SOCIETATE AGRICOLĂ; MICROÎNTREPRINDERE ÎN
SENSUL ART.1 DIN O.G. NR.24/2001. CONDIŢII. ERORI DE
INREGISTRARE FISCALĂ. CORECTARE.
Art. 3 şi 4 din Legea nr.133/1999
Art.1 din O.G. nr.24/2001
Art.5 din Legea nr.36/1991
Art.26 din Legea nr.82/1991
Societatea agricolă, deşi nu este comerciant, se poate
încadra în categoria microîntreprinderilor, aşa cum este dată
definiţia de dispoziţiile art.3 din Legea nr.133/1999 şi art.1
din O.G. nr.24/2001, în măsura în care se dovedeşte
îndeplinirea cerinţelor expres menţionate în aceste dispoziţii
legale.
Potrivit art.26 pct.12 din Legea contabilităţii, eventualele
erori constatate în situaţiile financiare pot fi corectate, corectură ce
se regăseşte în evidenţele fiscale din anul în care s-au făcut
rectificările.
(Decizia nr.678/R-C din 13 octombrie 2006)
Prin acţiunea înregistrată, Societatea Agricolă „D” a solicitat
în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeş anularea deciziei nr.29 emisă de
pârâtă la 19 mai 2005 şi anularea deciziei de impunere
nr.141/56/11.03.2005, motivat de faptul că, reclamanta intră sub
incidenţa O.G. nr.24/2001, iar obligaţiile fiscale suplimentare reţinute în
sarcina sa sunt nejustificate, câtă vreme a avut loc rectificarea bilanţului
contabil.
Prin sentinţa nr.118/CF/2006, Tribunalul Argeş a respins
contestaţia, reţinând că refacerea bilanţului şi înregistrarea unor pierderi
nejustificate cu documente nu lipseşte de suport obligarea la impozit pe
profit, cheltuială fiscală calculată în baza prevederilor O.G. nr.70/1994 şi
nu a celor din O.G. nr.24/2001, întrucât societatea agricolă nu este
comerciant.
Recursul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Piteşti
prin decizia nr.678/R-C/2006, şi a fost modificată sentinţa în sensul
admiterii în parte a acţiunii, şi anulării tot astfel a deciziei criticate şi, ca o
consecinţă, admiterii contestaţiei.
A fost anulată în parte decizia de impunere, înlăturând
obligaţia recurentei la plata sumei de 483.297.483 lei, reprezentând
impozit pe profit, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente acestei
sarcini bugetare.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că
art.3 din Legea nr.133/1999 condiţiona calitatea de microîntreprindere
de aceea a existenţei unei persoane juridice, care desfăşoară activităţi
economice, este autonomă patrimonial şi este autorizată să facă acte şi
fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri
materiale, prin prestări de servicii sau prin vânzarea acestora în condiţii
de concurenţă.
Statuând asupra sferei agenţilor economici la care se referă
O.G. nr.24/2001, privind calculul impozitului pe profit al
microîntreprinderilor, a reţinut că pot avea această calitate acele persoane
juridice care sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii
şi/sau desfăşoară activităţi de comerţ şi îndeplinesc şi alte cerinţe (art.1).
Aceste alte cerinţe se referă la existenţa unui capital privat, la un număr
între 1 şi 9 salariaţi, la producerea de bunuri materiale şi prestarea de
servicii, fie că acestea sunt sau nu activităţi de comerţ, din care însă se
obţine un profit de până în 100.000 Euro.
Societatea agricolă nu este comerciant faţă de disp.art.5 din
Legea nr.36/1991, însă desfăşoare activităţi de natura celor la care se
referă O.G. nr.24/2001.
Nu există, aşadar, nici un impediment ca aceste persoane
juridice să nu poată primi calificarea de microîntreprindere, în măsura în
care îndeplinesc şi celelalte cerinţe, şi să beneficieze de calculul
impozitului specific acestei categorii de agenţi economici.
În recurs s-au depus dovezi cu privire la îndeplinirea
numărului scriptic de angajaţi, structurii capitalului social şi cifrei de
afaceri, documente ce au fost eliberate de instituţiile expres menţionate în
art.4 din Legea nr.133/1991 şi art.1 din O.G. nr.24/2001,
concluzionându-se faţă de toate aceste aspecte că reclamanta este
îndreptăţită la un calcul al impozitului pe profit în conformitate cu acest
din urmă act normativ.
În ceea ce priveşte erorile constatate în situaţiile financiare, în
condiţiile art.26 pct.12 din Legea contabilităţii, acestea pot fi corectate în
anul în care se constată.
Nu există aşadar nici un impediment pentru care să nu fie
avută în vedere corectarea ce s-a făcut în anul 2005, referitor la greşita
înregistrare în contabilitatea anului 2002 a unui profit impozabil de
1.334.589.000 lei, când societatea agricolă a avut, în realitate, pierderi.
Aceste înregistrări au fost stornate, iar rectificare apare ca fiind legală, aşa
cum de altfel a calificat-o şi expertul, reţinând că ea se bazează pe
documente justificative şi nu există nici un motiv pentru care organele
fiscale să nu o aibă în vedere.