PARTAJ SUCCESORAL. REPUNERE IN TERMENUL DE ACCEPTARE A SUCCESIUNII
Sentinta civila nr. 1617/23.03.2005
La data de 21.10.2004, s-a înregistrat sub nr.11318/2004 acţiunea civilă având ca obiect partaj succesoral promovată de reclamanta B.M.N. in contradictoriu cu pârâţii B.V. şi B.S..
În motivarea acţiunii reclamanta arată că ea şi pârâţii sunt moştenitorii autorului B.V., decedat la data de 27.07.2002, dar numai ea este moştenitoare legală acceptantă, pârâţii fiind străini de succesiunea autoarei conform art. 700 C.civ. Pentru aceste motive solicita pronunţarea unei hotărâri care să se constate deschisă succesiunea autorului B.V., să se dispună ieşirea din indiviziune succesorală privitoare la bunurile acestuia, să se constate că reclamanta este unica moştenitoare a autorului şi că îi revine cota de 1/1 din
următoarele bunuri: apartament compus din trei camere situat în localitatea Slatina, str. A.I. Cuza nr.35 ,bl. 2 ,sc. D, et. 3 , ap.10 jud. Olt, un autoturism Dacia 1300 şi un certificat de acţionar cu nr. 13581052 eliberat la data de 27.03.1997.
Pârâta B.V. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care solicită să se dispună prelungirea termenului de acceptare a succesiunii tatălui ei, să se constate că are calitatea de moştenitoare a acestuia în cotă de 3 şi să se dispună ieşirea din indiviziune succesorală prin atribuirea loturilor.
Pârâtul B.S. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care solicită să se dispună repunerea în termenul de acceptare a succesiunii autorului B.V., să se constate că termenul prescripţie privind exercitarea dreptului de opţiune succesorală a fost suspendat de drept, să se constate că are calitatea de moştenitor al tatălui său şi să se dispună ieşirea din indiviziune succesorală prin atribuirea loturilor.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, depunându-se în acest sens copia certificatului de deces al autorului, şi copiile certificatelor de naştere ale pârâţilor, de căsătorie al reclamantei cu defunctul, al contractului de vânzare cumpărare cu nr. 4357, a certificatului de acţionar cu nr. 13581052 eliberat la data de 27.03.1997 de ALPROM Slatina, şi a contractului de vânzare cumpărare al autoturismului Dacia 1300, a chitanţei cu nr. 9228526/25.10.2004, a adeverinţelor medicale din data de 14.12.2004, 08.12.2004, a biletelor de ieşire din spital din datele de 19.11.2001, 26.08.2002, 06.05.2003, 08.04.2004, 16.11.2000, 16.10.2001, 25.09.1999, 13.10.2004.
Din probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:
La data de 27.07.2002 a decedat autorul B.V. cu ultim domiciliu în localitatea Slatina, jud. Olt.
În urma sa au rămas ca moştenitori legali soţia supravieţuitoare reclamanta B.M.N. şi cei doi pârâţi B.V. şi B.S., în calitate de descendenţi de gradul I.
Prin declaraţia autentificată sub nr. 3962/ 01.08.2002, reclamanta a acceptat în mod expres succesiunea soţului său.
Potrivit art. 700 alin 1 C.civ. : dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii iar alin 2 al acestui art. dispune: dacă moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său din motive de forţă majoră, instanţa poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea.
Data deschiderii succesiunii este data decesului autorului B.V., 27.07.2002, şi potrivit codului civil art. 685 – 703 în termenul de 6 luni de la
data decesului moştenitorii defunctului au posibilitatea să opteze în sensul de a accepta succesiunea defunctului sau de a renunţa la succesiunea acestuia.
Acceptarea succesiunii poate să fie expresă sau tacită în raport de modalitatea pe care o îmbracă manifestarea de voinţă a succesibilului.
Potrivit deciziei nr. 2/1973 a fostului Tribunal Suprem, în complet de 7 judecători, termenul de 6 luni este un termen de prescripţie.
Prin decizia de îndrumare cu nr. 7/1963 a fostului Tribunal Suprem, s-a statuat că alin 2 al art. 700 C.civ. a fost abrogat tacit după adoptarea Decretului nr. 167/1958, şi înlocuit prin prevederile art. 13 şi 19 din acest Decret.
În consecinţă, succesibilul care nu a acceptat în termen succesiunea poate uza de dispoziţiile art. 13 privitoare la cauzele de suspendare ale termenului de prescripţie, sau de dispoziţiile art. 19 privitoare la repunerea în termen.
