SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE – Drept de succesiune.
– Testament autentic.
– Actiune în anularea certificatului de mostenitor. Admisibilitate.
În cazul în care toti mostenitorii sunt prezenti în fata notarului si solicita eliberarea certificatului de mostenitor, recunoscându-si reciproc drepturile succesorale, consimtind la toate mentiunile privitoare la calitatea de succesori, întinderea drepturilor succesorale si alcatuirea masei succesorale, puterea doveditoare a certificatului rezida în acordul de vointa al partilor. Având la baza o conventie, certificatul de mostenitor nu poate fi atacat cu actiune în anulare decât pentru vicii de consimtamânt.
(Decizia civila nr. 42/15 ianuarie 2008)
(dosar nr. 5531/111/2006)
Prin sentinta civila nr.293 din 12 iulie 2005 Judecatoria Salonta a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active, a lipsei interesului si a prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâti si a admis actiunea civila formulata de reclamantii B.V. jr. si continuata de succesorii sai B.F. – sotie supravietuitoare, B.O. – fiu si B.casatorita T.I.M. – fiica împotriva pârâtilor B.R., M.F. si C.J.B.pentru aplicarea Legii 18/1991, a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1467 din 3 noiembrie 1995 emis de comisia Judeteana pentru aplicarea Legii 18/1991 în sensul eliberarii sale gresite si pe numele pârâtei B.R.; a dispus Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii 18/1991 emiterea unui nou titlu de proprietate numai în favoarea defunctului B.V. junior si a anulat certificatul de mostenitor suplimentar nr.233/2003 eliberat de B.N.P. G.C. precum si partajul succesoral subsecvent realizat prin încheierea finala din data de 3 iunie 2003, data în dosar nr.259/2003 CMS 233/2003 de BNP G.C. ; au fost obligate pârâtele de rândul 1 si 2 la plata în favoarea reclamantilor a sumei de 343.000 lei cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca B.V. sen. a fost beneficiarul testamentului autentic dat de defunctul C.A. prin care i-a transmis acestuia terenul în litigiu, astfel ca în mod gresit titlul de proprietate pentru terenul în litigiu s-a emis si în favoarea sotiei B.R., cu toate ca aceasta nu era îndreptatita, neavând vocatie succesorala la mostenirea defunctului C.A..
A apreciat ca în speta sunt aplicabile dispozitiile art. III din Legea 169/1997, titlul fiind emis cu încalcarea prevederilor legilor fondului funciar.
În baza art.88 din Legea 36/1995 a apreciat ca se impune anularea actelor subsecvente a certificatului de mostenitor suplimentar si a partajului succesoral.
Împotriva acestei hotarâri, au declarat apel în termen legal, timbrat cu 20,50 RON taxa judiciara de timbru si 0,15 RON timbru judiciar pârâtele B.R. si M. F. , solicitând admiterea lui si modificarea în totalitate a hotarârii atacate în sensul respingerii actiunii introductive.
Prin decizia civila nr.472 din 17.05.2007 pronuntata de Tribunalul Bihor, în dosar nr.5531/111/2006, a fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelantele B.R. si M.F. în contradictoriu cu intimatii B.F., B.O., T.I.M., COMISIA LOCALA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 si COMISIA JUDETEANA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 împotriva sentintei civile nr. 293 din 12 iulie 2005 pronuntata de Judecatoria Salonta, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul ca , a respins ca nefondata actiunea civila formulata de reclamantul B.V. junior – decedat, continuata de succesorii sai B.F., B.O. si B.(casatorita T.) I.M. împotriva pârâtilor B.R., M.F., COMISIA LOCALA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 si COMISIA JUDETEANA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, cu obligarea intimatilor la cheltuieli de judecata în cuantum de 820,65 RON în favoarea apelantilor.
Pentru a pronunta în acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele:
În mod gresit instanta de fond a dispus desfiintarea unor acte juridice, respectiv certificatul de mostenitor suplimentar nr.233/2003 si titlul de proprietate nr.1467/3 noiembrie 1995 eliberat de Comisia de aplicare a Legii 18/1991, cu toate ca valabilitatea acestor acte si situatia juridica exprimata de acestea au fost în mod expres recunoscute de catre reclamantul B.V. junior.
Astfel, certificatul de mostenitor suplimentar nr.233/2003 emis de Biroul Notarial G.C. în baza încheierii finale din sedinta din 3 iunie 2003 a fost emis în deplina concordanta cu vointa expres manifestata de catre reclamant în calitate de succesor – fiu – al defunctului B.V. senior.
Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat ca reclamantul a fost reprezentat în fata notarului în sedinta din 3 iunie 2003 – în cauza succesorala finalizata prin emiterea certificatului atacat, de catre sotia sa B.R. în baza unei procuri speciale autentificate sub nr.1486/29 mai 2003.
