Anularea certificatelor de moştenitor. Anularea încheierilor de întabulare a acestora în cartea funciară . Menţinerea contractului de vânzare cumpărare încheiat între unul dintre comoştenitori cu un terţ. Anularea încheierii de întabulare în cartea funciară pe numele cumpărătorului pentru imobilul vândut sub condiţie rezolutorie. Procura de angajare a apărătorului pentru promovarea acţiunii în interesul reclamantului.
Succesiunile sunt deferite , potrivit dispoziţiilor art. 659 Cod civil, copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale , în ordinea şi după regulile stabilite de dreptul comun. Reprezentarea este un beneficiu al legii care are drept efect ocuparea locului reprezentatului de către reprezentant, iar nicidecum eliminarea moştenitorilor de acelaşi grad cu reprezentatul .
Anularea certificatelor de moştenitor instrumentate cu nerespectarea cerinţelor legale atrage potrivit prevederilor art. 34 şi 35 din Decretul 7/1996 radierea înscrierii din cartea funciară .
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu un terţ de către unul dintre comoştenitori fără acordul expres al celorlalţi este supus condiţiei rezolutorii şi numai dacă la sistarea stării de indiviziune bunul cade în lotul vânzătorului, vânzarea devine valabilă . Întabularea unui astfel de contract în proprietatea cumpărătorului nu se poate face în cartea funciară ci doar înscrierea provizorie potrivit dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 7/1996 şi ale art. 44 din Decretul lege 115/1938.
Secţia civilă -decizia civilă nr. 1586/21 decembrie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 2213/2003 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar civil nr. 7242/2001 a fost admisă acţiunea civilă formulată de G.A. prin mandatarul său G.V.A. împotriva pârâtului G.G.M. şi în consecinţă:
– s-a constatat nulitatea absolută a certificatelor de moştenitor nr. 46 din 22 aprilie 1999 în dosarul succesoral nr. 48/1999 al Notarului public N.M.; numerele 61 şi 62 din 22 aprilie 1999 în dosarele succesorale 49 şi 50 ale aceluiaşi notar public; nr. 46 din 11 iunie 1999 în dosarul succesoral nr. 46/1999 al notarului public B.V.; nr. 47 din 11 iunie 1999 în dosarul succesoral nr. 47/1999 al aceluiaşi notar public ; numerele 48 şi 49 în dosarele succesorale 48 şi 49/1999 ale notarului public B.V., precum şi certificatele suplimentare nr. 46, 47, 48, 49 din 1999 ale notarului public B.V.; nr. 9/26 februarie 2001 în dosar succesoral nr. 10/2001 al notarului public B.V., privind succesiunea după defunctul G.M. decedat la data de 22.09.1960.
– a fost anulată încheierea de întabulare nr. 2226/2001 din CF 45304 Sibiu şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de CF în sensul reîntabulării dreptului de proprietate pe numele defunctului G.M.
– a fost respinsă completarea la acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta B.D. pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 9622/03.09.2001 şi pentru radierea încheierii de întabulare .
– a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 22.780.000 lei cheltuieli de judecată.
– a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei B.D. suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată;
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că certificatele de moştenitor emise de notarii publici N.M. şi B.V. sunt lovite de nulitate absolută pentru că încalcă normele imperative de ordine publică privind citarea în faţa notarului şi devoluţiunea succesorală, iar în ceea ce priveşte completarea la acţiune, contractul de vânzare-cumpărare între părţi este ocrotit de principiul bunei-credinţe şi al aparenţei de drept.
Prin decizia civilă nr. 946/2003 Tribunalul Sibiu a admis apelul reclamantului G.A. prin mandatar G.V.A. şi a schimbat sentinţa primei instanţe în sensul că a admis în parte completarea la acţiune formulată în contradictoriu cu pârâta B.D. , a dispus radierea încheierii de întabulare nr. 9622/3.09.2001 a Biroului de carte funciară a Judecătoriei Sibiu şi a păstrat în rest dispoziţiile sentinţei civile nr. 2213/2003.
A respins apelul pârâtului G.G.M. şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului apelant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că dintre considerentele primei instanţe referitoare la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii B.D. şi G.G.M. sunt doar o parte corecte, respectiv cele cu privire la vânzarea de către unul dintre comoştenitori a unui bun succesoral al coindivizarilor care nu au consimţit la încheierea contractului şi nici nu l-au ratificat ulterior.
O astfel de vânzare nu este lovită de nulitate , însă dreptul dobândit de cumpărător va fi supus unei condiţii rezolutorii, urmând ca dacă la ieşirea din indiviziune bunul va cădea în lotul coindivizarului vânzător, cumpărătorul devine retroactiv proprietar exclusiv al bunului respectiv, vânzarea fiind valabilă.
