Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4699/121/2007 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta S.C. B.I.L. Nicosia, Cipru, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Galaţi, anularea hotărârilor nr. 1,2 si 3 ale adunărilor generale ordinară şi extraordinară ale acţionarilor S.C. C. S.A. din 25.04.2007.
În motivarea acţiunii, a arătat că hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor societăţii pârâte din 25 aprilie 2007 au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Astfel, aprobarea situaţiilor financiare pentru exerciţiul anului 2006 este ilegală, întrucât nu reflectă situaţia reală a societăţii.
Situaţiile financiare ale societăţii pârâte, aferente exerciţiului financiar 2004, au fost anulate printr-o decizie a Curţii de Apel Galaţi. Aceste rezultate financiare, deşi anulate, au constituit fundamentul situaţiei financiare pentru anii 2005 si, ulterior 2006, aprobate prin hotărârea contestată în prezenta cauză. Ca atare, soldurile preluate în conturile anului 2006 sunt incerte şi nu pot constitui o bază pentru evaluarea corecta a situaţiei întreprinderii, fiind astfel încălcate disp. art. 10 alin. 1 din Legea 82/1991.
A mai arătat reclamanta că, prin hotărârea nr. 2 a adunării generale extraordinare, consiliul de administraţie a fost împuternicit să încheie contracte de vânzare-cumpărare de active sau constituire de garanţii asupra activelor, acte vizate de art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004.
Împuternicirea generică a administratorului unic să încheie astfel de acte reprezintă în opinia reclamantei, o încălcare a limitelor legale ale mandatului administratorului, întrucât textul art. 241 alin. 1 condiţionează încheierea lor de aprobarea prealabilă a însuşi actului juridic concret, a cărui valoare depăşeşte individual sau cumulat 20 % din totalul activelor imobilizate.
Ca atare, aprobarea încheierii actelor juridice concrete este atributul exclusiv al adunării generale extraordinare a acţionarilor, împuternicirea cu titlu general a administratorilor pentru încheierea unor asemenea acte echivalând cu acordarea unor puteri exorbitante administratorilor, în scopul lipsirii de eficienţă a textelor legale ce vizează protecţia investitorilor.
Reclamanta a arătat că mandatarea directorului general să semneze contracte comerciale în valoare individuală de până la 50.000.000 Euro, în condiţiile în care capitalul social este de cca 0,5 milioane Euro si fără individualizarea obiectului acestor contracte reprezintă, pentru motivele arătate anterior, o încălcare a disp. art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004.
Reclamanta a susţinut, de asemenea, că auditarea societăţii pârâte este ilegală, întrucât auditorul nu a fost desemnat de către adunarea generală a acţionarilor, fiind încălcate disp. art. 111 alin. 2 lit. b indice 1 din Legea 31/1990.
În fine, reclamanta a învederat faptul că hotărârile au fost adoptate cu încălcarea disp. art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004, întrucât textul hotărârii publicate în Monitorul Oficial, Partea a- IV- a, nr. 1574/ 21.05. 2007 nu a stabilit data de înregistrare.
În drept, a invocat disp. art. 111, 132 din Legea 31/1990 republicată, art. 238 alin. 1, art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 şi art. 10 alin. 1 din Legea 81/1991.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. C. S.A. Galaţi a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, arătând, în esenţă, următoarele:
Situaţiile financiare pentru exerciţiul anului 2004 nu au fost anulate prin hotărâre judecătorească, iar cele aferente anului 2006 sunt întocmite conform dispoziţiilor legale, fapt confirmat de auditorul extern prin raportul anual.
Mai mult, s-au făcut raportări periodice către C.N.V.M., situaţiile financiare au fost verificate de instituţiile cu atribuţii de control, au fost depuse la Ministerul de Finanţe, fără a se constata vreo neregulă.
Cât priveşte criticile referitoare la împuternicirea generică a administratorului unic să încheie anumite acte de înstrăinare active şi de constituire garanţii, a arătat că societatea pârâtă este condusă de un consiliu de administraţie, iar nu de un administrator unic, iar hotărârea se bazează pe disp. art. 114 şi 150 din Legea 31/1990, care permite delegarea de atribuţii către consiliul de administraţie.
Cum activitatea principală a societăţii pârâte este cea de construcţii, aceasta presupune constituirea de garanţii de bună execuţie pentru lucrările efectuate, pe baza unor scrisori de garanţie bancară ce sunt garantate prin grevarea de active, fără a se încălca în acest mod, drepturile acţionarilor.
