Societate comercială dizolvată potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. Radiere din registrul comerţului. Legalitatea măsurii
Legea nr. 31/1990, republicată, art. 237
Legea nr. 314/2001, modificată, art. 5
Dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat, în condiţiile alin. (7) al art. 237 din Legea societăţilor comerciale, cu nicio cerere de numire a lichidatorului în 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (7), persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu citarea părţilor, conform dreptului comun.
Împrejurarea că societatea radiată avea datorii la bugetul de stat nu are nicio relevanţă juridică dat fiind faptul că în cauză s-au efectuat formalităţile legale de publicitate ale acestei proceduri, iar administraţia finanţelor publice avea posibilitatea de a solicita numirea unui lichidator în termenul prevăzut de articolul menţionat.
Expresia „în toate cazurile” cuprinsă în art. 5 al Legii nr. 314/2001, astfel cum a fost ea modificată prin O.U.G. nr. 181/2001, aprobată prin Legea nr. 428/2002, se referă doar la ipotezele prevăzute de Legea nr. 314/2001, respectiv cazurile în care societăţile comerciale nu şi-au majorat capitalul social la nivelul minim prevăzut de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, a cărei consecinţă o constituie dizolvarea lor de drept urmată de radierea din registrul comerţului.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 1163 din 2 decembrie 2008, (Csaba Bela Nasz)
Prin încheierea nr. 6896 din 20 august 2008 judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad a admis cererea formulată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti şi a dispus radierea din registrul comerţului a S.C. „F” S.R.L. Arad. Totodată, instanţa a dispus înregistrarea menţiunii de radiere, comunicarea şi efectuarea publicităţii legale, în condiţiile prevăzute de art. 237 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, modificată.
Pentru a hotărî astfel judecătorul delegat a reţinut că, faţă de prevederile art. 237 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale pentru admiterea cererii reclamantului, motiv pentru care a dispus radierea din registrul comerţului a S.C. „F” S.R.L. Arad.
Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat recurs petenta Administraţia Finanţelor Publice Arad, cererea ei fiind înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub dosar nr. 987/59/2008, solicitând, în principal, constatarea nulităţii radierii dispusă prin încheierea atacată, iar în subsidiar, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare pentru neîndeplinirea procedurii de citare, iar pe fond respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Încheierea de radiere a fost dată cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la citarea părţilor. Astfel, potrivit art. 237 alin. (8) din Legea 31/1990, republicată, persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerţului prin încheierea judecătorului delegat pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu citarea părţilor conform dreptului comun. Or, dreptul comun în materie este Codul de procedură civilă care, la art. 85, arată că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Recurenta invocă faptul că nu a fost citată pentru radierea S.C. „F” S.R.L. Arad, ceea ce impune casarea hotărârii atacate cu consecinţa trimiterii dosarului spre rejudecare pentru citarea sa.
Tot pe cale de excepţie a solicitat constatarea nulităţii radierii dispusă prin încheierea nr. 6896 din 20 august 2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad întrucât măsura a fost luată cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în speţă. Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că în conformitate cu Legea nr. 428/2002, la articolul 5, după alineatul 3 s-a introdus alineatul 4 cu următorul cuprins: radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Din analiza instituţiei nulităţii absolute cu privire la încheierea de radiere rezultă că aceasta intervine pentru sancţionarea încălcării unor condiţii legale imperative existente la momentul încheierii actului, şi cum la data pronunţării încheierii atacate S.C. „F” S.R.L. Arad figura cu datorii la bugetul de stat în sumă de 4.631 lei respectiva persoană juridică nu putea fi radiată din registrul comerţului, hotărârea judecătorului delegat fiind nulă de drept.