Prin procura speciala sus aratata, reclamantul a împuternicit-o pe sotia sa B.F. sa-l reprezinte la succesiunea ramasa în urma defunctului B.V. decedat la data de 17 iunie 1993 în fata notarului, obiectul si întinderea mandatului fiind clar determinate, în sensul ca mandatara se va prezenta în fata notarului public, va declara ca mandantul accepta mostenirea, va declara numarul si calitatea mostenitorilor, va stabili componenta masei succesorale si cota parte ce revine mandantului din aceasta, va partaja masa succesorala si va întabula certificatul de mostenitor, semnatura sa fiind opozabila mandantului.
Or, în baza mandatului expres, sotia reclamantului s-a prezentat în fata notarului, fapt consemnat în încheierea finala din 3 iunie 2003, a acceptat mostenirea, a recunoscut si a acceptat componenta masei succesorale ca fiind compusa din cota de 1/2 parte din imobilele cuprinse în titlul de proprietate nr. 1467/3 noiembrie 1995, dobândita de defunct cu titlu de mostenire, inclusiv cota de mostenire de 3/8 parte ce revine reclamantului.
Tot în fata notarului în sedinta din 3 iunie 2003 s-a procedat la partajarea imobilelor în sensul ca parcela nr.717 în suprafata de 10.000/279.800 mp., s-a atribuit fara sulta în favoarea mostenitorului B.V., reclamant în prezenta cauza.
Cu ocazia dezbaterii succesorale, partile au recunoscut si cota de proprietate exclusiva de 1/2 parte, din imobilele înscrise în titlul de proprietate 1467/1995 a sotiei supravietuitoare B.R.
Certificatul de mostenitor atacat a fost emis în deplina concordanta cu încheierea finala din 3 iunie 2003, iar numita B.F. nu a depasit limitele mandatului acordat.
Or, conform practicii si literaturii de specialitate, între mostenitorii prezenti în fata notarului care si-au recunoscut reciproc calitatea de mostenitori, cotele de mostenire si componenta masei succesorale realizând deci un acord de vointa, certificatul de mostenitor are valoarea unei conventii, astfel ca nici unul dintre acesti mostenitori nu poate combate elementele cuprinse în certificatul de mostenitor, afara de cazul în care se dovedeste existenta unui viciu de consimtamânt.
Or, în speta, este evident ca la data la care a avut loc dezbaterea succesorala, reclamantul a cunoscut exact întinderea masei succesorale ramase în urma defunctului B.V. sen., precum si faptul ca pârâta B.R. detine în proprietate exclusiva cota de 1/2 parte din imobile, în baza titlului de proprietate nr. 1467/3 noiembrie 1995 si a acceptat în mod expres aceasta situatie juridica a terenurilor, precum si partajul intervenit între mostenitori prin mandatarul sau.
Prin atacarea titlului de proprietate nr. 1467/3 noiembrie 1995 si a actelor subsecvente, reclamantul urmareste sa înlature efectele manifestarii sale de vointa exprese, exprimate prin certificatul de mostenitor nr. 233/2003, ceea ce în opinia instantei de apel reprezinta o încalcare a principiului de drept potrivit caruia drepturile procesuale trebuiesc exercitate cu buna credinta.
În ceea ce priveste legalitatea titlului de proprietate 1467/3 noiembrie 1995, s-a constatat ca potrivit adresei nr. 164/28 februarie 2005 emisa de Comisia Locala de aplicare a legilor fondului funciar (fila 155 din dosarul nr.1002/2003), însotita de o copie xerox de pe registrul de înregistrare a cererilor, ca atât B.V. senior cât si sotia sa B.R. au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu care defunctul C.A. a intrat în C.A.P.
Cererea formulata de cei doi soti a fost solutionata prin Hotarârea nr. 37/V/19 august 1991 a Comisiei judetene de Aplicare a Legii 18/1991 în sensul ca s-a validat dreptul de proprietate prin reconstituire asupra terenului în litigiu în suprafata solicitata în favoarea ambilor soti, care însa nu au înteles sa conteste hotarârea sus aratata, ce tine loc de titlu de proprietate pâna la emiterea titlului.
Din împrejurarea ca defunctul B.V. nu a înteles sa atace în timpul vietii sale, timp de 2 ani adeverinta nr.252/3 din 4 octombrie 1991, emisa si în favoarea sotiei sale, instanta a tras concluzia ca defunctul a recunoscut îndreptatirea sotiei sale de a dobândi în proprietate cota de 1/2 parte din imobil, în calitate de succesor legal al sotiei testatorului C.A., dovedit fiind în cauza faptul ca imobilele cuprinse în titlul atacat au format initial bunul comun al sotilor C.A. si C.I.
