SUCCESIUNE. ACCEPTAREA TACITĂ A SUCCESIUNII
art. 650, 689, 690, 691, 700 Cod civil vechi.
Succesiunea poate fi legală sau testamentară conform art. 650 Cod civil, iar conform art. 651 se deschide prin novaţie. Dreptul de acceptare a succesiunii se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, astfel cum prevede art. 700 al.1 Cod civil.
Acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită. Acceptarea este tacită atunci când succesibilul face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de moştenitor şi din care rezultă intenţia sa de a accepta moştenirea – art. 689 Cod civil. Recurentul nu a făcut dovada că ar fi făcut acte de conservare, îngrijire, administrare sau dispoziţie asupra averii succesorale, plata taxelor şi impozitelor, folosirea bunurilor succesorale. Nu a făcut dovada cu probe pertinente nici măcar a faptului că a contribuit la cheltuielile de înmormântare a defunctului, dar sub acest aspect este de observat că practica judiciară consideră că aceasta nu are valoarea unei acceptări tacite a moştenirii.
Dosar nr. 2295/187/2009
Decizia nr. 1715/24.04.2012 a Curţii de Apel Oradea
Prin sentinţa civila nr. 1123/23 septembrie 2010 pronunţata de Judecătoria Beiuş, instanţa a respins acţiunea formulata de reclamantul H.T. in contradictoriu cu paraţii H.M. si H.A. ca neîntemeiata.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa de fond a reţinut, in fapt următoarele:
Imobilele cu nr. top. 1901/1 şi 1901/2 înscrise în c.f. 345 Lunca au format proprietatea antecesorului părţilor, respectiv tatălui reclamantului şi al defunctului H.A.. Astfel, pe acest imobil există o casă veche construită din lemn, iar în anul 1968 H.A. senior împreună cu soţia sa H.M. au edificat construcţia nouă prin contribuţia lor exclusivă, aceştia fiind ambii încadraţi în muncă în Beiuş. În perioada anilor 1974-1975 reclamantul H.T. a primit atât din partea părinţilor H.G. şi M. cât şi din partea fratelui său H.A. şi a soţiei sale Maria suma de 38.000 lei, pentru ca acesta să-şi cumpere o casă în Beiuş, cei doi fraţi împreună cu părinţii înţelegându-se că lui H.A. senior şi soţiei sale Maria îi va rămâne casa din Lunca. Astfel o parte din banii care au fost predaţi reclamantului au provenit din zestrea lui H.M., care a vândut 15 oi în acest scop. Deşi în perioada în care s-a edificat construcţia nouă trăia defunctul H.G., acesta nu a participat şi contribuit la edificarea construcţiei deoarece era văcar la CAP, plecând dimineaţa cu vacile la păscut şi se întorcea seara, acesta realizând un venit de cca. 300 lei ajutor social. Cele mai sus relatate au rezultat din declaraţia martorilor H.I. şi P. A.
În ceea ce priveşte masa succesorală rămasă în urma defunctului H.G. instanţa a constatat că din întreg materialul probator administrat în cauză reclamantul nu a făcut dovada acceptării exprese sau tacite a succesiunii după tatăl său, conform art. 700 cod civil, fiind astfel străin de moştenirea lăsată de tatăl său.
În ceea ce-l priveşte pe defunctul H.A. şi soţia acestuia, doar aceştia au acceptat în mod tacit succesiunea după defunctul H. G. , folosind bunurile succesiunii şi construind o nouă casă pe terenul în litigiu încă din perioada în care trăia atât H.G. cât şi soţia acestuia.
Cu privire la defuncta H.M. instanţa constată că din depoziţia martorilor rezultă că aceasta, după decesul soţului ei s-a mutat în Beiuş la fiul său H.T. şi a revenit la Lunca, după o perioadă de douăzeci de ani, înainte cu circa trei ani de data decesului.
Din materialul probator administrat în cauză instanţa a reţinut că defuncta nu a acceptat în mod expres sau tacit moştenirea după soţul ei în conformitate cu dispoziţiile art. 700 cod civil.
Reclamantul a făcut doar dovada acceptării succesiunii după mama sa prin declaraţia expresă de acceptare a succesiunii autentificată cu nr. 2880/21.11.2005.
Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză H.I.şi P.A. instanţa a reţinut că între cei doi fraţi H.T. şi H.A. senior a existat un partaj voluntar în sensul că imobilul din Lunca va rămâne la H.A. senior şi soţia acestuia Maria, în urma escontentării reclamantului din averea părintească. În acest sens H.T. a primit o sumă de bani în vederea cumpărării imobilului din Beiuş, iar banii au provenit atât de la părinţii săi cât şi din zestrea primită de H.M., respectiv un număr de 15 oi ce au fost înstrăinate.
