R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.117/A
Şedinţa publică din 17 martie 2015
PREŞEDINTE: ………….
JUDECĂTOR: …………….
GREFIER: ………….
Cu participarea procurorului ………….. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.
Pe rol se află, în pronunţare, acţiunea civilă formulată de reclamanţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi G.E., în contradictoriu cu pârâtele G. G. şi P. G. G., având ca obiect desfiinţarea totală a certificatului de moştenitor nr.223/18.05.1983 emis de Notariatul de Stat Local Sf.Gheorghe.
La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 24 februarie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunţarea fiind amânată la data de 3 martie 2015, apoi la data de 10 martie 2015 şi 17 martie 2015.
TRIBUNALUL
Constată că, prin decizia civilă nr.471/A/04.12.2014 a Tribunalului Covasna s-au admis apelurile declarate de reclamanta G.E. şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu intimatele G. G. şi P. G. G. împotriva sentinţei civile nr.491/19.02.2014 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, care a fost anulată pentru greşita respingere a acţiunii ca fiind prescrisă, după care tribunalul a reţinut cauza pentru evocarea fondului.
În etapa evocării fondului de către instanţa de apel, niciuna din părţi nu a formulat întâmpinare, nu s-au propus şi administrat alte probe.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat prima instanţă cu o cerere în desfiinţarea totală a certificatului de moştenitor nr.223/18.05.1983 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Sfântu Gheorghe în dosarul nr.227/1983, motivul constatării nulităţii acestui act fiind acela că numitul G. C. cu ocazia dezbaterii succesiunii tatălui său G. Ş. nu a declarat notarului public B.M. faptul că a primit suma de 14.000 lei de la tatăl său cu titlu de donaţie, banii fiind folosiţi pentru cumpărarea imobilului care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Raionului Sfântu Gheorghe sub nr.1494/12.07.1967.
Pârâtele G. G. şi P. G. G. sunt moştenitoare după G. C., decedat în data de 06.04.2002, fiind soţia şi fiica defunctului, astfel cum acest lucru rezultă din certificatul de moştenitor nr.152/16.12.2002 eliberat de Biroul Notarului public G. G.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a reţinut prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din data de 22.04.2013, emisă în dosarul nr.2620/P/2012, că numitul G. C., ca urmare a decesului său, nu mai poate fi tras la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la fals intelectual sub forma intenţiei – lipsă de vinovăţie, fals în declaraţii şi uz de fals, astfel că instanţa civilă este cea care trebuie să se pronunţe în baza art.308 NCPC asupra desfiinţării certificatului de moştenitor nr.223/18.05.1983.
La cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, a fost conexată şi cererea reclamantei G. E. care a solicitat la rândul său desfiinţarea aceluiaşi certificat de moştenitor invocând aceeaşi împrejurare, respectiv faptul că fratele său G. C. a omis să declare notarului public că a primit de la G. S., tatăl său, suma de 14.000 lei cu titlu de donaţie.
În esenţă, atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe cât şi reclamanta G. E. solicită a se constata nulitatea parţială a certificatului de moştenitor nr.223/18.05.1983 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Sfântu Gheorghe, neputând fi vorba de nulitatea totală a acestui act în condiţiile în care niciuna din părţi nu critică celelalte menţiuni cuprinse în certificatul de moştenitor (bunurile din masa succesorală, moştenitorii legali, cotele legale cu care aceştia vin la moştenire), cu alte cuvinte, acest certificat este privit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe şi de partea reclamantă ca fiind nul absolut, în parte, pentru că nu face referire la suma de 14.000 lei primită de G. C.cu titlu de donaţie de la părintele său G.S.
În ceea ce priveşte dăruirea acestei sume de 14.000 de lei, este de arătat că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Raionului Sfântu Gheorghe sub nr.1494/12.07.1967, se arată că imobilul înscris în CF nr.514 Sâncrai ….. a fost cumpărat de minorul G. C., asistat de curatorul şi tatăl său, G. S., de la vânzătorul G.K., pentru preţul de 14.000 lei, suma de bani fiind donată cumpărătorului de tatăl său, prin urmare este evident că acest imobil a fost dobândit în anul 1967 în mod direct de G. C., astfel că la decesul tatălui său în anul 1982, respectiv la moartea lui G. S., în patrimoniul acestuia nu se găsea nici suma de 14.000 de lei şi nici imobilul înscris în CF nr.514 Sâncrai, în masa succesorală intrând numai bunurile care puteau fi transmise pe cale succesorală, aşadar nu şi bunurile de care defunctul a dispus în timpul vieţii sale .
