Conditiile cerute de lege pentru a fi acceptata tacit mostenirea. Actele de conservare si administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare, daca cel care le-a facut nu si-a însusit calitatea de erede (Decizia civila nr.42 R/13.01.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila)
Art. 689 -690 Cod civil.
Deliberând asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 în data de 06.12.2006, sub nr.18658/300/2006 reclamantul S.M a chemat în judecata pe pârâta G.D. solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctei sale sotii, S.I. decedata la data de 25.10.2000, cu ultimul domiciliu în Bucuresti, str.Toamnei, sector 2, sa se constate ca masa succesorala se compune dintr-un bun imobil situat în Bucuresti, str. Toamnei nr.63, corp B; parter, alcatuit din 2 camere si bucatarie în suprafata utila de 31,31 m.p., o cota indiviza de 6,43% din partile de folosinta comuna ale imobilului si în suprafata de 24,82 m.p. teren situat sub constructie, sa se constate calitatea de mostenitor a reclamantului ca si sot supravietuitor al defunctei, pârâta fiind straina de succesiune prin neacceptare, sa se dispuna atribuirea întregii mase succesorale catre reclamant, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca în data de 25.10.2000 a decedat sotia sa, iar în timpul casatoriei a achizitionat împreuna imobilul situat în Bucuresti, str.Toamnei nr.63, corp B; parter, alcatuit din 2 camere si bucatarie în suprafata utila de 24,82 m.p. teren situat sub constructie, prin contractul de vânzare-cumparare cu plata în rate nr.4416/19.01.1998 încheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti prin SC Apolodor SA, imobil ce a fost achitat în întregime în data de 24.03.1999, masa succesorala fiind formata din cota de Vi din imobil, iar potential mostenitor ramânând reclamantul în calitate de sot supravietuitor si pârâta, în calitate de fiica din alta casatorie a defunctei.
Sustine reclamantul ca dupa decesul sotiei sale a continuat sa locuiasca în imobil pe care l-a si îngrijit, iar în ceea ce o priveste pe pârâta a aratat ca dreptul acesteia de acceptare a succesiunii s-a prescris întrucât nu a exercitat nici un act de vointa si nici vreun act sau fapt care sa demonstreze acceptarea tacita a succesiunii. În drept, au fost invocate dispozitiile art.111 si 112 C.pr.civ., ale art.651 si 689, 700 Cod civ. si art.78 alin.1 lit.b si al.3 din Legea nr.36/1995.
Legal citata, pârâta G.D. a formulat întâmpinare si cerere reconventionala prin intermediul careia a învederat ca achieseaza la cererea reclamantului în ceea ce priveste constatarea deschiderii succesiunii si compunerea masei succesorale, aratând totodata ca nu contesta calitatea de comostenitor a reclamantului, însa sustine ca are calitatea de mostenitoare a mamei sale deoarece nu a renuntat expres la mostenirea acesteia, renuntarea la mostenire fiind un act juridic solemn. Solicita sa se constate calitatea sa de comostenitoare a defunctei S. I., sa se dispuna iesirea din indiviziune a partilor prin partajarea bunurilor ramase la decesul defunctei si stabilirea cotelor legale.
Prin sentinta civila nr.2651/21.03.2008 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamantul-pârât S.M.,în contradictoriu cu pârâta-reclamanta G.D.,a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâta G.D.,a constatat deschisa succesiunea defunctei S.I.,decedata la data de 25.10.2000, cu ultimul domiciliu în Bucuresti, sectorul 2, a constatat ca masa succesorala ramasa la decesul defunctei S.I.este alcatuita din cota de 1/2 din imobilul în valoare de 78.068 Euro, situat în Bucuresti, str.Toamnei nr.63, corp B, sector 2, a constatat ca are calitate de unic mostenitor reclamantul-pârât în calitate de sot supravietuitor, pârâta-reclamanta fiind straina de succesiune prin neacceptare, a atribuit întreaga masa succesorala reclamantului-pârât, a obligat pârâta-reclamanta la plata catre reclamantul-pârât a sumei de 1319,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotarâri, la data de 24.07.2008 G.D. a declarat apel.
Prin decizia civila nr.228 din 13.02.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâta-reclamanta G.D..
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut, în esenta, ca apelanta a criticat hotarârea apelata sustinând ca are calitatea de mostenitor al mamei sale.
În ceea ce priveste acceptarea succesiunii de catre apelanta, potrivit legii, acceptarea este tacita când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea savârsi decât în calitatea sa de erede si din care rezulta – indirect – dar neîndoielnic, intentia sa de acceptare a mostenirii (art.689 Cod civ.). Din textul de lege mentionat rezulta doua conditii pentru a fi prezenta unei acceptari tacite:1) vointa succesibilului de a accepta mostenirea; 2) conduita lui din care sa rezulte intentia de a accepta mostenirea. Codul civil nu stabileste în concret care anume acte savârsite de succesibil constituie o manifestare a intentiei de a accepta tacit mostenirea, multumindu-se sa precizeze ca actele de conservare si administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare, daca cel care le-a facut nu si-a însusit (se subîntelege prin alte acte) calitatea de mostenitor (art.690 Cod civ.) si ca actele de dispozitie având ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare, chiar daca – aparent – îmbraca forma “renuntarii” la mostenire (art.691 Cod civ.).
Împotriva deciziei pronuntata de tribunal, a declarat recurs pârâta G.D.,criticând solutia pentru nelegalitate si invocând în drept dispozitiile art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedura civila.
Recurenta a aratat ca instantele au facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 689-691 Cod civil, în sensul ca trebuia sa se constate ca a acceptat tacit mostenirea mamei sale deoarece a participat la îngrijirea starii imobilului ramas în mostenire, precum si la organizarea obiceiurilor traditionale a parastaselor.
S-a aratat ca, din declaratiile martorilor propusi de recurenta -pârâta reiese ca reclamantul dupa un an de la data decesului autoarei i-a interzis sa intre în imobil si i-a luat exemplarul de cheie pe care îl detinea.
Recursul este nefondat.
Examinând actele si lucrarile dosarului, se constata ca tribunalul a pronuntat o hotarâre legala si temeinica, solutionând în mod just litigiul dedus judecatii. Instanta de apel a aplicat în mod corect dispozitiile art.689 si urmatoarele din Codul Civil, stabilind ca pârâta nu a acceptat mostenirea, nici expres si nici tacit.
În conformitate cu dispozitiile art.689 Cod civil: “Este tacita acceptarea când eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decât în calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare”.
Or, în speta, actele invocate de catre recurenta-pârâta se refera la îngrijirea imobilului, a reclamantului si participarea la pomenile crestinesti, ceea ce nu este de natura a stabili acceptarea tacita a succesiunii autoarei sale. De altfel, art.690 Cod civil prevede în mod expres: “Actele curat conservatorii, de îngrijire si de administratie provizorie, nu sunt acte de primirea mostenirii, daca cel ce le-a facut n-a luat titlu sau calitate de erede”.
În raport de prevederile legale mentionate, instantele anterioare nu puteau constata acceptarea tacita a succesiunii, astfel încât în mod corect a fost admisa actiunea formulata în fata instantei de fond, constatându-se ca mostenitorul este intimatul-pârât în calitate de sot supravietuitor, iar recurenta-pârâta este straina de succesiune prin neacceptare.
