta ca deşi acordul s-a format la data de 05.11.2012, acesta produce efecte retroactive pana la data de 23.05.2011, a fost adus la cunoştinţa acordul paratei privind retragerea, in cadrul şedinţei AGA din 23.05.2011.
Efectele retroactive ale acordului asociaţilor se datorează efectelor retroactive ale îndeplinirii condiţiei suspensive, efecte stabilite in mod expres de prevederile art.1015 din Vechiul Cod Civil care prevăd: “Condiţia îndeplinita are efect din ziua in care angajamentul s-a contractat”.
Fata de toate aceste motive, retragerea din cadrul paratei S.C. E T S.R.L. a operat cu efect retroactiv tocmai de la data de 23.05.2011, motiv pentru care instanţa trebuia sa respingă ca rămas fără obiect/neintemeiat capătul de cerere privind autorizarea retragerii din societate, iar nu sa autorizeze retragerea.
Tocmai de aceea, sunt nelegale, atât încheierea de şedinţa din 03.12.2012, cat si sentinţa pronunţata in cauza, intrucat prin acestea, in mod nelegal, prima instanta de judecata nu a reţinut ca primul capăt de cerere (retragerea) rămăsese fără obiect.
In continuare, este nelegala argumentaţia instanţei, in sensul ca la dosarul cauzei nu ar exista înscrisuri din care sa rezulte poziţia neechivoca a părţilor în sensul retragerii, întrucat la dosar exista mai multe acte juridice/acte procedurale, care dovedesc poziţia neechivoca a părţilor privind retragerea din societate.
Este nelegala argumentaţia instanţei, in sensul ca actele societare nu ar fi fost modificate, intrucat la dosarul cauzei exista actul adiţional incheiat de parata N.M. prin care aceasta modifica atât contractul de societate, cat si statutul S.C. E T S.R.L.
Nu in ultimul rând, este nelegală argumentaţia instanţei, în sensul că formalităţile de publicitate nu ar fi fost indeplinite, întrucat, pe de o parte, hotărârea AGA din 23.05.2011 a fost înregistrata la registrul comerţului, iar pe de alta parte, potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.26/1990, lipsa unei astfel de înregistrări nu ar fi putut fi opusa de instanţa de judecata, intrucat aceasta a cunoscut modificările survenite printr-o alta cale, cunoscând conţinutul dosarului de instanţa.
In ceea ce priveşte drepturile cuvenite, ca urmare a retragerii din societate, in cauza, au fost intocmite doua rapoarte de expertiza (un raport de expertiza iniţial si un răspuns la obiectiuni care a stabilit in plus si un alt mod de calcul al drepturilor).Atât prin raportul de expertiza, depus la dosar pentru termenul din 22.04.2013, cat si prin răspunsul la obiectiuni la raportul de expertiza, depus la dosar pentru termenul din 25.11.2013, experta contabila a stabilit ca, prin raportare la data de 05.11.2012 (data când s-a renunţat la capătul de cerere privind dizolvarea), cat si prin raportare la momentul intocmirii raportului, drepturile cuvenite sunt in cuantum de 7.441.668 lei+ 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T).
Prin răspunsul la obiectiuni la raportul de expertiza, depus la dosar pentru termenul din 25.11.2013, experta contabila a stabilit ca, prin raportare la data de 05 31.12.2012 (data ultimului bilanţ al S.C. E T S.R.L.), drepturile sunt in cuantum de 4.961.948 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T).
Prima instanţa de judecata a considerat ca drepturile cuvenite urmează sa fie apreciate prin raportare la o data cat mai apropiata de momentul retragerii, adică cat mai aproape de momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, motiv pentru care a reţinut ca sumele de bani care se cuvin sunt de 4.961.948 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T).
In primul rând, soluţia instanţei de judecata este nelegala, fiind data cu aplicarea greşita a prevederilor art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990.
Retragerea din cadrul S.C. E T S.R.L. s-a realizat la data de 23.05.2011, iar nu la data când prima instanţa de judecata a pronunţat hotărârea in prima instanţa.
In acest sens, in situaţia in care se admite primul motiv de recurs si se retine faptul ca la data de 23.05.2011 a operat retragerea din cadrul paratei S.C. E T S.R.L., drepturile ce cuvenite ar trebui sa fie raportate la un moment cat mai apropiat acestei date, sens in care ar trebui raportate la bilanţul S.C. E T S.R.L., respectiv la bilanţurile societăţilor din grupul T, incheiate la data de 31.12.2011.