În ceea ce priveşte casa nouă instanţa a constatat că din întregul material probator administrat în cauză singurii care au contribuit la procurarea materialelor şi edificarea construcţiei au fost H.A. senior şi H.M., ceilalţi nu şi-au adus aportul şi contribuţia la edificarea construcţiei noi .
Cu privire la răspunsul la întâmpinare depus de către reclamant la data de 10 mai 2010 , instanţa prin încheierea de şedinţă din 27 mai 2010 a stabilit că acesta este tardiv depus, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la data de 4 noiembrie 2009 pentru termenul din 12 noiembrie 2009 şi apare ca o completare a acţiunii reclamantului, motiv pentru care instanţa nu l-a luat în considerare.
Faţă de cele de mai sus instanţa a considerat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel in termen legal, timbrat cu 350 lei taxă judiciară de timbru si 2 lei timbru judiciar, reclamantul H.T. solicitând admiterea lui, casarea hotărârii pronunţată de prima instanţă si admiterea acţiunii introductive astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
Prin Decizia civilă nr. pronunţată de Tribunalul Bihor s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul H.T. domiciliat in loc. Beiuş, str. Viorelelor, nr. 10, jud. Bihor, in contradictoriu cu intimaţii H.M. si H.A. ambii domiciliaţi in loc. Lunca, nr. 219, jud. Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 1123/23.09.2010 pronunţata de Judecătoria Beiuş pe care a păstrat-o în totalitate; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
In mod corect a reţinut instanţa de fond ca nici H.M.si nici reclamantul H.T. nu au acceptat in condiţiile art. 650 cod civil moştenirea rămasă in urma def. H.G., criticile aduse de apelant hotărârii atacate sub acest aspect fiind nefondate.
Potrivit practicii şi literaturii de specialitate, pentru ca actul de acceptare tacita sa producă efecte, acesta trebuie sa fie neechivoc in sensul însuşirii calităţii de moştenitor, actele echivoce neputând fi luate in considerare in acest sens.
Or, in speţă reclamantul nu a făcut dovada certă ca in termenul de 6 luni prev. de disp. art. 700 al. 1 Cod civil, ar fi îndeplinit in calitatea sa de succesor legal al def. H.T. un act, un gest din care sa reiasă fără echivoc intenţia sa de a accepta moştenirea rămasă in urma defunctului sau tată. Simplul fapt ca a transportat cu maşina cu ocazia înmormântării anumite bunuri necesare pentru pomană conform obiceiului locului, in opinia instanţei de apel nu poate fi interpretat ca un act neechivoc de acceptare tacită a succesiunii, in condiţiile in care martorul Brie Gheorghe in dovedirea acestor împrejurări nu cunoaşte cine a contribuit financiar la acoperirea cheltuielilor legate de înmormântarea def. H.T.. depoziţia sa fiind neconcludentă sub acest aspect.
Referitor la def. H.M.din probele de la dosar, rezultă faptul ca după decesul soţului său, aceasta a plecat din gospodăria din Lunca, in Beiuş, unde a locuit cu fiul său, reclamantul, aproximativ 20 de ani, iar in raport de aceasta stare de fapt, reclamantul nu a făcut dovada prin probele administrate ca defuncta sa mamă ar fi acceptat in mod tacit ori expres moştenirea rămasa in urma def. H.T..
Întrucât reclamantul nu a dovedit că el si mama sa ar fi acceptat succesiunea rămasă in urma def. H.G. in termenul de prescripţie, aceştia sunt consideraţi ca fiind străini de moştenire, ca si când ar fi renunţat la ea, singurul moştenitor acceptant, conform probelor dosarului fiind H.A..
Reclamantul a făcut dovada acceptării succesiunii rămasă in urma decesului mamei sale H.M.– survenită la data de 20 iulie 2005 prin declaraţia expresa de acceptare autentificata sub nr. 2880/21.11.2005.
In ceea ce priveşte insă compunerea masei succesorale rămasă in urma acesteia, astfel cum este descrisă in petitul acţiunii introductive, din probele administrate in cauza, depoziţiile martorilor H.I., P.A. si I. I. a retinut ca antecesorii părţilor nu au avut nici o contribuţie la procurarea materialelor si edificarea construcţiei noi din localitatea Lunca de către paraţii H.M. si Alexandru, astfel ca in mod corect prima instanţa a respins in totalitate ca nefondata acţiunea formulata de reclamant.