Cât priveşte mandatarea directorului general să semneze contracte comerciale în valoare individuală de până la 50.000.000 Euro, a susţinut că nu s-a încălcat nici o dispoziţie legală.
În fapt, aceasta reprezintă o necesitate a mediului de afaceri, întrucât pârâta încheie contracte de antrepriză cu valori foarte mari, cu o durată de execuţie de 5 ani (exemple: contractul încheiat cu Primăria Galaţi pentru evacuare ape menajare, contracte încheiate cu A.N.L. etc). Totodată, prezintă importanţă cifra de afaceri a societăţii pârâte( în anul 2006, de 25.700.000 RON) şi nu capitalul social.
Referitor la critica potrivit căreia auditorul nu a fost desemnat de A.G.A., a susţinut că este o afirmaţie nereală, acesta fiind numit prin hotărârea A.G.A. ordinară nr. 2/ 19 aprilie 2006.
Cât priveşte încălcarea disp. art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004, nici această susţinere nu corespunde realităţii, întrucât în procesul-verbal de şedinţă s-a stabilit data de 15 mai 2007.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa nr. 14/ 19.09.2007, a admis acţiunea şi a dispus anularea hotărârilor nr. 1,2 si 3 din 25.04.2007, adoptate de adunările generale ordinare si extraordinare ale acţionarilor S.C. C. S.A. Galaţi.
A dispus menţionarea hotărârii, după rămânerea irevocabilă, în registrul comerţului şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea a-IV-a, pe cheltuiala reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta S.C. C. S.A. Galaţi, înregistrat sub nr. 4699/121/2007 pe rolul Curţii de Apel Galaţi- secţia comercială, maritimă si fluvială.
Sentinţa apelată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a făcut confuzie între data de referinţă şi data de înregistrare. Dispoziţiile art. 243 din Legea 297/2004 reglementează data de referinţă pentru participarea la şedinţele A.G.A., ce trebuie publicată în convocator, iar societatea pârâtă a respectat obligaţia de publicare a datei de referinţă ( 16 aprilie 2007), in convocatorul publicat în Monitorul Oficial nr.100/ 26.03.2007.
În ce priveşte data de înregistrare, reglementată de disp. art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004, aceasta a fost stabilită de adunarea generala a acţionarilor la 15 mai 2007 şi a fost adusă la cunoştinţa acţionarilor prin raportul curent emis conform art. 226 din Legea 297/2004 şi art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. 1/2006, raport transmis către C.N.V.M., către piaţa reglementată – RASDAQ şi publicat într-un ziar de circulaţie naţională ( „Bursa” , nr. 84/ 3.05.2007).
Consideră apelanta-pârâtă că legiuitorul nu a obligat emitentul la stipularea datei de înregistrare în hotărârea A.G.A. şi la publicarea implicită a acesteia în Monitorul Oficial.
Un alt motiv de apel vizează fundamentarea sentinţei apelate pe prevederi legale abrogate. Astfel, Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 8/1996 au fost abrogate prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 care, la rândul său, a fost abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
Chiar şi în aceste condiţii, societatea pârâtă a precizat în convocatorul publicat în Monitorul Oficial 1000/ 26 martie 2007, că documentele şi materialele informative referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi se pot consulta la sediul societăţii.
În mod greşit a reţinut instanţa de fond că au fost încălcate prevederile art. 184 din Legea 31/1990, întrucât pe de o parte, acest text de lege face referire numai la depunerea raportului auditorului financiar la sediul societăţii, în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale (obligaţie respectată, în speţă), iar, pe de altă parte, obligaţia de informare a acţionarilor a fost respectată, potrivit celor mai sus arătate.
Totodată, legea nu prevede obligaţia comunicării situaţiilor financiare către acţionari,cum greşit a reţinut instanţa de fond, ci doar dreptul acţionarilor de a obţine aceste documente la cerere, contra cost (art. 136 din Regulamentul nr. 1/2006). Concret, chiar reclamantei i-au fost eliberate aceste materiale la cerere, conform adresei nr. 4070/ 16.04.2007.