Conform art. 19 din Decretul 167/1958, instanţa judecătorească poate să dispună, chiar din oficiu, repunerea în termenul de prescripţie – rezolvarea acţiunii – atunci când constată că depăşirea termenului de prescripţie se datorează unor cauze temeinice.
Cererea de repunere în termenul de prescripţie trebuie să fie făcută în termen de 1 lună de la data când au încetat acele cauze temeinice pentru care s-a depăşit termenul de prescripţie.
În materie succesorală prin împlinirea termenului de prescripţie şi neefectuarea de către moştenitori a unui act de acceptare a succesiunii înăuntrul acestui termen, se stinge vocaţia succesorală a moştenitorului astfel încât acesta devine străin de succesiune, considerându-se că nu a fost niciodată moştenitorul defunctului.
Prin întâmpinare a şi cererea reconvenţională depusă de pârâta B.V., aceasta recunoaşte implicit că nu a făcut nici un act de acceptare voluntară sau forţată, expresă sau tacită a succesiunii tatălui său, arătând că a cunoscut decesul tatălui său la data de 25.10.2004 şi invocând faptul că a fost împiedicată de soţia supravieţuitoare să cunoască decesul tatălui său, reclamanta tăinuind acest deces.
Mai arată pârâta că nu a fost sigură de decesul tatălui său până nu a intrat în posesia certificatului de deces şi apreciază că atitudinea reclamantei, de a tăinui decesul, constituie o cauză de forţă majoră, conform alin. 2 al art. 700 C.civ., solicitând prelungirea termenului de acceptare cu încă 6 luni , respectiv de la data de 25.10.2004 dată de la care a luat sfârşit cauza ce a împiedicat-o să cunoască decesul.
La data de 08.12.2004 apărătorul pârâtei B.V. a declarat că îşi modifică cererea reconvenţională în sensul ca prin capătul 1 al cererii se solicită repunerea în termenul de prescripţie, instanţa luând act de această modificare.
Întrucât cererea de modificare a acţiunii trebuie formulată până la prima zi de înfăţişare, conform art. 132 şi 135 C.proc.civ. s-a invocat de apărătorul reclamantei excepţia tardivităţii cererii.
Admiterea excepţiei tardivităţii ar fi avut ca efect judecarea separată a cererii de modificare, iar cum prin intermediul acestei cereri de modificare se tindea la stabilirea calităţii de moştenitor, calitate indispensabilă în procesele de partaj succesoral, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii cererii de modificare a reconvenţionalei formulată de pârâtă luând act de modificarea adusă.
Cererea de repunere în termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală trebuia să fie făcută în decurs de o lună de la data de 25.10.2004, dată pe care chiar pârâta o arată ca fiind data la care au încetat cauzele ce au împiedicat-o să cunoască decesul, deci cel târziu până la data de 25.11.2004.
Întrucât cererea de repunere în termenul de prescripţie a fost formulată la data de 08.12.2004 se constată că s-a depăşit termenul de 1 lună reglementat de alin 2 al art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Acest termen de o lună a fost calificat, sub aspectul naturii lui, ca fiind tot un termen de prescripţie, şi în consecinţă se constată că dreptul pârâtei B.V. de a cere repunerea în termenul opţiune succesorală, este prescris.
Chiar în măsura în care instanţa ar fi calificat din oficiu capătul 1 din cererea reconvenţională ca fiind o cerere de repunere în termenul de prescripţie, motivele invocate de pârâtă ca fiind cauze ce au împiedicat-o să cunoască decesul tatălui său, nu au fost dovedite.
Atât în literatura juridică de specialitate, dar şi în practica judiciară s-a apreciat în mod constant că tăinuirea decesului de soţia supravieţuitoare, constituie o cauză temeinică în sensul dispoziţiilor art. 19 alin. 1 din Decretul 167/1958, astfel că dacă o asemenea tăinuire ar fi fost dovedită pârâta ar fi putut fi repusă în termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală.
În ceea ce priveşte calificarea dată de pârâtă acestor cauze temeinice, ca fiind cauze de suspendare, această apărare nu poate fi reţinută.
Cauzele de suspendare ale termenului de prescripţie sunt expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 13 din Decretul 167/1958, iar aşa zisa tăinuire a decesului autorului săvârşită de reclamantă nu poate fi încadrată la nici una dintre cauzele de suspendare, nici chiar la forţa majoră întrucât prin definiţie forţa majoră este un eveniment extraordinar, imprevizibil şi insurmontabil.