In raport de considerentele expuse, in baza disp. art. 296 c.pr. civ., apelul a fost respins ca nefondat, constatându-se ca intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamantul H.T., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi modificarea în întregime a sentinţei civile nr. 1123/2010 pronunţată de Judecătoria Beiuş în Dosar 2295/187/2009 şi în consecinţă admiterea cţiunii introductive, astfel cum a fost formulată în faţa primei instanţe; cu obligarea intimaţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate reprezentând : taxă de timbru , timbru judiciar onorar avocaţial atât cele ocazionate cu judecarea fondului, cât şi cele ocazionate în apel, respectiv în recurs.
În susţinerea recursului invocă în scris următoarele motive:
Prin Sentinţa civilă nr. 1123/2010 pronunţată de Judecătoria Beiuş în Dosar 2295/187/2009 s-a respins acţiunea formulată de recurent ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, ce s-a soluţionat la Tribunalul Bihor, unde prin Decizia Civilă 114/A/2011s-a respins ca nefondat apelul, instanţa de apel motivând că, în prezenta cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi acceptat succesiunea după părinţii săi, în termenul prevăzut de art. 700 cod civil.
Arătă că în mod greşit şi vădit nelegal instanţa a apreciat că în ceea ce îl priveşte nu ar fi acceptat succesiunea după defunctul H.G., aceasta revenind în întregime fratelui său H.A..
Susţine că şi-a manifesta intenţia de acceptare a succesiunii, suportând aproape în totalitate cheltuielile de înmormântare, aspect care o priveşte şi pe soţia supravieţuitoare a acestuia, respectiv mama sa, H. M. , aspecte care au fost recunoscute de către pârâţi prin întâmpinarea depusă cu ocazia judecării în fond a cauzei.
H.M.a locuit până în anul 1986 în domiciliul conjugal din Lunca, iar împreună cu soţul său, până la data decesului acestuia survenit în anul 1981. Abia după anul 1986 s-a mutat în Beiuş la domiciliul recurentului pentru a o întreţine.
Aşadar, aceasta a acceptat tacit succesiunea folosind, în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civi, bunuri ce au rămas după defunctul ei soţ. Faptul că a locuit la domiciliul comun, după decesul soţului ei, a fost de asemenea recunoscut de către pârâţii intimaţi în întâmpinarea depusă la fond.
Se menţionează în considerentele hotărârii atacte că nu se poate reţine faptul că antecesorii mei ar fi avut vreo contribuţie la edificarea casei noi, din localitatea Lunca.
La dosarul cauzei există însă cartea de muncă a tatălui părţilor, din care rezultă că în perioada în care s-au edificat construcţiile noi 1958-1960 , acesta era angajat şi realiza venituri, astfel încât locuind în menaj comun cu soţia şi fratele recurentului, trebuia să i se recunoască o cotă de contribuţie la edificarea acestor construcţii.
Consideră că în mare parte întinderea masei succesorale a fost dovedită, ca constând în principal în : terenul intravilan, casa veche, materialele de construcţie, în mare parte recunoscute de către pârâţi, prin întâmpinarea depusă la dosar, precum, şi din cota de proprietate a defuncţilor din construcţia nouă.
Luând în considerare că este acceptantul tacit a succesiunii defuncţilor săi părinţi, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În drept a invocat art. 299, art. 304 pct. 8 şio 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 7 martie 2012 intimatul H.A. a solicitat respingerea recursului formulat de recurent şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate, arătând în esenţă că în mod corect instanţa d fond a reţinut faptul că în ceea ce priveşte masa succesorală rămasă în urma defunctului H.G., reclamantul – recurent nu a putut face dovada că ar fi acceptat în mod expres sau tacit moştenirea lăsată de defunctul său tată, iar pe de altă parte, din probele administrate rezultă că nici soţia supravieţuitoare, respectiv mama reclamantului, H. M., nu a acceptat nici expres şi nici tacit succesiunea după soţul său (defunctul H.G.) câtă vreme, imediat după decesul acestuia a părăsit locuinţa situată în comuna Lunca, locuind până în 2002 în Beiuş, împreună cu recurentul – reclamant.
În drept invocă art. 115, 118 Cod procedură civilă.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, instanţa reţine următoarele:
În mod corect şi judicios instanţele de fond au reţinut faptul că nici H. M. şi nici reclamantul H. T. nu au acceptat în condiţiile art. 650 Cod civil moştenirea rămasă în urma defunctului H.G., criticile aduse de recurent sub acest aspect nefiind fondate.