Apelanta a reiterat, prin motivele de apel, apărările formulate prin întâmpinare, în sensul că situaţiile financiare pentru exerciţiul anului 2006 reflectă situaţia financiară reală a societăţii şi nu au fost vreodată anulate, că hotărârea nr. 2 emisă de A.G.E.A. a fost dată cu respectarea prevederilor art. 114 şi art. 150 din Legea 31/1990 republicată şi că mandatarea consiliului de administraţie să încheie anumite acte de înstrăinare sau constituire de garanţii nu contravine intereselor societăţii comerciale ci, dimpotrivă, este impusă de natura activităţii curente a acesteia (participarea la licitaţii organizate în temeiul O.U.G. 34/2006).
Cât priveşte mandatarea directorului general să semneze contracte comerciale până la o anumită valoare, aceasta este, de asemenea, impusă de natura activităţii curente a societăţii şi nu contravine vreunei dispoziţii legale.
Ca atare, a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta B.I.L., ca nefondată.
Curtea de Apel Galaţi a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Prima critică formulată, referitoare la confuzia pe care instanţa de fond o face între data de referinţă şi data de înregistrare este întemeiată.
Astfel, data de referinţă reglementată de prevederile art. 123 alineatele 2 şi 3 din Legea 31/1990 republicată are două roluri, şi anume: permite identificarea acţionarilor care au dreptul de a participa la adunarea generală (ordinară sau extraordinară) şi de a vota în cadrul acesteia – alineatul 2, în raport de o dată unică stabilită pentru toţi acţionarii de către consiliul de administraţie, pe de o parte, iar, pe de altă parte, facilitează societăţii şi acţionarilor calculul dividendelor, în ipoteza în care adunarea generală decide în sensul acordării de dividende – alineatul 2. Cu alte cuvinte, potrivit dreptului comun în materia societăţilor comerciale (Legea 31/1990 republicată), acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzător datei de referinţă, dată unică fixată de consiliul de administraţie, ulterioară publicării convocatorului şi anterioară datei la care adunarea generală este convocată pentru prima oară.
Însă societatea comercială apelantă, S.C. C. S.A. Galaţi este o entitate ale cărei valori mobiliare( acţiunile) sunt admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată, astfel că este supusă normelor Legii 297/2004, privind piaţa de capital, care derogă de la dreptul comun în această materie.
Astfel, potrivit art. 238 alin. 1 din Legea 297/2004, prin derogare de la prevederile Legii 31/1990 republicată, identificarea acţionarilor care urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi se stabilesc de adunarea generală a acţionarilor (şi nu de consiliul de administraţie, potrivit dreptului comun), iar această dată este ulterioară cu cel puţin 10 zile lucrătoare datei adunării generale.
Pentru punerea în aplicare a acestei dispoziţii legale, Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 a definit data de înregistrare ca fiind acea dată calendaristică stabilită de A.G.A. care serveşte la identificarea acţionarilor ce urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor A.G.A. (art. 2 lit. d).
În mod asemănător, data de referinţă a fost definită ca acea dată calendaristică stabilită de consiliul de administraţie al societăţii, care serveşte la identificarea acţionarilor care participă la A.G.A. şi votează în cadrul acesteia, data ulterioară publicării convocării A.G.A. şi anterioară şedinţei A.G.A.
După efectuarea acestor precizări terminologice, instanţa de apel constată că, cu respectarea prevederilor art. 135 alin. 1 pct. 5 şi 11 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, convocatorul întocmit de societatea pârâtă, pentru şedinţele A.G.A. şi A.G.E.A. din 25.04.2007 cuprinde atât data de referinţă – 16 aprilie 2007, cât şi propunerea privind data de înregistrare – 15 mai 2007, şi au fost publicate în Monitorul Oficial,Partea a- IV-a nr. 1000/ 26 martie 2007 şi în ziarul „Viaţa Liberă” din 26 martie 2007 (filele 91-92 dosar).
Ulterior, data de înregistrare a fost făcută publică, în condiţiile art. 112 alin. 1 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, prin publicarea raportului curent din 25.04.2007 pe website-ul C.N.V.M., precum şi într-un ziar de circulaţie naţională „Bursa” nr. 84/ 3.05.2007 (fila 65 dosar fond). Cum fixarea datei de înregistrare a fost stabilită în sarcina societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată, printr-o lege specială (Legea 297/2004), derogatorie de la dreptul comun (Legea 31/1990 republicată), iar legea specială nu prevede obligaţia emitentului de a face publică această informaţie în Monitorul Oficial al României – Partea a-IV-a , considerăm că societatea pârâtă nu a încălcat nici o obligaţie legală prin neincluderea datei în discuţie în hotărârea nr. 1/ 25.04.2007, publicată în Monitorul Oficial al României.
