Prin cererea înregistrată la Judecătoria Videle sub nr. 1154/335/2008, reclamanta Ş. M. a chemat în judecată pe pârâţii C. M., C. Gh. şi C. T., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună dezbaterea succesiunii defunctei C. I., decedată la data de 20.12.1993, cu ultim domiciliu în comuna C., judeţul T. şi partajarea bunurilor rămase în succesiunea acesteia.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că la data de 20.12.1993 a decedat C. I., rămânând ca moştenitori ai acesteia pârâtul C. M., în calitate de soţ supravieţuitor, cu o cotă de 1 din masa succesorală şi reclamanta şi ceilalţi pârâţi în calitate de descendenţi, toţi cu o cotă de 3 din masa succesorală compusă din: 1 dintr-un imobil din cărămidă, compus din patru camere, două bucătării, baie, încă o cămară, două marchize şi un coridor de trecere, acoperită cu tablă şi având lumină electrică, imobil situat în comuna C., judeţul T., cu vecinătăţile; la N – V. M., la E – Uliţă, la S – Şoseaua C. S. şi la V –C. T. B.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei anexa 24 eliberată de Primăria comunei C. şi copii de pe titlu de proprietate nr.28 00221/28.09.1995 şi de pe certificatul de deces al defunctei C. I.
La termenul de judecată din data de 22.09.2008, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare şi completatoare şi a solicitat în dovedirea acţiunii încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, proba testimonială cu doi martori şi expertiză de specialitate.
La data de 05.11.2008, pârâţii C. Gh. şi C. T. au depus la dosarul cauzei „Inventarul bunurilor din gospodărie la 22.12.1993” şi „Inventarul bunurilor din gospodărie în 2008”.
La data de 10.11.2008, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare, prin care arată că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Constantin Ioana se compune din cota de 1 din casa de locuit, precum şi din următoarele bunuri: mobilă de dormitor, mobilă de bucătărie, aragaz cu butelie, 3 televizoare vechi, un casetofon, două mochete, patru mese şi zece scaune, solicitând ca acestea să-i fie atribuite soţului supravieţuitor, pârâtului C. M.
La data de 05.12.2008, pârâţii C. Gh. şi C. T. au formulat întâmpinare.
Prin încheierea interlocutorie din 16.03.2009, instanţa :
A constat deschisă succesiunea defunctei C. I., decedată la 20.12.1993,cu ultimul domiciliu în comuna C., jud. T. şi că moştenitori ai acesteia au rămas pârâtul C. M., în calitate de soţ supravieţuitor cu o cotă de 1 din succesiune, reclamanta Ş. M. şi pârâţii C. Gh. şi C. T., în calitate de descendenţi cu o cotă de 3 din moştenire.
A anulat ca insuficient timbrată cererea reconvenţională formulată de pârâţii C. Ghe. şi C. T..
A constat că masa succesorală se compune din: 1 din :-casa din cărămidă compusă din 4 camere, 2 bucătării, baie, o cămară, 2 marchize şi un coridor de trecere, acoperită cu tablă şi având lumină electrică, imobil situat în com. C., jud. T., având ca vecini la N- V. M., la E- Uliţă, la S- Ş. C.-S. şi la V- C. T B.; mobilă de dormitor, mobilă bucătărie, aragaz cu butelie, 3 televizoare vechi, 1 casetofon, 2 mochete, 4 mese şi 10 scaune. Restul de 1 reprezintă cota de contribuţie a soţului supravieţuitor.
Apoi, prin sentinţa civilă nr. 956 din 18 mai 2009 instanţa a dispus încetarea stării de indiviziune dintre reclamantă şi pârâţi.
A tribut în proprietate pârâtului C. M. lotul nr. 1 format din întreaga masă succesorală compusă din : 1 /2 din : casă din cărămidă compusă din 4 camere , 2 bucătării , baie , o cămară . 2 marchize şi un coridor de trecere , acoperită cu tablă şi având lumină electrică , imobil situat în comuna C. ,judeţul T., având ca vecini la N – V. M. , la E – U. , la S – ş. C. – S. şi la V – C. T B. şi 1 /2 din bunurile mobile : mobilă de dormitor , mobilă bucătărie, aragaz cu butelie , 3 televizoare vechi , 1 casetofon , 2 mochete , 4 mese şi 10 scaune , valoare lot 18910 lei , restul de 1 fiind cota soţului supravieţuitor, pârâtul C. M.
A obligat pe pârâtul C. M. să plătească reclamantei şi pârâţilor C. Ghe. şi C. T. câte 4727,5 lei pentru fiecare, cu titlu de sultă.
A obligat pe pârâţi să plătească reclamantei câte 779 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei a delarat recurs pârâţii – reclamanţi C. T. şi C. Ghe. criticând-o sub următoarele aspecte:
1.În mod greşit a fost anulată ca insuficient timbrată cererea reconvenţională formulată de ei , recurenţii pârâţi.
Au susţinut că , pe de o parte nu se impunea timbrarea cererii la valoare, ci trebuia percepută o taxă fixă , pe care au şi plătit-o iar, pe de altă parte , în condiţiile în care ei au arătat că nu sunt în măsură să precizeze valoarea bunurilor din cererea reconvenţională, dar că înţeleg să timbreze la valoarea ce se va stabili prin expertiză , instanţa a anulat greşit cererea.
