Petitia de ereditate este prescriptibila – art.21 din Decretul nr.167/1958 este o norma de exceptie fata de norma generala înscrisa în art.1 din acelasi act normativ.
Reclamantul S.M. a chemat în judecata pe pârâtii M.N. si M.T.solicitând ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr.405 din 1.09.1986.
Prin sentinta civila nr.528/27.02.2004 a Judecatoriei Tulcea s-a admis exceptia prescriptiei extinctive.
S-a constatat prescris dreptul la actiune în ce priveste cererea de constatare a calitatii de mostenitor si de restituire a bunurilor succesorale.
S-a respins cererea de constatare a nulitatii absolute a certificatului mostenitor nr.405/1 august 1986, formulata de reclamantul S.M. împotriva pârâtilor M.T. si A.M.N., ca nefondata.A fost obligat reclamantul la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli de judecata catre pârât.
Împotriva acestei decizii data în apel de Tribunalul Tulcea a declarat recurs reclamantul invocând ca motiv de nelegalitate dispozitiile art.304 pct.7 teza I Cod pr.civila, sustinând ca termenul de prescriptie general al actiunii în petitie de ereditate este de 30 ani si nu de 3 ani cum au retinut instantele si ca atare actiunea sa nu este prescrisa.
Recursul este nefondat.
Actiunea în petitie de ereditate este o actiune prescriptibila.
Aceasta rezulta din dispozitiile art.21 din Decret 167/1958 în care se prevede ca dispozitiile acestuia nu se aplica dreptului de actiune privitor la dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie iar petitia de ereditate nu este o actiune referitoare la vreunul din drepturile aratate.
Art.21 din Decret 167/1958 fiind o norma de exceptie fata de norma generala prevazuta de art.1, imprescriptibilitatea petitiei de ereditate trebuie expres prevazuta.
Termenul de prescriptie curge de la data când pârâtul a facut acte de succesor care prin natura lor contesta drepturile succesorale ale reclamantului.
Din probele administrate în cauza rezulta ca, pâna în anul 1984 pârâtii au locuit în imobil si l-au detinut în puterea lor si dupa plecare în municipiul Medgidia.
Cel mai târziu însa termenul de prescriptie ar putea curge din anul 1986 data la care prin certificatul de mostenitor a fost recunoscuta calitatea de mostenitor a pârâtilor.
Cum actiunea a fost introdusa la 15.10.2003 – deci peste termenul general de prescriptie de 3 ani, corect instantele au constatat prescris dreptul la actiune, ca atare si recursul este nefondat.