Dacă pârâta ar fi dat dovadă de o atitudine diligentă, în relaţia cu tatăl ei ea ar fi putut afla momentul decesului într-un mod natural , uzual .
Invocata tăinuire a decesului autorului ar fi fost susceptibilă de a fi calificată drept o cauză temeinică ce a împiedicat-o pe pârâtă să-şi exercite
dreptul de opţiune succesorală, astfel că în conformitate cu art. 19 din Decretul 167/1958, pârâta ar fi putut fi repusă în termenul de acceptare a succesiunii.
Nu numai că pârâta nu a dovedit ascunderea de către reclamantă a decesului , dar prin depoziţia martorului audiat în cauză, se reţine că reclamanta a adus la cunoştinţa mamei pârâtei faptul decesului.
În raport de aspectele mai sus dezbătute se constată că dreptul pârâtei B.V. de a accepta succesiunea autorului B.V. s-a prescris prin împlinirea termenului de 6 luni, înăuntrul căruia aceasta nu a făcut nici un act de acceptare voluntară, expresă sau tacită ori de acceptare forţată.
În ceea ce-l priveşte pe pârâtul B.S. se constată că acesta a formulat cerere de repunere în termenul de prescripţie al dreptului de opţiune succesorală la data de 23.02.2005, arătând în cuprinsul acesteia că termenul de prescripţie a fost suspendat de drept, el neavând capacitate de exerciţiu, dreptul de opţiune succesorală putând fi exercitat numai prin curatorul său, curator care i-a fost instituit de instanţă în cursul judecăţii.
În şedinţa publică din data de 08.12.2004 s-a pus în vedere apărătorului pârâtei B.V. să depună acte medicale din care să rezulte starea psihică precară a pârâtului B.S., stare la care chiar apărătoarea a făcut referire, acte fiind depuse în şedinţa publică din data de 15.12.2004.
Faţă de actele medicale depuse s-a constatat că pârâtul B.V. este diagnosticat cu schizofrenie paranoidă încă din anul 1999 motiv pentru care instanţa a apreciat în raport de dispoziţiile art. 152 litera a) C.fam. şi 118 alin final C.proc.civ. că se impune numirea unui curator, fără ca instituirea curatelei să aducă vreo atingere capacităţii celui reprezentat de curator conform art. 153 C.fam.
Starea de boală de care suferea pîrîtul nu constituie o cauză de suspendare a termenului de prescripţie aşa cum sunt enumerate de art 13 din Decretul nr. 167/1958 , această boală neputînd fi catalogată drept o cauză de forţă majoră , ci ar fi putut constitui o cauză temeinică ce l-a împiedicat pe pîrît să accepte în termen succesiune autorului său şi care ar fi putut justifica repunerea în termenul de acceptare a succesiunii .
Cererea de repunere în temenul de acceptare a succesiunii trebuia să fie formulată în decurs de o lună de la momentul în care au încetat cauzele ce l-au împiedicat pe pîrît să îşi exercite dreptul său de opţiune succesorală adică de la data numirii curatorului sau luând în considerare că aceasta nu avea cunoştinţe de specialitate juridică , de la data angajării unui avocat .
Prin dispoziţia cu nr. 2 din data de 05.01.2005, Primăria Slatina a desemnat în calitate de curator, pentru apărarea intereselor pârâtului în dosarul nr. 11318/2004 pe mama sa Ţigău Valentina , la data de 19.01.2005 figurând la dosar şi împuternicirea avocaţială din care rezulta că pârâtul beneficiază de asistenţă juridică specializată din partea avocatului Ţ.R. , ulterior la data de 16.02.2005 figurând la dosar împuternicirea avocaţială din care rezulta că pârâtul beneficiază de asistenţă juridică specializată şi din partea avocatului P.D..
Cu toate acestea cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii a fost formulată de pârât nici până la data de 05.02.2005 , adică 1 lună de la numirea curatorului , nici până la data de 19.02.2005 adică 1 lună de la data depunerii primei împuterniciri avocaţiale şi nici nu s-a justificat în vreun fel depăşirea termenului de 1 lună.
Prin urmare se constată că cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii fiind făcută la data de 23.02.2005, a depăşit termenul de o lună reglementat de alin 2 al art. 19 din Decretul nr. 167/1958, astfel că dreptul pârâtului de pune cererea în termen s-a stins ca efect al prescripţiei.