2. Recurenţii susţin că au fost lipsiţi de dreptul la un proces echitabil în măsura în care nu li s-a comunicat expertiza efectuată în cauză şi în felul acesta, nu au putut formula obiecţiuni cu privire la valoarea de circulaţie a imobilului,, care nu este reală, este determinată potrivit Decretului nr. 256 /2984.
3. Deşi imobilul este comod partajabil în natură instanţa a atribuit toată masa partajabilă unui litigiu copărtaş, încălcând dispoziţiile art . 744 Cod civil.
4. Instanţa s-a pronunţat mai mult decât i s-a cerut. Iniţial reclamanta a pretins că în masa partajabilă se include şi 1 dintr-un imobil apoi prin cererea completatoare şi precizatoare din 22 septembrie 2008 a renunţat la includerea imobilului în masa partajabilă pentru ca la 10 noiembrie 2009, printr-o altă cerere precizatoare reclamanta să solicite din nou imobilul.
Recurenţii apreciază că reclamanta nu mai putea reveni asupra cererii de renunţare la imobil .
Recursul este neântemeiat.
1.Cererea reconvenţională a pârâţilor – recurenţi a fost corect anulată ca insuficient timbrată-
Pe de altă parte în raport cu dispoziţiile art 3 lit c al 2 din Legea nr. 146 / 1997 modificată , pârâţii reclamanţi datorau taxa de timbru stabilită potrivit valorii bunurilor cuprinse în cererea reconvenţională în condiţiile în care reclamanta a contestat , existenţa acestor bunuri .
Pe de altă parte , în şedinţa din 2 martie 2009 instanţa a luat act că reclamanta a contestat existenţa bunurilor indicate în cererea reconvenţională; în consecinţă, a pus în vedere pârâţilor- reclamanţi C. T. şi C. Ghe., prezenţi în instanţă să evalueze bunurile în vederea timbrării la valoare , sub sancţiunea anulării cererii .
În şedinţa din 16 martie 2009, instanţa a constatat că pârâţii –reclamanţi nu au evaluat bunurile, pârâtul C. Ghe. nu s-a înfăţişat la judecată, iar în cursul dezbaterilor pentru pronunţarea încheierii prevăzută de art 673 /6 Cod procedură civilă, pârâtul – reclamant C. T. a declarat expres că nu doreşte să completeze timbrajul .
În aceste condiţii , corect a fost anulată cererea reconvenţională ca insuficient timbrată.
Este adevărat că ulterior anulării cererii prin încheierea din 16 martie 2009, pârâţii – reclamanţi au depus la dosar , la data de 10 aprilie 2009 o cerere , la care a anexat o chitanţă pentru 50 lei taxă judiciară de timbru , cerere în care afirmă că nu pot evalua bunurile şi ar urma să plătească taxa de timbru completă după efectuarea expertizei .
În mod corect instanţa nu a dat eficienţă acestei cereri, depusă la dosar după ce soluţia de anulare a acţiunii reconvenţionale fusese dată pentru că pârâţii – reclamanţi nu se conformaseră dispoziţiei instanţei de a evalua bunurile în vederea stabilirii taxei de timbru .
2. Recurenţii nu au fost lipsiţi , la judecătorie , de dreptul la un proces echitabil.
Potrivit art 209 Cod procedură civilă, expertul este dator să – şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
În speţă, raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 11 mai 2009, în şedinţa din 11 mai 2009 cauza a fost amânată pentru ca părţile să ia cunoştinţă de acesta , la 18 mai 2009. Rezultă că termenul de 5 zile dintre data depunerii raportului de expertiză şi data şedinţei de judecată a fost respectat cu prisosinţă, recurenţii fiind cei care prin atitudinea lor pretinsă nu au luat cunoştinţă de expertiză.
3.Expertul tehnic a constatat că imobilul nu este comod partajabil în natură, fapt ce rezultă şi din schiţa anexă la raport, situaţie necontestată la instanţa de fond de către recurenţi , care nici nu s-au prezentat la termenul când au avut loc dezbaterile în fond.
Niciodată, pe parcursul litigiului,recurenţii nu au solicitat partajarea în natură a casei, în timp ce reclamanta – intimată a solicitat atribuirea imobilului ; în aceste condiţii nu au fost încălcate dispoziţiile art 744 Cod civil .
4. Instanţa nu a acordat mai mult decât i s-a cerut.
Într-adevăr , reclamanta a avut o poziţie oscilantă în cursul procesului cu privire la includerea imobilului în masa partajabilă . Aceasta a curmat însă echivalentul prin care din 10 noiembrie 2008, anterioară datei la care s –a dat încheierea prin care s-a stabilit masa partajabilă ( la 16 martie 2009 ). Această ultimă cerere precizatoare se încadrează în dispoziţiile art . 132 al 2 pct 2 C.p.c , potrivit cărora nu se socoteşte modificată cererea de chemare în judecată când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii.
Susţinerea recurenţilor că după ce au renunţat la judecată cu privire la imobil , reclamanta nu mai putea reveni nu poate fi primită, în raport cu dispoziţiile textului legal citat mai sus. Se adaugă faptul că instanţa nu dispusese nicio măsură cu privire la componenţa mai partajabile, la momentul depunerii acestei ultime cereri precizatoare , aşa încât reclamanta nu avea nici-o îngrădire să completeze masa bunurilor de împărţit.
Faţă de aceste consideraţii , recursul va fi respins , în temeiul art . 312 al 1 teza a II-a Cpc , cu cheltuieli de judecată.
