Societate comercială aflată în procedura insolvenţei. Capacitate procesuală. Existenţa societăţii comerciale. Contract prin care se înstrăinează active, încheiat cu aprobarea AGA. Nulitatea contractului ca urmare anulării hotărârii AGA. Respingere.
Legea 31/1990 art.7, art.10, art.16 alin.2, art.143, art.207 şi art.208
Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale active, verificând constată că reclamanta aflată în procedura insolvenţei a atacat hotărârea prin care s-a dispus închiderea procedurii şi radierea societăţii, pricina formând obiectul dosarului comercial 7714/3/2004, aflat pe rolul Curţii de Apel, în cauză, prin încheierea de la 06.03.2008, instanţa dispunând suspendarea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate în consecinţă apreciază că până la soluţionarea irevocabilă a cererii privind radierea, societatea prin lichidator judiciar îşi păstrează capacitatea procesuală.
Pe fondul pricinii s-a reţinut prin hotărârea AGA nr.13/12.04.2001 a SC .R.SA, cu un procent de 75% din acţiuni s-a dispus înstrăinarea activului constituit din construcţii şi teren situat în Bucureşti, prin vânzare directă.
Legalitatea acestei hotărâri nu a fost constatată în temeiul disp. art.132 Lg.31/1990 şi în limitele impuse de principiul disponibilităţii; susţinerile reclamantei, privind interesele contrare ale reprezentantului legal al SC R.SA cu cele ale societăţii, în înstrăinarea imobilului aport în natură la capitalul social, nu pot fi reţinute ca motiv de nulitate al contractului de vânzare-cumpărare.
Încălcarea prevederilor art.127 şi ale art.143 (art.126 şi 145) din Legea nr.31/1990, cu prilejul adoptării Hotărârii AGEA nr.13/12.04.2001, nu pot constitui decât motive de nulitate în temeiul art.132 Legea nr.31/1990, fiind irelevante raportat la motivele de nulitate ale contractului de vânzare cumpărare, aşa cum au fost invocate prin cererea introductivă.
(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială; Decizia Comercială Nr.445 din 13.10.2008)
Asupra apelului de faţă, deliberând reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.41182/3/2006, pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanta SC R. SA prin lichidator judiciar C.C. SRL a chemat în judecată pârâtele AT B. SA şi SC L. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.936/20 aprilie 2001; nulitatea absolută a Hotărârii AGA SC B. SA prin care s-a aprobat aportul în natură la capitalul social al SC L. SRL a imobilului ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare anterior menţionat; nulitatea absolută a Deciziei Asociatului Unic al SC L. SA din 12.04.2002, privind majorarea capitalului social; nulitatea absolută a Hotărârii AGA SC L. SA din 12.04.2002, privind majorarea capitalului social al AT B.SA, cu aport în natură; nulitatea absolută a actului adiţional nr. 642/12.04.2002; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei SC L. SRL să restituie imobilul, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a învederat că, urmare a privatizării SC R. SA prin contractele de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 24960/1995, încheiat cu FPS şi contractul nr. 260/1995,încheiat cu FPP IV MUNTENIA, Asociaţia PAS R. a dobândit în integralitate acţiunile societăţii.
Prin certificatul de atestarea dreptului de proprietate S MO3 nr.0639/200, emis de Ministerul Industriilor, s-a recunoscut dreptul de proprietate al societăţii asupra terenului situat în Bucureşti sector 2, sos. Pantelimon nr.300.
S-a mai arătat că prin subscriere de acţiuni, SC D. SA a devenit, în anul 2001 acţionar majoritar, hotărând în această calitate înstrăinarea bunului susmenţionat, ce constituia aport la capitalul social, prin contractul de vânzare cumpărare nr.936/2001 către AT B. SA, bunul a fost adus ca aport în natură la capitalul social al SC L. SA, al cărei unic asociat era AT B. SA, ulterior imobilul construcţie şi teren a fost înstrăinat de către SC L. SA prin contractul de vânzare cumpărare nr.2954/2004 către SC D.I. SA, care l-a înstrăinat la rândul său, prin contractul nr.3564/2005 CI B. SA.
