Reclamantul solicită anularea certificatului de moştenitor ca o consecinţă a anulării testamentului autentificat sub nr.6302 din data de 30 mai 1984 la Notariatul de stat al sectorului 3 Bucureşti, invocând drept cauză de nulitate a acestuia violenţa – presiunea psihică – exercitată de legatari asupra testatoarei – cauză de nulitate relativă.
Fiind un act juridic, testamentul trebuie să exprime o voinţă neviciată iar acţiunea în anularea legatului pentru violenţă trebuie exercitată în termenul de prescripţie prevăzut de art.3 rap.art.9 alin.1 din Decretul nr.167/1958, respectiv în termen de 3 ani de zile de la data la care violenţa a încetat. (sentinţa civilă nr.7732/11.12.2003)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 09.10.2003, reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâţii H.F.A., I.G., D.M., F.N., P.G., B.M. şi D.G., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr.6302/1984 de Notariatul de stat al sectorului 3 Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, să dispună anularea certificatului de moştenitor nr.226/17.04.1986 emis în baza respectivului testament, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.953, 954,966, 968 şi urm. C.civ., reclamantul arată că prin testamentul olograf întocmit în data de 27.12.1983, I.F. a testat în favoarea sa şi a numiţilor D.M., F.N., P.G., B.M., D.G., H.F.A. şi I.G., cu privire la imobilul situat în Bucureşti, str.Doamna Oltea nr.64, sector 2.
Ulterior, urmare a presiunilor psihice exercitate asupra testatoarei, aceasta a întocmit un testament autentic în care reclamantul nu mai este menţionat ca legatar, cu toate că voinţa sa iniţială a fost în sensul de a-l include în cercul legatarilor săi.
Cu privire la presiunile psihice ce s-ar fi exercitat asupra testatoarei I.F., reclamantul arată că aceasta a fost permanent ameninţată că dacă nu schimbă testamentul olograf va fi dată afară din imobilul în care locuia şi care face obiectul testamentului, temerea insuflată de această ameninţare determinând-o să-şi modifice testamentul.
Se arată că sunt întrunite ambele condiţii prevăzute de art.956 C.civ. pentru ca violenţa să constituie viciu de consimţământ, aceasta fiind injustă şi determinantă pentru încheierea actului juridic.
În dovedirea acţiunii s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi testimonială.
Alăturat cererii de chemare în judecată au fost depuse, în copie: testamentul olograf întocmit la data de 27.12.1983, certificatul de moştenitor nr.226 eliberat de Notariatul de Stat al sectorului 2 la data de 17 aprilie 1986, testamentul autentificat sub nr.6302 şi înregistrat sub nr.21.582 din 30 mai 1984 la Notariatul de stat al sectorului 3 Bucureşti.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 06.11.2003, pârâţii H.F.A., I.G. şi D.M. au solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor pârâtului P.G., decedat la 07.06.1989, şi a moştenitoarei pârâtei F.N., decedată la 29.01.1997, respectiv S.A., T.A. şi F.M.S-a învederat instanţei că pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti se află dosarul nr.3641/2003 având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctei I.F. şi s-a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
În susţinerea acestei excepţii se arată că în cazul violenţei viciu de consimţământ, sancţiunea este nulitatea relativă şi nu nulitatea absolută iar termenul de prescripţie al acţiunii este de 3 ani şi începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, în speţă 28.07.1985.
Pe fondul cauzei se arată că acţiunea este neîntemeiată, asupra testatoarei neexercitându-se nici un fel de constrângeri sau presiuni.
S-au depus la dosar acte de stare civilă, certificatele de moştenitor de pe urma defuncţilor F.G. şi F.N., testamentului autentificat sub nr.4672/02.06.1986 la Notariatul de stat al judeţului Dolj, Dispoziţia nr.269 din data de 27.10.2003 a Primăriei oraşului D., prin care s-a instituit curatela bolnavului I.G.
În şedinţa publică de astăzi, reclamantul a depus la dosar o precizare a acţiunii, solicitând citarea în calitate de pârâţi a moştenitorilor pârâţilor decedaţi.
Faţă de dispoziţiile art.132 C.pr.civ., fiind prima zi de înfăţişare, instanţa a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată.
Potrivit art.88 din Legea nr.136/1995, cei ce se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor.
Reclamantul solicită anularea certificatului de moştenitor ca o consecinţă a anulării testamentului autentificat sub nr.6302 din data de 30 mai 1984 la Notariatul de stat al sectorului 3 Bucureşti, invocând drept cauză de nulitate a acestuia violenţa – presiunea psihică – exercitată de legatari asupra testatoarei – cauză de nulitate relativă.
Fiind un act juridic, testamentul trebuie să exprime o voinţă neviciată iar acţiunea în anularea legatului pentru violenţă trebuie exercitată în termenul de prescripţie prevăzut de art.3 rap.art.9 alin.1 din Decretul nr.167/1958, respectiv în termen de 3 ani de zile de la data la care violenţa a încetat.
Faţă de susţinerile reclamantului în sensul că, până la deces, testatoarea a fost ameninţată de legatari că va fi dată afară din casă, rezultă că momentul la care pretinsa violenţă a încetat a fost acela al decesului, respectiv data de 28.07.1985.
Prin urmare, termenul de prescripţie a acţiunii în anularea testamentului, prin a cărui întocmire reclamantul susţine că a fost prejudiciat se socoteşte de la această dată şi s-a împlinit încă din luna iulie 1988, astfel că instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