Or, in acest caz drepturile sunt in cuantum de 7.441.668 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T).
In al doilea rând, chiar daca nu se admite primul motiv de recurs si se considera ca retragerea din societate s-a realizat la momentul pronunţării hotărârii, se impun concluziile raportului de expertiza, respectiv răspunsul la obiectiuni, in sensul ca drepturile sunt in cuantum de 7.441.861 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T).
Nu se impune a fi luata in considerare varianta calculării drepturilor prin raportare la bilanţul S.C. E T S.R.L. din 31.12.2012, intrucat acest din urma act a fost intocmit de societatea parata cu scopul direct de a prejudicia reclamanta, o dovada in acest sens fiind diferenţa colosala intre datele din bilanţul de la 31.12.2011 si datele din bilanţul de la 31.12.2012.
Astfel, daca potrivit bilanţului la 31.12.2011, activul net era în valoare de 12.285.320 lei, potrivit bilanţului la 31.12.2012, al aceleaşi S.C. E T S.R.L., activul net era in valoare de 2.555.920 lei, de aproape 5 ori mai mic, deşi pentru perioada 2011-2012 parata S.C. E T S.R.L. nu a probat nici scăderi ale vânzărilor, nici instrainari de active si nici alte operaţiuni care sa conducă la diminuarea activului acesteia.
Trebuie subliniat faptul ca aceasta diminuare, cu aproape 80% a activului net al S.C. E T S.R.L., nu a fost justificata, in mod real, de către paratele din prezenta cauza, prin niciun mijloc de proba, aceasta diminuare fiind creionata prin bilanţul din 31.12.2012 si doar cu scopul diminuării drepturilor cuvenite reclamantei.
Recursurile au fost declarate în termen legal, fiind timbrate cu taxele de timbru prevăzute de lege.
Reclamanta C.C.V. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor pârâtelor ca neîntemeiate.
Pârâtele au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă şi admiterea recursurilor proprii.
Recurentele au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului în limitele recursurilor formulate în temeiul art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată şi reţine următoarele:
Recurenta reclamantă critică nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, invocând că, urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor art.226 alin.1 lit.b) din Legea nr.31/1990, nu s-ar fi ţinut cont de acordul de voinţă al părţilor privind retragerea din societate încă din data de 05.11.2012, cu consecinţe retroactive până la data de 23.05.2011, inclusiv în ce priveşte plata drepturilor patrimoniale cuvenite ca urmare a retragerii din societate prin raportare la un moment cât mai apropiat acestei date, respectiv la bilanţurile societăţilor din grupul T, încheiate la data de 31.12.2011.
Legea nr.31/1990 reglementează atât o retragere amiabilă, prin convenţia asociaţilor, cât şi una judiciară, supusă aprecierii instanţei.
Reclamanta recurentă a învestit instanţa cu o cerere de retragere întemeiată pe dispoziţiile art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990, potrivit cărora „în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare”.
În aplicarea principiului disponibilităţii, instanţa este obligată să se pronunţe cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare este expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind pusă în discuţia părţilor nici schimbarea calificării juridice a cererii.
Recurenta reclamantă este, deci, în situaţia de a invoca în calea de atac, în ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată un alt temei de drept decât cel susţinut în faţa primei instanţe, ceea ce nu este admisibil în raport de dispoziţiile art.316 şi art.294 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă.
În susţinerea punctului său de vedere se arată că, în data de 20.05.2011, pârâta recurentă N.M. şi-ar fi exprimat acordul cu privire la retragerea reclamantei recurente C.C.V. din cadrul SC E T SRL, conform declaraţiei autentificate sub nr.643/20.05.2011 de către Ambasada României din Washington.
În data de 23.05.2011, în cadrul şedinţei AGA a SC E T SRL, s-ar fi luat act de retragere, hotărârea AGA din data de 23.05.2011 a SC E T SRL fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Curtea reţine că împotriva hotărârii AGA a SC E T SRL din data de 23.05.2011, însăşi recurenta a formulat acţiune în anularea acesteia, care a format obiectul dosarului nr.51611/3/2011 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă.
În acest dosar, recurenta a exprimat un punct de vedere contrar celui din recursul în speţă, în sensul că „nu ar fi formulat nicio cerere de retragere din societate, în cauză nefiind întrunit un acord unanim cu privire la retragerea din societate”.