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe şi reclamanta G. E. susţin că acest certificat de moştenitor ar fi lovit de nulitate pentru caracterul său incomplet, în sensul că actul eliberat de notarul public omite să prevadă donaţia de 14.000 de lei realizată de G. S. către fiul său G. C., o atare omisiune provenind de la acesta din urmă care a tăinuit faţă de notarul public donaţia primită de la părintele său.
Reclamanta G. E. a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtelor G. G. şi P. G. G., prin care a solicitat, între alte petite, şi ca aceste pârâte să fie obligate să raporteze suma de 14.000 lei la masa succesorală rămasă după defunctul G. S., prin sentinţa civilă nr.1152/22 iunie 2004 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe această instanţă respingând ca prescris petitul privind raportul donaţiilor, soluţia judecătoriei fiind păstrată prin decizia civilă nr.19/A/16.02.2005 a Tribunalului Covasna care, respingând apelul reclamantei G. E., a reţinut şi faptul că pârâtele G. G. şi P. G. G. nu pot fi obligate să raporteze donaţiile primite de autorul lor G. C., întrucât nu au calitatea cerută de art.753 şi art.755 Cod civil, respectiv nu au vocaţie la moştenirea lui G. S. şi nici nu au calitatea de donatare.
Nevalabilitatea certificatului de moştenitor nr.223/18.05.1983, respectiv nemenţionarea unei sume de bani donate de către defunct în timpul vieţii sale, ca urmare a unei pretinse omisiuni a unui moştenitor legal în declararea acestei donaţii, trebuie soluţionată prin raportare la textele legale din acea perioadă şi incidente în materia de faţă, respectiv trebuie verificat dacă moştenitorul respectiv avea obligaţia declarării donaţiei primite de la defunctul său părinte, în acest sens fiind de observat că rubricile certificatului de moştenitor nu prevedeau decât „masa succesorală” şi „moştenitorii”, prin urmare, în cadrul certificatului de moştenitor nu exista o rubrică în care notarul public ar fi trebuit să consemneze donaţiile făcute de defunct în timpul vieţii sale şi eventualii donatari.
Din acest punct de vedere, trebuie observat că, potrivit art.21 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, în vigoare la momentul eliberării certificatului de moştenitor atacat, „certificatul de moştenitor trebuie să cuprindă data eliberării, arătarea organului care îl eliberează, numele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, menţiunea dacă moştenirea este legală sau testamentară, numele, calitatea moştenitorilor şi domiciliul lor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre moştenitori, indicarea sumei percepute ca taxă de timbru, semnătura notarului de stat, precum şi ştampila biroului Notariatului de Stat. În cazul când inventarul bunurilor nu a fost întocmit, se va face menţiunea de aceasta în certificat.”
De asemenea, trebuie avut în vedere că, potrivit art.12 şi art.13 din acelaşi decret, notarul public era obligat să stabilească numărul şi calitatea moştenitorilor precum şi masa succesorală, chemând înaintea sa pe toţi moştenitorii presupuşi şi legatari, ca atare, în reglementarea procedurii succesorale notariale în vigoare în anul 1983, nu exista obligaţia vreunui comoştenitor de a declara notarului public donaţia primită de la defunct şi nici notarul public nu avea obligaţia de a stărui în aflarea unei asemenea împrejurări şi de a o consemna în mod corespunzător în certificatul de moştenitor, prin urmare, nu se poate reţine faptul că G. C. ar fi omis să declare vreo donaţie acceptată câtă vreme dispoziţiile cuprinse în capitolul 3 din Decretul nr.40/1953, capitol intitulat „Stabilirea drepturilor succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor” nu îi cereau formularea unei asemenea declaraţii cu privire la donaţiile de care ar fi beneficiat.