În ceea ce priveşte apărarea pârâtului potrivit căreia este lipsit de capacitate de exerciţiu datorită bolii şi prin urmare termenul de prescripţie a fost suspendat de drept instanţa constată că această apărare nu poate fi primită întrucât sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu minorul sub 14 ani şi persoana pusă sub interdicţie judecătorească.
În prezenta cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul B.S. este pus sub interdicţie judecătorească adică a faptului că pârâtul este lipsit de discernământ astfel încât nu se poate îngriji de interesele lui din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale.
Potrivit art. 142 şi 147 C.fam. regulile privitoare la tutela minorului se aplică şi în cazul tutelei celui pus sub interdicţie şi prin urmare drepturile celui pus sub tutelă se exercită de tutore conform art. 124 C.fam.
Nu numai că nu s-a făcut dovada punerii sub interdicţie a pârâtului dar nici nu s-a dovedit că boala cu care a fost diagnosticat pârâtul îl lipseşte pe acesta de discernământul faptelor sale, simpla existenţă a unei boli de natură psihică neputând conduce de plano la concluzia că persoana suferindă este lipsită de discernământ.
Faţă de aspectele mai sus dezbătute se constată că dreptul de opţiune succesorală al pârâtului B.S., respectiv dreptul său de a accepta succesiunea s-a prescris conform art. 700 C.civ.
Prin urmare instanţa apreciază ca fiind întemeiate atât excepţia prescripţiei dreptului de a cere repunerea în termenul de acceptare a succesiunii dar şi excepţia prescripţiei dreptului de a accepta succesiunea autorului B.V. , urmând să le admită şi pe cale de consecinţă să constate că aceştia sunt străini de succesiunea tatălui lor.
Pe cale de consecinţă reclamanta rămâne unica moştenitoare acceptantă a
autorului B.V., ea dobândind în proprietate, ca efect al acceptării în termen al succesiunii bunurile succesorale rămase la decesul soţului său: un apartament compus din trei camere situat în localitatea Slatina, str. A.I. Cuza nr.35 ,bl. 2 ,sc. D, et. 3 , ap.10 jud. Olt, un autoturism Dacia 1300, un certificat de acţionar cu nr. 13581052/27.03.1997 emis de SC ALPROM Slatina.
Dovada calităţii de moştenitoare al reclamantei a fost făcută cu certificatul de căsătorie depus în copie.
Dovada calităţii de proprietar ai autorului asupra apartamentului s-a făcut prin contractul de vânzare cumpărare cu nr. 4357, asupra autoturismului prin contractul de vânzare cumpărare nr. 51977/16.02.1981 iar asupra acţiunilor prin certificatul de acţionar cu nr. 13581052/27.03.1997.
Prin urmare, câtă vreme defunctul nu are decât un moştenitor, nu mai există nici stare de indiviziune succesorală căci această stare presupune mai mulţi moştenitori acceptanţi.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus instanţa urmează să admită atât excepţia prescripţiei dreptului de a cere repunerea în termenul de acceptare a succesiunii dar şi excepţia prescripţiei dreptului de a accepta succesiunea autorului B.V., privind pe pârâţi, constatând că aceştia sunt străini de succesiunea tatălui lor şi să admită în parte acţiunea promovată de reclamantă, să respingă cererile reconvenţionale formulate de pârâţi şi să constate că reclamanta B.M.N. este unica moştenitoare a autorului B.V. decedat la data de 27.07.2002 cu ultim domiciliu în localitatea Slatina, jud. Olt, atribuind acesteia în proprietate bunurile succesorale respectiv: un apartament compus din trei camere situat în localitatea Slatina, str. A.I. Cuza nr.35 ,bl. 2 ,sc. D, et. 3 , ap.10 jud. Olt, un autoturism Dacia 1300, un certificat de acţionar cu nr. 13581052/27.03.1997 emis de SC ALPROM Slatina.
Excepţia tardivităţii formulării cererii de repunere în termen unită cu fondul în şedinţa publică din data de 08.12.2004 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în drept aceasta fiind excepţia prescripţiei dreptului de a cere repunerea în termenul de acceptare a succesiunii aşa cum a fost calificată în şedinţa publică din data de 16.03.2005.
Întrucât cheltuielile de judecată nu au fost solicitate nici în acţiune nici pe fond, pârâţii nu vor fi obligaţi la plata către reclamantă a acestor cheltuieli.