În acelaşi sens, instanţa a anulat irevocabil hotărârea AGA nr.1/23.05.2011 a societăţii E T SRL în ce priveşte retragerea asociatei C.C.V., prin sentinţa civilă nr.14492/18.10.2012 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă.
Astfel, instanţa a reţinut cu putere de lucru judecat că „acordul asociaţilor cu privire la retragerea reclamantei Curta Corina Viorica din societate, conform art.226 alin.1 lit.b) din Legea nr.31/1990 nu a existat, astfel încât nu se putea lua act de retragere”.
Punctul de vedere exprimat în mod repetat în faţa instanţei de fond de către asociată, pârâta recurentă N.M., în sensul că era de acord cu retragerea din societate a reclamantei, în mod corect a fost calificat de către instanţa de fond ca o achiesare la primul capăt de cerere privind retragerea, neputând îmbrăca forma unui acord al asociaţilor, în condiţiile art.226 alin.1 lit.b) din Legea nr.31/1990, întrucât nu era prealabil demersului judiciar al reclamantei, care a învestit instanţa cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Nu putea să se constate un asemenea acord al asociaţilor, din moment ce nu a existat şi o modificare corespunzătoare a actelor constitutive ale societăţii, iar reclamanta recurentă C.C.V. s-a manifestat expres ca asociat al E T SRL, participând şi exprimându-şi punctul de vedere şi votul corespunzător în cadrul adunărilor generale ulterioare ale societăţii din 2013 şi chiar 2014.
Prin urmare, nu avea cum să rămână lipsită de obiect cererea de retragere din societate, chiar în situaţia acordului coasociatei, fiind necesară hotărârea instanţei, conform dispoziţiilor art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Nu pot fi reţinute nici apărările recurentei pârâte SC E T SRL în sensul inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, care în opinia acesteia s-ar întemeia doar pe dispoziţiile art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990, întrucât, în ciuda poziţiei procesuale oscilante privind dispoziţiile legale aplicabile ale art.226 alin.1 lit.b) sau c) din Legea nr.31/1990 şi a solicitării de a se constata rămânerea fără obiect a propriului capăt de cerere privind retragerea din societate, nu a renunţat expres la acesta, instanţa fiind învestită deci, nu doar cu solicitarea privind drepturile cuvenite în urma retragerii din societate, dar şi cu cea de autorizare a retragerii, în condiţiile art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Întrucât nu sunt întemeiate susţinerile recurentei reclamante privind retragerea din societate în baza acordului de voinţă al părţilor, pentru considerentele expuse anterior, în mod subsecvent, nici în ce priveşte plata drepturilor patrimoniale cuvenite nu se poate raporta la bilanţul societăţii din data de 31.12.2011.
În ce priveşte recursurile pârâtelor, Curtea constată şi reţine următoarele:
Instanţa de fond a apreciat că drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate trebuie calculate în raport de valoarea reală a activelor de la data retragerii, fiind reţinute valorile stabilite de expert la data de 31.12.2012, dată cu care au fost de acord şi recurentele pârâte.
Cu toate acestea, în contra celor stabilite chiar de către instanţă, în motivarea, de altfel confuză şi contradictorie, a respingerii criticilor formulate de către pârâte, sunt aduse ca argumente datele din expertiza contabilă care erau reflectate în bilanţul contabil al SC E T SRL pe anul 2011, deşi se reţine că la dosar fusese depus bilanţul contabil aferent anului 2012 şi chiar instanţa dispusese refacerea calculelor privind partajul activului net în baza bilanţului contabil încheiat la data de 31.12.2012.
Prin urmare, în mod incorect au fost respinse solicitările pârâtelor în ce priveşte efectuarea unei contraexpertize din moment ce expertul contabil, în loc să se raporteze la situaţiile financiare aferente anului 2012, s-a raportat la cele aferente anului 2011, opinând pentru aducerea la zi prin aplicarea indicelui de inflaţie.
În ce priveşte marca T înregistrată ca atare la OSIM, instanţa de fond a validat în mod greşit raţionamentul expertului care a calculat o cotă de 25% în favoarea reclamantei, în temeiul raportului de evaluare extrajudiciară, încălcându-se astfel principiul administrării nemijlocite a probelor de către instanţa de judecată, care se regăseşte în dispoziţiile art.169 Cod procedură civilă.