Astfel, din probele administrate în cauză reclamantul nu a putut face dovada că ar fi acceptat în mod expres sau tacit moştenirea după defunctul său tată, fiind corect considerat de instanţele de fond, raportat la art. 700 alin. 1 Cod civil ca fiind străin de moştenire.
Nefondate sunt astfel şi susţinerile recurentului în sensul că şi-ar fi manifestat intenţia de acceptare a succesiunii după tatăl, suportând aproape în totalitate cheltuielile de înmormântare ale acestuia, câtă vreme din probele administrate în cauză nu rezultă acest aspect.
În acest sens, din declaraţiile martorului B. G. (fila 79 dosar instanţa de fond), rezultă că la decesului lui H.G., reclamantul s-a ocupat de procurarea pomenilor, „eu ducându-l cu maşina pentru ridicarea acestora…. Nu ştiu cine a contribuit financiar la înmormântarea lui H. G. ”… Ca urmare, corect s-a apreciat că simplul fapt de a transporta cu maşina cu ocazia înmormântării anumite bunuri necesare pentru pomană conform obiceiului locului, nu poate fi interpretat ca un act neechivoc de acceptare tacită a succesiunii.
Pe de altă parte, din probele administrate în cauză rezultă că, singurul moştenitor acceptant tacit al succesiunii după defunctul H.G., este H.A. senior, care, împreună cu soţia sa H. M., au locuit în aceeaşi gospodărie cu părinţii săi, respectiv defunctul H. G. şi soţia H. M., dar în case separate folosind bunurile succesiunii. Totodată din probele administrate în cauză a rezultat că, casa nouă a fost edificată de H. A. senior şi soţia acestuia, prin contribuţia lor exclusivă, ambii fiind încadraţi în muncă. În acest sens sunt şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv P. A.(fila 35 dosar fond), H. I.(fila 34 dosar fond) şi I. I. (fila 36 dosar fond).
De menţionat că din declaraţiile aceloraşi martori menţionaţi anterior, rezultă şi faptul că defunctul H.G. în perioada în care s-a edificat construcţia nouă nu a contribuit la construirea acesteia, fiind văcar la CAP, plecând dimineaţa şi întorcându-se seara, realizând un venit de aproximativ 300 lei, iar defuncta H. M. doar a preparat mâncarea necesară pentru meşteri.
Pe de altă parte, chiar şi în ideea în care defunctul H. G. realiza venituri, în perioada edificării construcţiei noi, acest aspect nu are relevanţă, câtă vreme, după cum am arătat anterior, din probele administrate în cauză, nu rezultă că acesta ar fi contribuit în vreun fel la edificarea casei noi.
Nefondate sunt astfel şi susţinerile recurentului potrivit cărora, tatăl său, defunctul H.G., a locuit în menaj comun cu H. A. senior şi soţia acestuia, astfel încât trebuia să i se recunoască o cotă de contribuţie la edificarea acestor construcţii. În acest sens, martorul I. I. (fila 36 dosar fond) arată că „în perioada în care a fost identificată construcţia nouă pârâţii H. A. şi M. aveau menajul separat…”.
În ceea ce priveşte pe defuncta H. M., de asemenea, corect s-a reţinut faptul că din probele administrate în cauză, nu rezultă nici că aceasta ar fi acceptat tacit sau expres succesiunea după defunctul H.G., aceasta plecând de altfel, din gospodăria din Lunca imediat după decesul soţului, în Beiuş, la fiul său, H. T., unde a locuit aproximativ 20 de ani.
Este adevărat că reclamantul, prin declaraţia autentificată sub nr. 2880/21 noiembrie 2005, a făcut dovada acceptării succesiunii rămasă în urma decesului mamei sale (20 iulie 2005), dar după cum corect au arătat instanţa de fond şi cea de apel, în ceea ce priveşte compunerea masei succesorale rămasă în urma acestuia, astfel cum a fost descrisă în petitul acţiunii introductive, din probele administrate în cauză, după cum am şi subliniat anterior, nu se poate reţine că antecesorii recurentului ar fi avut vreo contribuţie la procurarea materialelor şi edificarea construcţiei noi din localitatea Lunca, aceasta fiind construită prin contribuţia exclusivă a pârâţilor H. A. senior (în prezent decedat) şi soţia sa, H. M..
Faţă de cele ce preced, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. T., cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.
Fiind în culpă procesuală recurentul va fi obligat la 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei nr. 11/16 februarie 2012 (fila 22 dosar recurs).