În conditiile în care continutul titlului de proprietate atacat a fost emis în conformitate cu continutul adeverintei nr. 253/3 din 4 octombrie 1991, iar defunctul B.V. senior, în calitate de beneficiar al dreptului la reconstituire alaturi de sotia sa a înteles sa accepte situatia juridica exprimata de adeverinta, s-a constatat ca titlul de proprietate nr. 1467/3 noiembrie 1995 a fost emis în deplina concordanta cu vointa persoanelor îndreptatite la reconstituire, neputându-se retine în speta existenta motivelor de nulitate absoluta a titlului sus aratat în conditiile art. III din legea 169/1995, modificata si completata, invocate de succesorul legal al defunctului nemultumit de întinderea masei succesorale ramase în urma decesului tatalui sau.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse hotarârii atacate s-a apreciat a fi fondate, motiv pentru care în baza dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila apelul a fost admis iar hotarârea atacata a fot schimbata în totalitate în sensul respingerii actiunii.
În baza dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila intimatii B.F., B.O. si T.M.au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata în suma de 820,65 RON în favoarea apelantelor.
Împotriva acestei decizii, în termen si legal timbrat a declarat recurs reclamanta B.F. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului si pastrarea în tot a sentintei civile nr.293/12 iulie 2005 a Judecatoriei Salonta, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat ca decizia atacata este nelegala, întrucât instanta de apel a validat un titlu de proprietate emis cu încalcarea prevederilor legale.
Recurenta sustine ca, în calitate de unic mostenitor al defunctului C.A., doar numitul B.V. senior era îndreptatit sa i se elibereze titlu de proprietate, intimata B.R., nici nu a formulat cerere de reconstituire pentru suprafata de teren din litigiu.
Pe de alta parte, împrejurarea ca adeverinta de proprietate ar fi fost eliberata în anul 1992 în comun pe numele sotilor iar B.V. senior nu ar fi atacat-o, este irelevanta din punct de vedere juridic.
De asemenea s-a mai aratat ca, reconstituirea dreptului de proprietate se face în exclusivitate dar în favoarea persoanei îndreptatite în mod legal si nu în functie de optiuni subiective.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
Intimatii desi legal citati nu au formulat întâmpinare si nici nu s-au prezentat în fata instantei.
Verificând hotarârea atacata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulitatilor prev. de art. 304 Cod procedura civila, Curtea de Apel Oradea a retinut urmatoarele:
Prin testamentul autentificat sub nr.785/8 iunie 1971 de catre fostul Notariat de Stat Beius, numitul C. A.a testat numitului B.V. întreaga sa avere mobila si imobila, ce se va gasi în patrimoniul sau la data decesului.
B.V. senior, beneficiarul testamentului evocat mai sus, a decedat la data de 19 iunie 1993, mostenitorii acestuia fiind reclamantul B.V. junior si pârâta M.F. în calitate de fii precum si pârâta B.R., în calitate de sotie supravietuitoare.
Prin titlul de proprietate nr.1467/3 noiembrie 1995, emis de intimata Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 5 ha. 2500 m.p., în favoarea defunctului B.V.si a sotiei B.R., dupa defunctul C.A..
Prin certificatul de mostenitor nr.284/12 mai 1995, emis de fostul Notariat de Stat Beius, s-a constatat masa succesorala ramasa în urma defunctului B.V. senior, reprezentând cota de 1/2 parte din constructiile situate în Batar si s-a stabilit calitatea de mostenitori ai reclamantului si a celor doua intimate în calitate de fii si respectiv sotie supravietuitoare ai acestuia.
Ulterior, la data de 3 iunie 2003, s-a emis certificatul de mostenitor suplimentar nr.233 la certificatul de mostenitor nr.284/1995, de catre Biroul Notarului Public – G.C.
Potrivit acestui din urma act, s-a constatat ca, masa succesorala ramasa în urma defunctului B.V. senior se compune si din cota de 1/2 parte din terenul extravilan în suprafata de 52.500 m.p., înscris în titlul de proprietate nr.1467/1995, restul cotei de 1/2 parte, constituind cota de proprietate a intimatei B. R.
De asemenea, prin acelasi certificat de mostenitor suplimentar s-a dispus atribuirea în mod distinct a bunurilor, conform partajului intervenit între parti, respectiv a celor trei mostenitori ai defunctului.