În realitate, valoarea mărcii ar fi trebuit inclusă în valoarea societăţii T, pe baza căreia ar fi trebuit stabilit cuantumul drepturilor cuvenite reclamantei, cu ocazia retragerii din societate, neexistând niciun temei pentru evaluarea distinctă a acesteia, faţă de celelalte active ale societăţii, pentru care nu s-a procedat într-o manieră unitară.
Pârâtele recurente au invocat în faţa instanţei de fond o eroare gravă a expertului contabil care a denaturat cuantumul drepturilor patrimoniale cuvenite reclamantei ca efect al retragerii din societate, prin includerea de două ori în calcul a valorii participaţiilor deţinute de E T SRL în societatea T B M SRL şi P SA, acestea fiind deja reflectate în patrimoniul societăţii şi sub formă de imobilizări financiare şi în contul de rezultate financiare, prin profitul din încasarea dividendelor.
Instanţa de fond motivează în sensul că pârâţii nu ar fi probat cele susţinute, în sensul că nu ar fi depus înscrisuri din care să rezulte componenţa contului referitor la titlurile de participare.
Sub acest aspect, se constată că prima instanţă ignoră înscrisurile depuse la dosar (filele 155-158 vol.III fond) şi nu le analizează sub aspect probatoriu, deşi făceau dovada celor susţinute de pârâte.
Deşi drepturile cuvenite reclamantei au ca fundament retragerea din societatea E T SRL şi nu din societăţile unde E T SRL deţinea titluri de participare, expertul contabil a calculat cota-parte cuvenită reclamantei din activul net partajat aparţinând E T B M SRL şi P SA, raţionament însuşit de instanţa de fond, în contra dispoziţiilor legale aplicabile ale art.226 alin.1 lit.c) din Legea 31/1990.
În realitate, reclamanta recurentă nu a solicitat retragerea din societăţile E T B M SRL şi P SA şi nici nu deţinea în mod direct părţi din capitalul social al societăţilor menţionate, fiind faţă de acestea, pentru drepturile cuvenite ca urmare a retragerii, în situaţia unui „creditor” al asociatului/acţionarului E T SRL şi nu al societăţilor respective, neputând pretinde, deci, nici drepturi asupra patrimoniului acestora.
Prin urmare, se impune refacerea calculului privind drepturile cuvenite reclamantei pentru părţile sociale deţinute la E T SRL, în sensul celor expuse, de către un expert contabil, probă ce nu poate fi administrată în recurs, conform art.305 Cod procedură civilă.
Retragerea voluntară a asociatului din societate are drept consecinţe încetarea calităţii de asociat şi răscumpărarea de către societate a părţilor sociale ale asociatului retras. Acesta, însă, participă atât la beneficii, cât şi la pierderi până la retragere, cuvenindu-i-se pentru părţile sociale echivalentul bănesc al cotei sale de participare la capitalul social raportat la valoarea activului net deţinut de societate.
În speţă, în stabilirea drepturilor cuvenite reclamantei, expertul nu a ţinut seama de operaţiunile menţionate, neprocedând la evaluarea activului societăţii (în care erau incluse şi participaţiile la alte societăţi) şi nici a pasivului (sub acest aspect a ignorat actele depuse de pârâte, reţinând ca elemente de pasiv exclusiv obligaţiile fiscale) la momentul retragerii din societate, în fundamentarea concluziilor expertizei folosindu-se exclusiv datele reflectate în bilanţul contabil la nivelul anului 2011 şi nu ale celui aflat la dosar privind anul 2012, în absenţa unei autentice evaluări.
Instanţa de fond nu a stabilit în mod corect drepturile care i se cuvin reclamantei, urmare a retragerii din societate, fiind necesară efectuarea unei alte expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea valorii reale a activului şi pasivului societăţii la data retragerii recurentei reclamante din societate, urmând a se stabili drepturile care i se cuvin acesteia, în raport de cota deţinută de 25% din capitalul social.
Pentru motivele arătate, nemaifiind utilă cercetarea celorlalte motive de recurs, în temeiul art.304 ind.1, art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefondat şi a admis recursurile pârâtelor, a casat în parte sentinţa, a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, fiind menţinute dispoziţiile din sentinţă privind autorizarea retragerii din societate, structura capitalului social şi respingerea în parte a pretenţiilor reclamantei, astfel cum s-a pronunţat prima instanţă.
Instanţa de trimitere a analizat şi cuantificat cheltuielile de judecată datorate, poziţia juridică de parte câştigătoare fiind determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă.