Este adevărat că, potrivit art.757 Cod civil, „raportul nu se poate face decât numai la succesiunea donatorului”, însă acest lucru nu semnifică faptul că donaţia susceptibilă de raport trebuia menţionată în certificatul de moştenitor, ci înseamnă că acţiunea în raportul donaţiilor nu se poate introduce în timpul vieţii donatorului, ci numai după decesul acestuia, cu alte cuvinte, certificatul de moştenitor care menţionează masa succesorală şi moştenitorii îşi păstrează valabilitatea chiar şi în situaţia în care defunctul după care s-a stabilit masa succesorală şi moştenitorii, a făcut donaţii raportabile în timpul vieţii sale, acţiunea în raportul donaţiilor nefiind condiţionată de specificarea în cuprinsul certificatului de moştenitor a faptului că defunctul a donat sume de bani unui comoştenitor.
Aşa cum omisiunea declarării unor bunuri supuse partajului nu afectează partajul realizat, conform art.790 alin.2 Cod civil, putându-se face un supliment de împărţeală pentru obiectul omis, tot aşa pentru identitate de raţionament, trebuie socotit că neincluderea în certificatul de moştenitor a unei sume de bani donate de către defunct în timpul vieţii sale unui comoştenitor, nu afectează valabilitatea acelui certificat de moştenitor prin care s-a stabilit masa succesorală şi moştenitorii legali, în sensul că oricare dintre coerezi care apreciază că i se datorează raportul sumei de bani donate de autorul său, poate cere ulterior pe cale judecătorească raportarea acelei donaţii, fără ca acest lucru să pună în discuţie cotele legale ale moştenitorilor şi masa succesorală stabilită prin certificatul de moştenitor, cote legale şi bunuri succesorale care, de altfel, nu au fost contestate în cadrul prezentului litigiu.
Pentru aceste considerente, reţinând că certificatul de moştenitor eliberat în anul 1983 nu trebuia să consemneze prin grija notarului public donaţiile pretins raportabile, iar comoştenitorii nefiind obligaţi să facă declaraţii în sensul existenţei unor asemenea donaţii realizate de G. S., cererile conexate vor fi respinse ca neîntemeiate .
Pârâtele au suportat cheltuieli de judecată în sumă de 6.000 lei (2.000 lei în primă instanţă şi 4.000 lei în etapa soluţionării apelului şi a evocării fondului în instanţa de apel), aceste cheltuieli provin din retribuirea apărătorului şi sunt dovedite cu chitanţele de la filele 51 şi 78 din dosarul de apel şi fila 41 din dosarul de fond.
Suma de 2.000 lei dovedită cu chitanţa de plată de la fila 78 nu poate fi acordată întrucât chitanţa onorariului avocaţial a fost depusă după închiderea dezbaterilor asupra fondului, art.452 NCPC nepermiţând acordarea unor cheltuieli de judecată dovedite după închiderea dezbaterilor, astfel că în discuţie rămân cheltuieli de judecată în cuantum de 4.000 lei.
Culpa procesuală în promovarea celor două cereri conexate aparţine în mod egal titularilor cererilor, respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe şi reclamantei G. E., numai că parchetul nu este parte în adevăratul sens al cuvântului, ci este un organ al statului cu legitimare procesuală activă în astfel de cauze, drept pentru care suma de 2.000 lei corespunzătoare culpei parchetului în promovarea cererii sale, nu poate fi pusă în sarcina acestuia, potrivit art.453 alin.1 NCPC, cheltuielile de judecată putând fi aşezate numai în sarcina unei părţi procesuale, or parchetul nu este parte, nefiind titularul niciunui drept din raportul de fond dedus judecăţii.
În aceste condiţii, reclamanta G. E. fi obligată în baza art.453 NCPC să plătească pârâtelor G. G. şi P. G. G. suma de 2.000 lei, cheltuieli parţiale de judecată, corespunzător culpei sale procesuale în promovarea şi susţinerea cererii sale care a fost conexată celei introduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiate, cererile conexate formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe şi de reclamanta G. E. în contradictoriu cu pârâtele G. G. şi P. G. G. , având ca obiect constatarea nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor nr.223/18.05.1983 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Sfântu Gheorghe .
Obligă pe reclamanta G. E. să plătească pârâtelor G. G. şi P. G. G. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli parţiale de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 17.03.2015.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