Contractele nr.2954/2004 şi 3564/2005 au fost anulate prin sentinţa comercială nr. 2016/11.09.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. 6914/3/2006, în cadrul procedurii falimentului SC L. SA.
De asemenea, prin sentinţa comercială nr.250/10.02.2005, pronunţată în dosar nr.1322/2004 Tribunalul Bucureşti a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva SC R. SA.
Au fost invocate următoarele motive de nulitate: încălcarea normelor imperative privind realitatea capitalului social şi controlul legalităţii asupra reducerii acestuia şi modificarea fundamentală a actului constitutiv raportat la art.7, art.10 şi art.16 alin.2 din Legea nr.31/1990; încălcarea dispoziţiilor art. 204, art. 207 şi art.208 din aceeaşi lege precum şi a normelor ce reglementează publicitatea operaţiunilor având ca obiect modificarea actului constitutiv.
Cu privire la nulitatea actelor subsecvente contractului de vânzare cumpărare nr.936/2001: Hotărârea AGA AT B. SA privind aducerea imobilului ca aport la capitalul SC L. SA; Decizia asociatului unic al SC L. S, AT B. SA de a aduce ca aport în natură la capitalul social al SC L. SA imobilul; Hotărârea AGA SC L. SA prin care a fost aprobată modificarea actului constitutiv în sensul majorării capitalului social cu aportul în natură reprezentat de imobilul în litigiu, aparţinând AT B. SA, precum şi actul adiţional de modificare a actului constitutiv al SC L. SA autentificat nr.642/12.03.2002 a fost invocat principiul “resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis”, actele fiind lovite de nulitate absolută ca urmare a caracterului lor subsecvent faţă de actul iniţial, nul absolut pentru motivele invocate la pct.1 din cerere.
S-a învederat, de asemenea că nu poate fi reţinută buna credinţă a subdobânditorului întrucât toate societăţile implicate în înstrăinările succesive ale imobilului au avut ca reprezentanţi legali fie una şi aceeaşi persoană, fie rude, ceea ce creează suspiciunea premeditării sustragerii imobilului cu încălcarea drepturilor şi intereselor acţionarilor societăţii reclamante.
Prin întâmpinarea formulată la 16.03.2007, pârâta AT B. SA, prin lichidator judiciar a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată învederând în esenţă că prin contractul de vânzare cumpărarea cu reclamanta nu s-a u încălcat dispoziţii imperative ale Legii societăţilor comerciale, preţul a fost achitat în integralitatea sa de către pârâtă, în conformitate cu termenii contractului astfel că patrimoniul societăţii şi capitalul social al acesteia nu au suferit modificări de valoare ci doar de structură.
La termenul din 16.03.2007 a formulat întâmpinare SC L. SRL, prin lichidator judiciar solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.
S-a învederat că modificările actului constitutiv ale societăţii , având ca obiect structura capitalului social au fost încheiate cu respectarea legislaţiei în vigoare; de asemenea actele de înstrăinare ulterioare ale imobilului aport în natură au fost încheiate în conformitate cu normele legale ce reglementează aceste operaţiuni.
Prin sentinţa comercială nr.846/21.01.2008, pronunţată în dosar nr.41182/3/20006, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.
S-a reţinut, în esenţă, că la încheierea contractului nr.936/20.03.2001 nu au fost încălcate normele imperative ale Legii nr.31/1990; preţul solicitat de către reclamantă, în schimbul imobilului, stabilit prin expertiză tehnică, a fost achitat, contractul a fost întabulat în cartea funciară; s-a mai reţinut că neînregistrarea vânzării în registrul comerţului nu constituie un motiv de nulitate absolută, formalitatea fiind cerută pentru opozabilitate nu pentru valabilitatea actului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, susţinând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
S-a susţinut că instanţa de fond cu nerespectarea legii a reţinut ca nefiind încălcate norme imperative cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.936/20.03.2001, deşi din probatoriul administrat a rezultat încălcarea dispoziţiilor ce consacră realitatea şi publicitatea capitalului social; orice modificare a capitalului social este supusă controlului strict al judecătorului delegat la ORC, cu respectarea condiţiilor de formă şi fond reglementate de art.204 din Legea nr.31/1990; s-a invocat nerespectarea dispoziţiilor art.131 alin.4 din Legea societăţilor comerciale susţinându-se, nelegalitatea hotărârilor AGA adoptate.