Referitor la certificatul de mostenitor suplimentar este de relevat ca, prin “procura speciala”, autentificata sub nr.1486/29 mai 2003 de acelasi birou notarial (B.N.P.-G.C.), reclamantul B.V. junior, a împuternicit-o pe sotia B.F., ca în numele lui sa se prezinte la succesiunea dupa tatal sau, ocazie cu care acesta “va declara ca accept mostenirea dupa defunctul B.V., va procura documentatia necesara dezbaterii succesorale, va declara numarul si calitatea mostenitorilor, va stabili componenta masei succesorale si cota parte ce îmi revine din aceasta, va partaja masa succesorala între mostenitori daca va fi cazul, va ridica si va întabula certificatul de mostenitor semnând în numele meu si pentru mine orice act care va fi necesar, semnatura sa fiindu-mi pe deplin opozabila”.
Potrivit încheierii finale din sedinta din 3 iunie 2003, data de acelasi birou notarial în cauza succesorala privind pe defunctul B.V., decedat la 19.06.1994, s-au prezentat intimata M.F. în nume propriu si în reprezentarea mamei sale B. R., în baza procurii autentificate sub nr. 1453/27.05.2003 si B.F., în reprezentarea numitului B.V. (sotul sau), în baza procurii aratate mai sus, constatându-se masa succesorala, mostenitorii, cotele de mostenire si dispunându-se partajarea bunurilor, încheiere care poarta semnaturile acestora si care a stat la baza emiterii certificatului de mostenitor suplimentar.
Prin cererea de chemare în judecata, înregistrata la data de 11 decembrie 2003, reclamantul B.V. junior, decedat la data de 10 iunie 2004, a solicitat printre altele, a se constata nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor suplimentar nr.233/2003 precum si a partajului succesoral, ca acte subsecvente titlului de proprietate nr.1467/1995, întrucât s-a transmis cu titlu de succesiune legala cota de 1/2 parte din terenul cuprins în titlul de proprietate.
Este adevarat ca, beneficiarul testamentului lasat de defunctul C.A. a fot doar antecesorul partilor din litigiu, respectiv B.V., senior, pârâta intimata B.R. neavând vocatie succesorala dupa acesta.
Titlul de proprietate cu privire la terenul ce a constituit proprietatea testatorului se emite totusi pe numele ambilor soti, însa, cu ocazia dezbaterii succesorale, respectiv a emiterii certificatului de mostenitor suplimentar, toti mostenitorii, inclusiv reclamantul B.V. junior (în prezent decedat), prin mandatara sa cu procura speciala, accepta compunerea masei succesorale, ca fiind doar cota de 1/2 parte din terenurile cuprinse în titlu, ocazie cu care se face si partajarea, conform întelegerii partilor.
În cazul în care toti mostenitorii sunt prezenti în fata notarului si solicita eliberarea certificatului de mostenitor (cum este cazul în speta), recunoscându-si reciproc drepturile succesorale, consimtind la toate mentiunile privitoare la calitatea de succesori, întinderea drepturilor succesorale si alcatuirea masei succesorale, puterea doveditoare a certificatului rezida în acordul de vointa a partilor.
Din caracterul conventional al certificatului de mostenitor se poate trage concluzii cu privire la forta probanta a acestuia.
Între mostenitori, puterea doveditoare a certificatului îsi trage esenta din acordul lor cu privire la calitatea de succesori, cotele de mostenire, compunerea masei succesorale si eventual loturile constituite prin partajul succesoral.
Având la baza o conventie, certificatul de mostenitor nu poate fi atacat cu actiune în anulare decât pentru vicii de consimtamânt, ceea ce în cauza nici nu s-a invocat, mostenitorii acceptând atât compunerea masei succesorale cât si cotele de mostenire.
Pe de alta parte mai este de relevat ca, în dosar nr.1483/1993 al Judecatoriei Beius, acvirat la prezentul, prin sentinta civila nr.2088/28.X.1993, a fost respinsa actiunea formulata de numitul C.V. împotriva intimatilor B.R., M.F. si B.V. junior (reclamantul din prezenta cauza).
Din considerentele sentintei de mai sus, reiese ca, prin hotarârea Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea sotilor B.V. senior si R., asupra suprafetei de 5,25 ha. dupa defunctul C.A., în baza testamentului lasat de acesta.
În acel litigiu reclamantul din prezenta cauza a fost parte, fiindu-i comunicata hotarârea iar pozitia sa, a fost în sensul respingerii plângerii formulata de C.V.si pastrarea adeverintei nr.716/1993, validata prin hotarârea nr.37/V/19.08.1991 a Comisiei Judetene, prin care s-a reconstituit în comun dreptul de proprietate în favoarea parintilor sai.
Fata de toate aceste împrejurari, coroborate cu acordul intervenit între toti mostenitorii în fata notarului public, Curtea de Apel Oradea apreciind ca nu subzista nici una din criticile invocate, urmeaza ca în temeiul art. 312 alineat 1 Cod procedura civila, sa respinga ca nefondat recursul civil de fata, constatând ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
