Dovada dreptului de proprietate asupra terenului se face în condiţiile Lg.10/2001 cu înscris autentic, iar a calităţii de moştenitor cu certificatul de moştenitor emis în procedura notarială.
Pentru a fi justificată promovarea acţiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului şi de unic moştenitor legal acceptant, trebuie să se facă dovada că nu a mai fost posibil să se obţină aceste dovezi sau să se urmeze procedura notarială succesorală, deoarece acţiunea în justiţie pentru constatarea existenţei unor drepturi prin hotărâre judecătorească are un caracter subsidiar.
Pentru a fi justificată promovarea acţiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului şi de unic moştenitor legal acceptant, trebuie să se facă dovada că nu a mai fost posibil să se obţină aceste dovezi sau să se urmeze procedura notarială succesorală, deoarece acţiunea în justiţie pentru constatarea existenţei unor drepturi prin hotărâre judecătorească are un caracter subsidiar.
Prin acţiunea civilă formulată la data de 16 decembrie 2002, la Judecătoria Drobeta Tr. Severin, reclamantul B.T. a solicitat să se constate că este unicul proprietar de fapt şi de drept al suprafeţei de 90 m.p. teren situat în Drobeta Tr. Severin, str.Mărăşti, nr. 47, judeţul Mehedinţi, precum şi a casei şi anexelor care se aflau pe acest teren şi care au fost demolate în cursul anului 1982.
A solicitat de asemenea să se constate că este unicul moştenitor legal acceptant al autorilor B.M., B.I. şi B.A, arătând că imobilul a aparţinut bunicii sale, B.M., iar moştenitorii acesteia B.I., B.V. şi B.A., mama sa, sunt decedaţi. La data de 01 septembrie 1974 a încheiat cu unchiul său B.V. un act de vânzare cumpărare sub semnătură privată prin care acesta i-a vândut dreptul său de moştenire din imobilul succesoral.
S-a arătat că B. I. a decedat fără a avea urmaşi, B.V. a avut doi copii, care au decedat, iar B.A. s-a căsătorit cu B.A. a avut doi copii, respectiv pe reclamant şi o fată, care a decedat, situaţie în care este unicul moştenitor al imobilului.
Judecătoria Drobeta Tr. Severin, prin sentinţa civilă nr.2679 din 30 mai 2003, a admis acţiunea, a constatat că reclamantul este unicul proprietar de fapt şi de drept al imobilului şi a constatat că este unicul moştenitor legal acceptant al succesiunii autorilor B.M., B.I. şi B.A..
Judecătoria a reţinut că sunt dovedite susţinerile reclamantului în ceea ce priveşte calitatea sa de unic moştenitor al imobilului şi deci de proprietar al acestuia.
În ceea ce priveşte termenul de acceptare a succesiunii s-a constat că reclamantul a acceptat în termen succesiunea, fiind repus în termen conform dispoziţiilor Lg.10/2001, solicitare de despăgubiri băneşti de către reclamanta Comisia de Aplicare a Lg.10/2001 din cadrul Prefecturii Mehedinţi, repunându-l pe acesta în termenul legal de acceptare a succesiunii autorilor.
Primăria Drobeta Tr. Severin a declarat apel împotriva acestei sentinţe civile, considerând-o nelegală şi netemeinică deoarece nu s-a făcut dovada că vânzătorul, unchiul reclamantului B.V., avea calitate de moştenitor asupra imobilului, iar pe de altă parte actul trebuia încheiat în formă autentică, obiectul contractului fiind un teren. De asemenea nu rezulta din actele dosarului că are calitate de unic proprietar al imobilului, deoarece ar fi unicul moştenitor.
Tribunalul Mehedinţi, prin decizia civilă nr. 781 A din 29 septembrie 2003, a admis apelul, a schimbat sentinţa civilă şi a respins acţiunea.
Instanţa de apel a reţinut că în urma decesului bunicii reclamantului, s-a deschis procedura succesiunii notarială, iar prin încheierea notarială din 05 martie 1957 s-a constatat că moştenitorii acceptanţi sunt fiii acesteia B.V. şi B.I., în cotă de câte ½ asupra imobilului din litigiu.
De asemenea s-a reţinut încheierea actului de vânzare cumpărare sub semnătură privată între B.V. şi reclamant, dar s-a arătat că nu se poate constata valabilitatea actului deoarece reclamantul nu a făcut dovada cu certificat de deces, că descendenţii vânzătorului au decedat şi nu au moştenitori la rândul lor, dovada stării civile fiind făcută cu certificate emise conform art.13 din Leg.119/1991.
Din aceleaşi considerente privitoare la nedovedirea decesului tuturor celorlalţi moştenitori, s-a reţinut că nu se poate constata calitatea de unic moştenitor a reclamantului.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs reclamantul, susţinând că prin legile adoptate după 1989 s-au repus în termenul de acceptare a succesiunii toţi moştenitorii legali, inclusiv neacceptanţi iniţiali în condiţiile art.700 cod civil, astfel că renunţarea mamei sale la succesiunea autoarei nu poate produce efecte în prezent date fiind circumstanţele la deschiderea succesiunii autoarei ce au determinat această renunţare. Din probe rezultă că este unicul moştenitor al autorilor, iar această constatare îi este necesară în procedura reglementată de lg.10/2001.
Recursul este nefondat.
Considerentele ce au condus la pronunţarea hotărârii sunt diferite de cele prezentate şi criticate de recurent.
Instanţa de apel nu a respins acţiunea în constatare din considerente privitoare la neacceptarea succesiunii sau renunţare la succesiunea defunctei B.M. – pentru a se pune în discuţie aplicarea art.700 cod civil sau art. 696 cod civil.
Din considerentele deciziei rezultă că instanţa a examinat cauza prin prisma calităţii procesuale pasive, motivând că reclamantul nu a făcut dovada decesului moştenitorilor vânzătorului dreptului succesoral, în contradictoriu cu care trebuia pronunţată hotărârea care să constate valabilitatea vânzării şi să ţină loc de act autentic.
De asemenea s-a reţinut că nu s-a făcut dovada decesului celorlalţi moştenitori ai defunctei B.M., în contradictoriu cu care trebuia să se judece cererea de constatare a calităţii de unic acceptant al succesiunii autoarei comune.
Nu s-a reţinut renunţarea la succesiunea autoarei B.M. a mamei reclamantului, deoarece aceasta a predecedat autoarei sale, situaţie în care reclamantul venea la succesiunea defunctei prin reprezentare.
În raport de obiectul acţiunii nu se impunea examinarea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii în baza dispoziţiilor Lg.10/2001, astfel că nu se poate pune în discuţie încălcarea acestor dispoziţii.
Prin promovarea acţiunii de faţă reclamantul a urmărit să obţină dovezile necesare urmării procedurii reglementată de Lg.10/2001, respectiv o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act autentic de vânzare a drepturilor succesorale şi care să constate calitatea sa de unic moştenitor al fostei proprietare a imobilului.
Dar, dovada dreptului de proprietate asupra terenului se face în condiţiile Lg.10/2001 cu înscris autentic, iar a calităţii de moştenitor cu certificatul de moştenitor emis în procedura notarială.
Or, în speţă reclamantul nu a demonstrat intervenirea decesului tuturor moştenitorilor în contradictoriu cu care trebuia pronunţată hotărârea pentru a justifica chemarea în judecată pentru opozabilitate a Primăriei Municipiului Drobeta Tr. Severin.
Faţă de aceste considerente şi în baza art.312 cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul.
