Prin sentinţa civilă nr. 90/2.03.2006 pronunţată de Judecătoria Tg. Bujor, jud. Galaţi a fost admisă acţiunea civilă de partaj succesoral formulată de reclamanta C.L.E., în contradictoriu cu pârâtele M.V.M. şi S.L.A., s-a constatat deschisă succesiunea rămasă de pe urma lui de cujus C.S., decedată la data de 25.01.1991, s-a constatat că au calitate de moştenitoare reclamanta cu o cotă de 4/6 şi pârâtele cu câte o cotă de 1/6 fiecare din masa succesorală, s-a constata că masa succesorală se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în oraşul Bereşti, jud.Galaţi, strada Trandafirilor nr. 15, compus din două corpuri de construcţie şi terenul aferent în suprafaţă de 945 mp.
S-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor şi ca efect al partajului imobilul a fost atribuit reclamantei C.L.E., aceasta fiind obligată să plătească fiecăreia dintre pârâte câte 59.665.499 ROL ( 5966,55 RON) , cu titlu de sultă.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâtele-reclamante M.V.M şi S.L.A., cerere reconvenţională prin care se solicita completarea masei succesorale.
S-a dispus obligarea fiecărei pârâte să plătească reclamantei câte 425,14 RON , cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 25.01.1991 a decedat de cujus N.S., cu ultim domiciliu în oraşul Bereşti, str. Trandafirilor, nr. 15, jud. Galaţi, succesoare ale acesteia rămânând C.E., în calitate de colateral de gradul II, care a înstrăinat cota succesorală fiicei sale, reclamanta, defunctul N.P., în calitate de colateral de gradul II şi care a fost moştenit tot de reclamanta C.L.E., şi cele două pârâte-reclamante, în calitate de colateral de gradul III. Astfel, instanţa de fond a constatat că reclamanta are o cotă succesorală de 4/6, iar fiecare pârâtă-reclamantă câte o cotă succesorală de 1/6 fiecare.
S-a mai reţinut că din raportul de expertiză tehnică imobiliară instrumentat în cauză imobilul bun succesoral situat în oraşul Bereşti, str. Trandafirilor nr. 15, jud. Galaţi este format din două corpuri de casă, anexe gospodăreşti şi teren aferent de 949 mp, cu o valoare totală de 357.992.994 ROL ( 35.799,30 RON), iar atribuirea îi profită reclamantei – pârâte având în vedere cota mai mare din dreptul de proprietate pe care aceasta o are în patrimoniul său, ca şi opţiunile exprimate de părţi cu privire la atribuire.
Cu privire la cererea reconvenţională, prima instanţă a reţinut că pârâtele – reclamante nu au făcut dovada că în patrimoniul defunctei s-ar fi aflat la deces o pianină marca Weber-Berlin şi o mobilă de sufragerie din lemn masiv furniruit cu lemn de nuc, şi nici reclamanta-pârâtă nu a recunoscut la interogatoriul ce i s-a luat cele solicitate de pârâtele-reclamante prin cererea reconvenţională.
Cu privire la fructele civile produse de imobil urmare unor potenţiale închirieri şi solicitate prin cererea reconvenţională instanţa de fond a considerat că nu s-a dovedit existenţa acestor sume de bani.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat şi motivat apel pârâtele-reclamante M.V.M. şi S.L.A, criticând soluţia primei instanţe sub aspectul netemeiniciei, astfel:
Deşi reclamanta-pârâtă a recunoscut la interogatoriul ce i s-a luat că după decesul lui C.S. a închiriat imobilul bun succesoral, în mod greşit instanţa de fond nu reţine acest aspect şi nu dispune în nici un fel cu privire la partajarea fructelor civile produse prin închiriere.
Din actele depuse la dosar, respectiv din certificatul de moştenitor nr. 488/1980 întocmit în urma decesului soţului defunctei C.S., C.Gh.A., rezultă că în patrimoniul defunctei C.S. se găsea la deces şi o mobilă de sufragerie din lemn masiv şi furnitură cu lemn de nuc şi o pianină marca Weber-Berlin, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că pârâtele-apelante nu au dovedit cele solicitate prin cererea reconvenţională.
În dovedirea apelului apelantele-pârâte au solicitat administrarea probei cu interogatoriul intimatei-reclamante, proba cu acte şi proba cu expertiză contabilă şi mobiliară pentru evaluarea bunurilor indicate în cererea reconvenţională şi a fructelor civile produse de imobilul succesoral, probe încuviinţate şi administrate de instanţa de apel.