În speţă, sunt incidente însă dispoziţiile art. 37 din Decretul Lege nr. 115/1938 , potrivit cărora acţiunea în rectificare pornită în temeiul art. 34 pct. 1 din acelaşi act normativ, produce efecte şi faţă de terţele persoane care au dobândit un drept real prin act juridic cu titlu oneros chiar dacă sunt de bună credinţă. Aşa fiind, chiar dacă nu se poate dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare ca efect al acestor dispoziţii legale, se va dispune radierea încheierii de întabulare nr. 9622 din 3.09.2001 a Judecătoriei Sibiu , în caz contrar neputând fi adusă la îndeplinire dispoziţia de restabilire a situaţiei anterioare de CF.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtul G.G.M. , instanţa a constatat că este nefondat pentru considerentele următoare:
Excepţia lipsei procurii de reprezentant a mandatarului reclamantului a fost soluţionată procedural de către instanţa de fond prin încheierea de şedinţă din 11 februarie 2003, acordându-se un termen în vederea îndeplinirii lipsei procurii autentice. Cum la termenul acordat în acest scop s-a depus procura specială autentică de către G.V.A. nu se mai poate invoca această excepţie şi la instanţa de apel, iar apostila conform Convenţiei de la Haga din 1961 nu este obligatorie în această situaţie.
De asemenea, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului a fost respinsă în mod corect de prima instanţă, deoarece conform art. 88 din Legea nr. 36/1995 , orice persoană vătămată în drepturile sale prin emiterea certificatului de moştenitor poate cere instanţei anularea acestuia. Ori, reclamantul în calitate de fiu al defunctului G.M. a fost evident vătămat prin emiterea certificatelor de moştenitor , prin excluderea sa de la moştenire.
Împotriva deciziei civile nr.946/2003 şi a sentinţei civile nr. 2213/2003 au promovat recurs pârâţii G.G.M. şi B.D., primul criticând soluţiile instanţelor anterioare pe temeiul lipsei mandatului în promovarea acţiunii, viciu ce nu poate fi acoperit, că au fost încălcate prevederile art. 151, 165 şi 168 din Legea nr. 105/1992, certificatul de moştenitor producând efecte în privinţa calităţii de moştenitor şi a masei succesorale . Pe cale de consecinţă , se susţine că în mod greşit s-a radiat încheierea de întabulare nr. 9622/2001.
Pârâta B.D. susţine de asemenea că instanţa de apel în mod greşit a dispus radierea încheierii de întabulare nr. 9622/2001 , deoarece potrivit art. 34 pct. 1 şi art. 37 din Decretul Lege nr. 115/1938 numai dacă titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu este valabil se poate dispune radierea. În acelaşi timp este cu totul nefiresc ca petenta să aştepte momentul rezolvării moştenirii pentru a-şi putea reconfirma titlul de proprietate şi că reclamantul intimat n-ar suferi nici un prejudiciu dacă dreptul de proprietate asupra imobilului rămâne întabulat în CF pe numele pârâtei recurente.
De asemenea, se arată că a fost greşit aplicat art. 37 din Decretul Lege nr. 115/1938 , deoarece a cumpărat imobilul cu bună-credinţă de la adevăratul proprietar înscris în cartea funciară , dobândit din cauză de moarte şi este opozabil erga omnes.
Încheierea nu putea fi radiată atâta timp cât nu a fost ea însăşi desfiinţată , iar reclamantul nici nu a solicitat prin completarea la acţiune radierea întabulării. De asemenea nu are legitimare procesuală activă, deoarece numai G.M. a acceptat moştenirea.
Reclamantul prin întâmpinare a cerut respingerea recursurilor ca nefondate pe motiv că după defunctul G.M. senior au rămas patru copii iar la dezbaterea succesiunii nu a fost citat G.A. în calitate de fiu , certificatul de moştenitor fiind făcut pe numele pârâtului G.G.M. ca nepot de fiu , care apoi a vândut imobilul pârâtei B.D. Mai arată că nici unul din recurenţi nu critică hotărârile în privinţa anulării certificatelor de moştenitor, iar în privinţa mandatului de reprezentare instanţa a dat termen pentru complinirea lipsurilor , fiind prezentată la fila 181 procură autentică. Conform art. 1167 şi 1190 Cod civil , viciul poate fi înlăturat prin confirmare.
Cât priveşte radierea înregistrării de la nr. 9622/3.09.2001, susţine că este o consecinţă a anulării certificatului de moştenitor, iar conform art. 34 din Decretul lege nr. 115/1938, acţiunea în rectificare produce efecte faţă de terţele persoane care au dobândit un drept real prin act juridic cu titlu oneros chiar dacă sunt de bună credinţă.
Examinând legalitatea hotărârilor atacate prin prisma motivelor de recurs şi din oficiu pentru motivele de ordine publică, Curtea a constatat că recursurile nu sunt fondate şi le-a respins pentru următoarele considerente:
La data de 22 septembrie 1960 a survenit decesul defunctului G.M. cu ultimul domiciliu în localitatea Sibiu , la vârsta de 84 de ani, iar la data de 25.05.1992 a decedat fiul acestuia G.M. , născut la 14.07.1900, respectiv tatăl pârâtului G.G.M.