Prin întâmpinarea formulată la 26.05.2008, intimata SC L. SRL, prin lichidator judiciar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, în esenţă pentru aceleaşi motive invocate în apărare în primă instanţă.
Prin cererea de intervenţie în interesul reclamantei, prin lichidator C. C. S.P.R.L., C. V., în calitate de acţionar al SC R. SA, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea cererii în sensul constatării nulităţii contractului de vânzare cumpărare nr. 936/2001.
În motivarea cererii s-a susţinut nulitatea contractului de vânzare cumpărare pentru motive independente de cele invocate prin cererea introductivă: lipsa consimţământului vânzătorului, K.Z. nu a fost împuternicit de către SC R. SA prin Hotărârea AGA nr.3/2001 să semneze contractul şi potrivit actului constitutiv nu îi reveneau atribuţii de reprezentare a societăţii; s-a susţinut de asemenea că preţul contractului nu reprezenta valoarea reală a imobilului, iar raportul de evaluare întocmit la 07.02.2001, la cererea conducerii societăţii probează caracterul premeditat al unei vânzări frauduloase, ce nu s-a realizat în urma organizării unei licitaţii ; s-a mai susţinut că prin contract nu s-au determinat conform planurilor cadastrale vecinătăţile imobilului; încălcarea interdicţiei de înstrăinare a activelor societăţii aşa cum aceasta a fost stipulată prin art. 7.3 lit. B contract vânzare cumpărare de acţiuni nr.260/15.06.1995; neîndeplinirea formalităţilor de publicitate privind modificarea structurii capitalului social, ulterior înstrăinării activului aport la capitalul social.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale active, verificând constată că reclamanta aflată în procedura insolvenţei a atacat hotărârea prin care s-a dispus închiderea procedurii şi radierea societăţii, pricina formând obiectul dosarului comercial nr.7714/3/2004, pe rolul Curţii de apel , în cauză, prin încheierea de la 06.03.2008 instanţa dispunând suspendarea soluţionării pricinii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate; în consecinţă apreciază că până la soluţionarea irevocabilă a cererii privind radierea, societatea prin lichidator judiciar îşi păstrează capacitatea procesuală.
Pe fondul pricinii, reţine că prin Hotărârea AGEA nr.13/ 12.04.2001 a SC R. SA, cu un procent de 75,99% din acţiuni, s-a dispus înstrăinarea activului construcţie şi teren situat în şos. Pantelimon nr.300, prin vânzare directă.
Legalitatea acestei hotărâri nu a fost contestată în conformitate cu dispoziţiile art.132 din Legea nr.31/1990 şi, în limitele impuse de principiul disponibilităţii, susţinerile reclamantei, privind interesele contrare ale reprezentantului legal al SC R. SA cu cele ale societăţii, în înstrăinarea imobilului aport în natură la capitalul social, nu pot fi reţinute ca motiv de nulitate al contractului de vânzare cumpărare.
Încălcarea prevederilor art.127 şi ale art.144 indice 3 (art.126 şi art.145) din Legea nr.31/1990, cu prilejul adoptării Hotărârii AGEA nr. 13/12.04.200, nu pot constitui decât ca motiv de nulitate în temeiul art. 132 din Legea nr.31/1990, fiind irelevante raportat la motivele de nulitate ale contractului nr.936/20.04.2001, aşa cum au fost invocate prin cererea introductivă.
Întrucât sistemul de drept român nu admite nulităţile de drept, câtă vreme nu s-a constatat nulitatea hotărârii AGEA prin care s-a dispus înstrăinarea imobilului în litigiu, cu respectarea principiului disponibilităţii , referirile la interesele contrare ale reprezentanţilor societăţii în adoptarea hotărârii privind înstrăinarea imobilului, nu pot fi valorificate în cadrul prezentului litigiu.
De asemenea, neplata preţului sau nerealitatea acestuia, precum şi lipsa consimţământului, la încheierea contractului semnat, pentru reclamanta SC R. SA, de către o persoană fără împuternicire legală, nu au constituit motive de nulitate invocate prin cererea introductivă, astfel că acestea nu pot fi valorificate în apel , cu nerespectarea dispoziţiilor art. 294 c.pr.civ.
