Somatie de plata. Necompetenta teritoriala absoluta. Instanta de la sediul paratului. Alineatul 3 al articolului 2 din O.G. nr. 5/2001
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. /197/2009, creditoarea S.C X SRL a solicitat in contradictoriu cu debitoarea S S.C. Y SRL, obligarea debitoarei la plata sumei de 5978,32 euro reprezentand contravaloare produse livrate, penalitati de intarziere si cheltuieli de judecata.
Conform art.2 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 „cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea cauzei in prima instanta”. Potrivit alin.3 al art. 2, judecatorul verifica din oficiu competenta instantei, procedand potrivit legii.
Cu privire la exceptia necompetentei teritoriale in material somatiei de plata, instanta apreciaza ca aceasta are un caracter absolut trebuind invocata din oficiu.
Alineatul 3 al articolului 2 din O.G. nr. 5/2001 dispune verificarea din oficiu a competentei de catre instanta de judecata, fara a distinge intre competenta material si cea teritoriala. Astfel, avand in vedere ca legea nu face nici o distinctie inseamna ca nici instanta sesizata nu trebuie sa faca, aplicand principiul general de drept ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus, fiind obligata sa-si verifice din oficiu competenta material cat si cea teritoriala.
Astfel, a considera ca alineatul 3 al articolului 2 din O.G. nr. 5/2001 ar da dreptul instantei doar cel mult sa aduca la cunostinta partilor cele constatate, in baza rolului activ, lasandu-le acestora disponibilitatea de a cere sau nu declinarea cauzei, ar lipsi atat de continut cat si de utilitate dispozitia legala sus-mentionata. Norma citata are caracter derogatoriu de la dreptul comun, potrivit caruia competenta teritoriala in materie de bunuri are caracter relativ, fiind o norma speciala.
Mai mult decat atat, conform art. 11 indice 1 alin. 2 din OG 5/2001, prevederile art. 338 C.p.civ. se aplica in mod corespunzator, de unde rezulta natura necontencioasa a cererii privind somatia de plata. In cadrul acestei proceduri, conform art. 334 C.pciv., instanta isi verifica din oficiu competenta, putand cere partii lamuririle necesare, iar in cazul in care se declara necompetenta, va trimite dosarul instantei in drept sa hotarasca.
Fata de cele expuse anterior si avand in vedere ca sediul debitoarei se afla in Sectorul 1, Bucuresti, in baza art. 158 alin 1 C.pr.civ., instanta va admite exceptia necompetentei teritoriale invocata din oficiu de instanta si, in consecinta, va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.