Societate comercială cu răspundere limitată. Verificarea registrelor societăţii


otărâre a adunării generale a acţionarilor. Opoziţie. Acţionar, titular al căii de atac.

În cazul în care reclamă producerea unui prejudiciu printr-o hotărâre a adunării generale a acţionarilor societăţii, acţionarul are posibilitatea de a sesiza tribunalul cu o acţiune în anulare, în condiţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, nefiindu-i deschisă calea procesuală a opoziţiei, rezervată creditorilor şi a terţilor prejudiciaţi prin efectele hotărârii.

PD, acţionar al S.C. NO S.A., a sesizat Tribunalul Constanţa – secţia comercială cu opoziţie împotriva hotărârii nr. 2937/17.04.2002 a adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii, solicitând interzicerea punerii în aplicare a acestei hotărâri.

În motivare s-a arătat că actul contestat prevede aprobarea proiectului de divizare a societăţii în curs de privatizare, proiectul fiind publicat în Monitorul Oficial Partea a IV-a nr. 1898/ 02.11.2001.

Opozantul a apreciat că actul de voinţă societară este nelegal, în măsura în care la data organizării primei şedinţe a adunării nu a fost respectat răgazul de trei zile reglementat de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 137/2002, calculat de la data publicării convocării acţionarilor prin publicitate.

S-a susţinut, totodată, că data de referinţă menţionată în convocator a fost stabilită cu încălcarea Instrucţiunilor nr. 3/1998 ale CNVM, conform cărora data înregistrării deţinătorilor de valori mobiliare este data de referinţă prevăzută de art. 122 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 şi va fi ulterioară datei de publicare în presă a convocării adunării generale.

Opozantul a mai arătat că hotărârea votată nu este prima de acest gen, acţionarii statuând asupra divizării societăţii şi la 20.09.2001, hotărârea anterioară nefiind suspendată, revocată ori anulată.

Faţă de considerentele menţionate, titularul acţiunii a apreciat că este prejudiciat prin actul atacat în condiţiile art. 61 – 62 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Pârâta S.C. NO S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, în raport de dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, susţinând că din perspectiva textului menţionat, acţionarii au ca mijloc procesual de contestare a unei hotărâri A.G.A. considerate ca nelegale sau contrare actului constitutiv, acţiunea în anulare. Opoziţia este, prin urmare, pusă la dispoziţia creditorilor şi a terţilor prejudiciaţi prin efectele hotărârii, iar nu şi a acţionarilor.

În combaterea excepţiei, opozantul a susţinut că pe calea acţiunii în anulare se pot invoca temeiuri de nulitate relativă, în timp ce prin opoziţie pot fi deduse judecăţii cauze de nulitate absolută a hotărârilor A.G.A. În consecinţă, opoziţia poate fi formulată şi de către un acţionar.

Fiind formulate concomitent două excepţii, respectiv, cea a tardivităţii sesizării instanţei din perspectiva art. 32 alin. 4 din Legea nr. 137/2002, cât şi cea a lipsei calităţii procesuale active, instanţa a analizat cu precădere cea de-a doua excepţie.

S-a reţinut, astfel, că acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei pot ataca în justiţie hotărârile apreciate ca nelegale sau contrare actului constitutiv, în conformitate cu prevederile art. 131 din legea societăţilor comerciale.

Sub aspectul opoziţiei, legea prevede în art. 61 că aceasta reprezintă mijlocul procesual prin care aceeaşi hotărâre poate fi contestată de către creditorii societăţii sau de către alte persoane prejudiciate.

Reglementarea distinctă dată celor două căi procesuale de contestare a unei hotărâri A.G.A. exclude, aşadar, atacarea ei de către un acţionar pe calea opoziţiei, aceasta fiind pusă la dispoziţie doar terţilor prejudiciaţi prin actul de voinţă societară.

Acţiunea în anulare formulată în temeiul art. 131 din Legea nr. 31/1990 poate avea ca fundament atât o încălcare a normelor legale supletive, cât şi a celor de ordine publică referitoare la organizarea şedinţei adunării generale şi la măsurile adoptate.

În condiţiile în care reclamă producerea unui prejudiciu, opozantul avea posibilitatea de a sesiza tribunalul cu o acţiune în anulare, prevalându-se de calitatea sa de acţionar, nefiindu-i deschisă în aceste condiţii calea procesuală a opoziţiei.

(sentinţa civilă nr. 3827 COM/ 07.06.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 987/2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)