Nu s-au produs dovezi că tatăl pârâtului G.M. a dezbătut succesiunea după tatăl său G.M. , în schimb pârâtul după decesul tatălui său şi-a întocmit la Biroul notarului public N.M. din Sibiu certificatul de moştenitor nr. 46/22 aprilie 1999 în care nu se identifică bunuri imobile şi în aceeaşi zi au fost instrumentate de acelaşi notar public certificatele de moştenitor nr. 46/1999, 61/1999, 62/1999 în care se consemnează că după G.M. senior decedat la data de 22 septembrie 1960 moşteneşte întreaga avere G.M. decedat la 25 mai 1992 , fiind străini de moştenire reclamantul şi încă doi fii. Apoi succesiv prin aceleaşi certificate de moştenitor preia moştenirea G.E.I. soţie supravieţuitoare decedată la 17 ianuarie 1996, pentru ca în final să ajungă moştenirea la pârâtul G.G.M.
În ultimele trei certificate de moştenitor sunt trecute ca fiind străine de moştenire diferite persoane, între care în numerele 46, 61, 62/1999 şi reclamantul, fără nici o motivare şi fără a fi citat la dezbaterea succesiunilor . Certificatele de moştenitor întocmite la 22 aprilie 1999 sunt lovite de nulitate absolută, fiind instrumentate după expirarea termenului de acceptare a succesiunii şi nefiind citaţi moştenitorii. De asemenea transmisiunea s-a întrerupt la G.E.I. întrucât soţul supravieţuitor nu este moştenitor sezinar.
Cum însă rezolvarea acestui capăt de cerere nu este recurată de pârâţi , Curtea va reţine că este irevocabil în mod corect soluţionat de către instanţele anterioare.
Din punct de vedere al criticilor formale ale hotărârilor atacate s-a constatat că acţiunea introductivă a fost redactată prin avocat, iar art. 1-3 din Legea nr. 51/1995 cu modificările ulterioare nu interzice angajarea avocatului de către o altă persoană în interesul titularului dreptului, mai ales că deţine procură dată de reclamant în Germania la 8.08.2001 cu nr. 1120/A (fila 11 dosar fond) în faţa unui notar. Ulterior, prin procura nr. 2747/17.03.2003 dată de asemenea la notar în Germania se ratifică împuternicirea de promovare a acţiunii (fila 181 fond) , astfel că excepţia lipsei semnăturii este nefondată.
Este nefondată şi critica pe motiv de lipsă a calităţii procesuale active a reclamantului pe temei de neacceptare a moştenirii, deoarece petentul în calitate de fiu al defunctului G.M. senior este moştenitor sezinar şi potrivit art. 653(1) Cod civil intră de drept în posesia succesiunii. Cererea de nulitate este justificată în prezenţa unui interes legitim pe care reclamantul l-a justificat , iar nulitatea prevăzută de art. 797 Cod civil este permanentă.
Cât priveşte radierea încheierii nr. 2226/2001 prin care s-a întabulat pe numele pârâtului imobilul înscris în CF 45304 Sibiu s-a constatat că aceasta s-a dispus în baza certificatului de moştenitor nr. 9/2001 întocmit de Biroul notarului public B.V. în dosar succesoral nr. 10/2001, prin care pentru a doua oară s-a dezbătut succesiunea după acelaşi defunct G.M. decedat la 22.09.1960 . Prin acest al doilea certificat de moştenitor a fost inclus de această dată în acest certificat de moştenitor şi imobilul înscris în CF nr. 45304 Sibiu , nr.top. 7178/III, 7179/3/III, 7180/3/III vândut pârâtei B.D.
S-a mai constatat că certificatul de moştenitor nr. 9/2001 s-a făcut pe numele pârâtului prin uzarea nelegală de sentinţa civilă nr. 33272000 a Tribunalului Sibiu . Prin respectiva sentinţă nu s-a reglementat că imobilul aparţine lui G.G.M. ci s-a dispus restabilirea situaţiei de carte funciară în favoarea lui G.M. senior ( fila 166 fond) şi a fost folosită în mod greşit la întabularea imobilului în litigiu pe numele pârâtului.
Aşadar, aceeaşi sancţiune a nulităţii absolute afectează şi certificatul de moştenitor nr. 9/2001 ca şi încheierea de întabulare a acestuia în cartea funciară pe numele pârâtului.
În privinţa restabilirii situaţiei de CF pe numele defunctului G.M. s-a constatat că există capăt de cerere în acest sens, dar s-a dispus acelaşi lucru şi prin sentinţa civilă nr. 332/2000 a Tribunalului Sibiu, irevocabilă, astfel că se menţine ca legală decizia Tribunalului Sibiu nr. 946/2003 şi din acest punct de vedere .
Conform art. 37 alin.1 din Decretul lege nr. 115/1938 radierea dreptului titularului de CF produce efecte şi faţă de terţii dobânditori ai dreptului real, astfel că în mod corect şi legal s-a dispus radierea încheierii nr. 9622/3.09.2001 de întabulare a imobilului de pe numele pârâtei B.D. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 36-41 din Legea nr. 7/1996.