De altfel, data de înregistrare serveşte la identificarea acţionarilor ce urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi, iar neaducerea acesteia la cunoştinţa acţionarilor le poate crea o vătămare a drepturilor şi intereselor lor legitime, numai în situaţia în care adunarea generală decide în sensul acordării acestor dividende. Or, din cuprinsul hotărârii nr. 1/ 25.04.2007 ( art. 4 ) rezultă că s-a dispus reinvestirea în societate a întregii sume provenite din profitul net realizat pe anul 2006 şi, pe cale de consecinţă, nu s-a aprobat plata dividendului. Aşa fiind, considerăm că reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări, că publicarea datei de înregistrare în Monitorul Oficial – Partea a-IV-a nu este reglementată prin norme imperative şi că, prin urmare, nu poate solicita anularea hotărârii A.G.A. nr. 1/ 2007 pentru acest temei.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel, constând în nelegalitatea considerentului instanţei de fond, potrivit căruia s-ar fi încălcat dreptul la informare al acţionarilor, se cuvine a face mai multe precizări:
În primul rând reclamanta, prin cererea introductivă de instanţă, nu a invocat încălcarea, de către societatea pârâtă, a dreptului la informare al acţionarului.
În al doilea rând, chiar dacă instanţa de fond ar fi apreciat că este îndreptăţită, în exercitarea rolului său activ, să se pronunţe asupra acestor împrejurări de fapt ori de drept, nemenţionate în cerere sau în întâmpinare, avea obligaţia, în condiţiile art. 129 alin. 4 C. pr. civ., să le pună în dezbaterea părţilor, ceea ce nu a făcut. Aşa fiind, întemeindu-şi hotărârea pe pretinsa încălcare, de către societatea pârâtă, a prevederilor art. 184 din Legea 31/1990 şi a Instrucţiunilor C.N.V.M. nr. 8/1996, instanţa de fond a încălcat principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare al părţilor.
În al treilea rând, instanţa de fond şi-a fundamentat acest considerent pe norme legale abrogate, întrucât Instrucţiunea C.N.V.M. nr. 8/1996 a fost, într-adevăr, abrogată prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/ 2004 care, la rândul său, a fost abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, precum şi pe greşita interpretare a disp. art. 184 din Legea 31/1990 republicată, care nu prevede obligaţia comunicării raportului auditorului către acţionari, ci păstrarea la sediul societăţii, în vederea consultării de cei interesaţi.
Aşa cum rezultă din prevederile art. 117 indice 2 din Legea 31/1190 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din dispoziţiile art. 136 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, documentele, materialele informative, situaţiile financiare anuale, rapoartele anuale s.a.m.d. se pun la dispoziţia acţionarilor, la sediul societăţii şi li se eliberează copii, la cerere, contra cost. Concret, reclamanta a şi uzat de acest drept, potrivit adresei nr. 4070/ 16.04.2007.
Instanţa de apel constată, de asemenea, că judecătorul fondului a anulat hotărârea nr. 1/ 25 aprilie 2007 a adunării generale ordinare a acţionarilor, prin care s-au aprobat raportul anual al consiliului de administraţie, raportul anual al auditorului extern, bilanţul contabil pe anul 2006, fără a analiza însă, în considerente, criticile formulate prin cererea reclamantei, referitoare la aprobarea unor situaţii financiare pentru exerciţiul anului 2006, care nu reflectă situaţia reală a societăţii.
Concret, reclamanta a susţinut că situaţiile financiare ale societăţii pârâte, aferente anului 2004, au fost anulate prin decizia nr. 51/A/ 27 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi şi, ca atare, nu pot constitui fundamentul situaţiei financiare pe 2005 şi, mai apoi, pe 2006.
Instanţa de apel constată insă că nu situaţiile financiare aferente anului 2004 au fost anulate, ci hotărârea adunării generale a acţionarilor prin care s-au aprobat situaţiile financiare în discuţie. Mai mult, din cuprinsul acestei hotărâri nu rezultă că s-ar fi invocat sau reţinut de către instanţa de apel încălcarea vreunei reglementări contabile la întocmirea acestor situaţii.