Aceste motive au fost, de altfel susţinute şi în cererea de intervenţie accesorie, ca argumente în sprijinul cererii principale privind constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărarea 936/20.04.2001.
Având în vedere natura juridică a cererii accesorii, a poziţiei subordonate părţii în folosul căreia a intervenit, în limitele impuse de principiul disponibilităţii şi pentru motivele mai sus reţinute, instanţa nu va supune cenzurii argumentele privind nulitatea hotărârii AGEA nr.13/12.04.2001 şi nici cele privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare, cu care nu a fost investită prin cererea introductivă.
Verificând motivul de nulitate invocat, cu privire la contractul nr.936/20.04.2001 şi anume nerespectarea normelor imperative privind realitatea capitalului şi controlul legalităţii asupra reducerii capitalului social ca urmare a înstrăinării unui activ aport în natură la capitalul social raportat la art.7, art.10, art.16 alin.2 cu art.207 şi 208 din Legea nr.31/1990, reţine că prin aceste dispoziţii, legiuitorul a înţeles să reglementeze modificarea actului constitutiv, reducerea sau majorarea capitalului social.
Aceste aspecte sunt independente de condiţiile de valabilitate ale contractului de vânzare cumpărare şi nu pot constitui motive de nulitate ale acestuia.
Aşa cum am reţinut în condiţiile art.143 din Legea nr.31/1990, in vigoare la data încheierii contractului AGEA, prin hotărârea nr. 13/12.04.2001 şi-a exprimat acordul cu privire la înstrăinare; din cuprinsul probatoriului administrat a rezultat că preţul contractului a fost achitat, astfel că, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă nu a operat o modificare a capitalului social ci doar o înlocuire a aportului în natura cu valoarea acestuia, fără a fi diminuate garanţiile creditorilor societăţii.
Capitalul social, ca valoare, este fix pe toată durata societăţii, mărirea sau micşorarea acestuia fiind posibilă doar în condiţiile prevăzute de lege, ca urmare a modificării actului constitutiv; este intangibil în sensul că nu poate fi utilizat pentru plata creanţelor societăţii sau ale acţionarilor şi de asemenea, trebuie să fie real, în sensul că bunurile ce au constituit aportul în natură trebuie să se afle efectiv în patrimoniul societăţii.
Aceasta însă nu reprezintă o interdicţie de înstrăinare a bunurilor ce au constituit aport în natură, în condiţiile în care s-a obţinut acceptul Adunării Generale a Acţionarilor, aceştia fiind obligaţi să asigure existenţa în patrimoniul societăţii a unor bunuri a căror valoare să nu fie mai mică decât capitalul social.
A rezultat că preţul obţinut în urma vânzării, stabilit prin expertiză, nu a fost inferior celui contabil, situaţie în care nu a operat o diminuare a valorii capitalului social.
Dispoziţiile legale invocate prin cererea introductivă privind publicitatea modificărilor aduse structurii şi valorii capitalului social nu ocrotesc interesele societăţii faţă de cocontractanţi, ci sunt menite a proteja gajul general al creditorilor societăţii asupra capitalului social.
Reclamanta aflată în procedura insolvenţei, prin lichidator a înţeles să invoce motive ce atrag anularea actului în condiţiile prevăzute de Legea nr.85/2006, deşi actul atacat, nefiind încheiat în perioada suspectă, nu intră sub incidenţa art.79 din lege.
De aceea încălcarea lor nu poate constitui motiv de nulitate al contractului de vânzare cumpărare, într-o acţiune pe cale dreptului comun.
În consecinţă, în limitele impuse prin cererea de chemare în judecată, constată că motivele invocate nu atrag nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr.936/20.04.2001.
Faţă de motivul de nulitate invocat cu privire la actele subsecvente, câtă vreme instanţa apreciază neîntemeiate motivele de nulitate invocate cu privire la actul principal, acest capăt de cerere nu se impune a fi supus analizei.
Apreciind legală şi temeinică sentinţa atacată, în conformitate cu art.296 c.pr.civ. a respins apelul ca nefondat; în conformitate cu art.55 c.pr.civ. a respins cererea de intervenţie in interesul lichidatorului judiciar; a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. (C.Ş.)
7