La interogatoriul ce i s-a luat la termenul de judecată din data de 13.09.2006 reclamanta-intimată a recunoscut că din anul 1992 şi până în prezent a închiriat imobilul şi a perceput chirii pentru acest imobil şi a precizat că pianina solicitată a fi partajată nu a existat la decesul lui C.S., iar din mobila de sufragerie din lemn masiv furniruit cu nuc în imobil bun succesoral se mai găsesc doar masa, patru scaune, două scaune tip fotoliu, o vitrină şi o servantă.
La solicitarea instanţei de apel Administraţia Finanţelor Publice Bereşti a depus la dosar contractele de închiriere înregistrate de intimata-reclamantă în evidenţele fiscale în ceea ce priveşte imobilul în litigiu.
Din raportul de expertiză tehnică merceologică întocmit în cauză rezultă că mobilierul de sufragerie în discuţie a fost achiziţionat în urmă cu aproximativ 50 de ani şi nu a putut fi încadrat într-un stil istoric cu referiri tipologice, având o valoare reactualizată de circulaţie de 4.500 RON.
Cu privire la pianina Weber-Berlin s-a realizat o expertizare în lipsa bunului pentru că nu a fost găsită în imobilul bun succesoral şi a fost evaluată la suma de 2.500 RON.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că pentru perioada 16 septembrie 2002 şi până în prezent imobilul partajabil a produs fructe civile în valoare de 2.700,57 RON, fructe reactualizate conform indicelui de inflaţie şi care au fost încasate de către intimata-reclamantă.
În urma analizării probelor din decizia civilă nr. 73/08.02.2007 a Tribunalului Galaţi a fost admis apelul pârâtelor reclamante şi schimbându-se în parte hotărârea instanţei de fond a fost admisă în parte cererea reconvenţională, reţinându-se printre altele excepţia prescripţiei extinctive privind fructele civile produse de imobilul în litigiu anterior datei de 16.09.2002.
Pentru a admite excepţia prescripţiei extinctive, tribunalul a avut în vedere disp.art. 3 din Decretul nr. 167/1950, raportat la data formulării cererii reconvenţionale.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele M.V.M. şi S.L.A. care au invocat greşita aplicare a disp.art. 3 din Decretul nr. 167/1950, motivat de faptul că fructele civile sunt legate de bunul care le produce, iar acţiunea privind ieşirea din indiviziune asupra acestora este imprescriptibilă.
Au mai susţinut pârâtele că perceperea fructelor civile nu putea avea loc decât în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune a părţilor.
Recursul de faţă priveşte şi valoarea stabilită de expert asupra imobilului în litigiu cât şi faptul că pianina Weber-Berlin nu a existat.
Analizând recursul de faţă prin prisma disp.art. 304 din C.pr.civ., Curtea îl apreciază ca întemeiat însă numai în ceea ce priveşte admiterea excepţiei prescripţiei extinctive, prev. de disp.art.3 din decretul nr. 167/1950.
Fructele civile, în cazul de faţă chiria rezultată din închirierea unei părţi din imobilul în litigiu , sunt produse de bunul pentru care s-a solicitat ieşirea din indiviziune.
Fructele civile nu puteau fi solicitate pe calea unei acţiuni separate, în condiţiile în care părţile în calitate de moştenitoare ale imobilului situat în oraşul Bereşti str. Trandafirilor nr. 15, deţin cote ideale asupra acestuia.
Discutarea dreptului părţilor de a solicita remiterea fructelor civile cât şi întinderea acestora nu poate fi analizată decât odată cu promovarea unei acţiuni pentru ieşirea din indiviziune, astfel că şi acest capăt de cerere accesoriu este imprescriptibil ca şi acţiunea principală.
În acest context, recursul de faţă este întemeiat cu privire la restituirea fructelor civile produse de imobilul în litigiu.
Cât priveşte celelalte două motive de recurs, acestea sunt neîntemeiate, pârâtele contestând valoarea imobilului şi inexistenţa pianinei fără a invoca probe concrete administrate ci doar limitându-se a arăta că expertul nu trebuia să aibă în vedere numai „ părţile negative, lipsurile, igrasie „ ale imobilului iar referitor la pianină era necesară audierea martorului C.I..
Faţă de situaţia expusă, având în vedere că întinderea fructelor civile a fost rezolvată de instanţa de apel prin admiterea excepţiei prescripţiei extinctive, Curtea, văzând şi disp.art. 312 din C.pr.civ., urmează a admite recursul de faţă şi, casând în parte decizia tribunalului, urmează să trimită cauza spre rejudecare la această instanţă.
În rejudecare prin administrarea de probe , tribunalul va stabili întinderea fructelor civile obţinute prin închirierea imobilului şi împărţirea acestora în funcţie de cotele care se cuvin fiecărui moştenitor. (G.P.)