Totodată, soldurile preluate în conturile anului 2006 sunt cele de la finele exerciţiului financiar 2005, iar nu cele de la finele exerciţiului financiar 2004. Or, nu există nici o dovadă că bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi aferente exerciţiului financiar al anului 2005 nu ar fi fost aprobate cu respectarea disp. art. 111 alin. 2 lit. a din Legea 31/1990 republicată.
Aşa fiind, nu există nici o dovadă că situaţiile financiare aferente anului 2006, aprobate prin hotărârea A.G.A. nr. 1/ 25.04.2007, nu oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată de societatea pârâtă, această critică fiind vădit nefondată.
Instanţa de apel constată, de asemenea, că greşit s-a reţinut, prin sentinţa apelată că au fost încălcate prevederile art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 la emiterea hotărârii nr. 2/ 25.04.2007.
Astfel, potrivit art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004, actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte, individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate mai puţin creanţele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
În opinia reclamantei intimate, adunarea generală extraordinară a societăţii ar trebui să aprobe însuşi actul juridic concret, opinie cu care nu suntem de acord.
Este adevărat că mandatul dat administratorilor unei societăţi comerciale nu este exclusiv contractual, întrucât reglementarea conţinutului său este completată de dispoziţiile legale referitoare la obligaţiile imperative stabilite în sarcina administratorului precum şi la limita mandatului acestuia.
Astfel, în temeiul puterilor conferite administratorilor de reprezentanţi legali ai societăţii, aceştia pot efectua acte de dispoziţie asupra bunurilor societăţii, însă, aşa cum rezultă din prevederile legale suscitate ( art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004), pentru bunurile de o anumită valoare, mandatul lor este limitat. Cu alte cuvinte, un alt organ statutar al societăţii, respectiv adunarea generală extraordinară a acţionarilor, are dreptul să aprobe un atare act de dispoziţie.
Însă, aprobarea prealabilă nu poate să se raporteze la actul juridic concret, întrucât, anterior perfectării unui atare act, administratorul trebuie să aibă un mandat valabil în baza căruia să poată săvârşi acele operaţiuni materiale care sunt strict legate de încheierea actului ( de exemplu negocierea, redactarea unui plan de afaceri, negocieri pentru obţinerea unui credit, redactarea actului etc.). Pe cale de consecinţă, aprobarea prealabilă a A.G.A.E. trebuie acordată anterior efectuării tuturor acestor operaţiuni prealabile, neputându-se individualiza în conţinutul hotărârii A.G.A.E. „actul juridic concret”.
În speţă, prin hotărârea nr. 2/ 2007 nu s-a acordat un „mandat general”, ci au fost individualizate, în mod punctual, activele imobilizate ce urmează a fi înstrăinate sau grevate (Staţia de Betoane Barboşi, Atelier fasonat armături, Parc Rece- Pallas ş.a.m.d.) astfel că sunt pe deplin respectate prevederile art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004.
Instanţa de apel apreciază, de asemenea, că prin art. 3 din hotărârea A.G.A.E. nr. 3/ 25 aprilie 2007, nu au fost încălcate prevederile art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004. Astfel, prin hotărârea în discuţie a fost mandatat directorul general să semneze contracte comerciale în valoare individuală de până la 50.000.000 Euro.
Prin hotărârea în discuţie, organul deliberativ al societăţii pârâte (A.G.A.E.) a limitat puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii, putere ce aparţine directorului general în temeiul legii.
Astfel, potrivit art. 143 indice 2 alin. 4 din Legea 31/1990 republicată, în cazul în care consiliul de administraţie deleagă directorilor atribuţiile de conducere a societăţii conform art. 143, cum este cazul de faţă, puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii aparţine directorului general. Cu alte cuvinte, directorul general semnează contractele comerciale ale societăţii, indiferent de valoarea şi obiectul acestora.
Însă, prin hotărârea nr. 3/ 25 aprilie 2007, adunarea generală extraordinară a acţionarilor a dispus limitarea puterii de reprezentare ce aparţine directorului general ( care este şi membru al consiliului de administraţie, însă nu este preşedinte al acestuia – fila 64), pentru actele până la o anumită valoare. Cum legea nu conţine nici o dispoziţie care să interzică limitarea dreptului de reprezentare conferit de lege directorului general, apreciem că hotărârea A.G.A.E. criticată nu conţine nici o dispoziţie contrară legii sau actului constitutiv.