Pe fond, recurenta a arătat că la data pronunţării radierii, faţă de această societate comercială era înregistrată o cerere de numire a unui lichidator în condiţiile Legii nr. 31/1990, republicată, de care dintr-o eroare judecătorul delegat nu a ţinut seama. Totodată, a mai menţionat că în calitate de creditor a depus toate diligenţele necesare recuperării debitelor restante şi din acest punct de vedere încheierea atacată apare ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1163 din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul Administraţiei Finanţelor Publice Arad declarat împotriva încheierii nr. 6896 din 20 august 2008 pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad în contradictoriu cu intimata S.C. „F” S.R.L. Arad având ca obiect radiere societate.
În considerente instanţa de control judiciar a reţinut că în mod corect, constatând îndeplinite condiţiile legale, prin încheierea recurată judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad a dispus radierea din registrul comerţului a pârâtei S.C. „F” S.R.L. Arad.
Potrivit art. 237 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat, în condiţiile alin. (7), cu nicio cerere de numire a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. (7), persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu citarea părţilor, conform dreptului comun. Încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică persoanei juridice la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe cale electronică, şi se afişează pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea îşi are înregistrat sediul.
În cauză fără putinţă de tăgadă au fost incidente aceste dispoziţii legale, împrejurarea că societatea intimată are datorii la bugetul de stat neavând nicio relevanţă juridică, dat fiind faptul că s-au efectuat formalităţile legale de publicitate ale acestei proceduri, iar petenta avea posibilitatea de a solicita numirea unui lichidator în termenul prevăzut de lege, susţinerile sale privitoare la depunerea unei cereri în acest sens neputând fi avute în vedere de către Curte în condiţiile în care o astfel de cerere nu există între lucrările dosarului trimis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad, iar recurenta, deşi legal citată cu menţiunea de a prezenta dovada înregistrării respectivei petiţii, nu s-a conformat solicitărilor instanţei. Curtea reţine că instituţia recurentă nu trebuia să fie citată la soluţionarea cererii de radiere deoarece nu era parte în acel dosar, întrucât nu a solicitat numirea unui lichidator pentru a-şi recupera creanţa pretinsă. Judecătorul delegat nu a fost sesizat cu nicio cerere de numire a lichidatorului în condiţiile prevăzute de art. 237 alin. (8) din Legea societăţilor comerciale, împrejurare constatată, de altfel, şi prin cererea de radiere formulată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti, astfel încât în mod legal s-a pronunţat încheierea atacată.
Recurenta a solicitat şi anularea menţiunii de radiere cu motivarea că persoana juridică are datorii neachitate către bugetul de stat, astfel încât radierea sa din registrul comerţului ar fi nulă de drept potrivit dispoziţiilor Legii nr. 428/2002. În mod eronat petenta consideră că prevederile acestei legi sunt aplicabile în toate situaţiile în care societăţile comerciale sunt debitoare faţă de bugetul general consolidat al statului. Aceasta, dat fiind faptul că Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001 a fost dată pentru modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiilor unor societăţi comerciale. În acest act normativ la articolul 5 s-a introdus un alineat 4 care prevede că radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, situaţie în care expresia „în toate cazurile” se referă doar la ipotezele prevăzute de Legea nr. 314/2001, respectiv cazurile în care societăţile comerciale nu şi-au majorat capitalul social la nivelul minim prevăzut de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, a cărei consecinţă o constituie dizolvarea lor de drept urmată de radierea din registrul comerţului, şi nu cum în mod greşit a înţeles recurenta că prevederea legală s-ar aplica în toate cazurile în care societăţile comerciale au datorii către bugetul de stat. Or, în speţă societatea intimată a fost dizolvată prin sentinţa civilă nr. 1372 din 15 mai 2007 a Tribunalului Arad pronunţată în dosarul nr. 1578/108/2007, rămasă irevocabilă, ca urmare a nedepunerii în termenul legal a situaţiilor financiare pe anul 2003, în conformitate cu dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. Ca atare, motivele de recurs invocate de petentă sunt nefondate, aceasta fiind în culpă pentru faptul că nu a depus diligenţele necesare pentru apărarea intereselor sale în condiţiile prevăzute de actul normativ menţionat.
