Caducitatea legatului constituie o cauză de ineficacitate a legatului care decurge din imposibilitatea executării acestuia, datorită împrejurării că legatarul nu poate să-l primească şi are ca efect desfiinţarea sa retroactivă.
Potrivit însă dispoz. art. 929 Cod civil, în situaţia în care din dispoziţiile testamentare rezultă că testatorul a dorit să dea legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea. Mai mult, în situaţia în care unul din legatari a murit înaintea testatorului, legatarul care primeşte legatul îl culege integral, fără a se scădea partea legatarului care a predecedat autorului.
Potrivit însă dispoz. art. 929 Cod civil, în situaţia în care din dispoziţiile testamentare rezultă că testatorul a dorit să dea legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea. Mai mult, în situaţia în care unul din legatari a murit înaintea testatorului, legatarul care primeşte legatul îl culege integral, fără a se scădea partea legatarului care a predecedat autorului.
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.163/313/2006(3176/2006), reclamanţii S.N., S.P., S.M., C.C., S.L., M.F. au chemat în judecată pe pârâtul P.E., pentru constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că pârâtul a indus în eroare notarul public în momentul încheierii certificatului de calitate de moştenitor, în sensul că este fiul lui P.C. şi al lui P.I. (născută T) fiica defunctului T.I., deoarece T.I. a decedat în anul 1952, înaintea tatălui său T.I., decedat în 1953, iar pârâtul nu putea fi fiul acesteia, fiind născut la 24.07.1956.
Pârâtul a formulat în cauză întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor întrucât nu sunt moştenitorii legali ai lui T.I. şi excepţia lipsei de interes deoarece nu au făcut dovada interesului practic, imediat pe care-l justifică prin punerea în mişcare a procedurii judiciare.
Prin încheierea de şedinţă din data de 30.03.2007, instanţa a respins excepţiile invocate prin întâmpinare constatând că reclamanţii au calitatea de moştenitori ai succesorilor defunctului T.I., iar pe de alta parte interesul lor este legitim, în concordanţă cu dreptul subiectiv, pretenţiile acestora izvorând din moştenire.
Judecătoria Strehaia, prin sentinţa civilă nr.1202/05.10.2007, a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.N., S.P., S.M., S.L., C.C., M.F., împotriva pârâtului P.E. şi a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate de moştenitor nr.236/3.08.2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că pârâtul P.E. nu are calitatea de unic moştenitor legal al defunctului T.I., iar împrejurarea că acesta a formulat cerere în baza Lg.112/1995 şi i s-a restituit în natură un imobil proprietatea defunctului T.I. nu este de natură să acopere lipsurile din dosarul notarial în cuprinsul căruia nu se regăseşte nici un act de stare civilă care să stabilească filiaţia faţă de defunct în calitate de nepot de fiică.
A mai reţinut că susţinerile pârâtului referitoare la faptul că reclamanţii nu au acceptat succesiunea defunctei G.M. (sora lui T.I.) nu sunt relevante deoarece, pe de o parte nu s-a dezbătut succesiunea lui T.I., iar G.M. putea chiar să renunţe la aceasta, iar pe de altă parte prin titlul de proprietate nr.71035/23.08.2005 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren pe numele pârâtului şi al reclamanţilor ceea ce conduce la concluzia că, chiar dacă reclamanţii nu s-au numărat printre moştenitorii acceptanţi ai defunctei G.M. prin cererea lor de reconstituire în baza L.18/1991 au fost repuşi în termenul de acceptare a succesiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel P.E. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond a soluţionat greşit excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes deoarece, pe de o parte, din actele de stare civilă şi încheierea din 18 mai 1972 autentificată de Notarul Public C. rezultă că aceasta a avut ca moştenitori pe D.E., A.I. şi G.T., în calitate de descendenţi gradul I şi nu reclamanţii din acţiune, iar pe de altă parte aceştia nu au făcut dovada interesului practic, imediat pe care îl justifică prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, interesul trebuind să fie legitim, născut şi actual, personal şi direct; probele administrate au fost interpretate eronat; greşit s-a reţinut că în speţă operează reprezentarea succesorală în favoarea reclamanţilor deoarece chiar dacă T.I. a avut o soră, iar aceasta la rândul său a avut 3 copii nu s-a făcut nici o dovadă că aceştia au acceptat succesiunea mamei lor G.M. care l-ar fi putut moşteni pe fratele său T.I., însă neavând calitate de moştenitor rezervatari nu putea solicita reducţiunea testamentului, astfel că toată moştenirea acestuia s-a transmis în baza testamentului către P.C. al cărui unic moştenitor este; nu s-a analizat în nici un fel sentinţa civilă nr.962/31.08.2006 prin care s-a dispus excluderea reclamanţilor din titlul de proprietate nr.71035/2005 şi s-a constatat cu putere de lucru judecat calitatea de moştenitor legal al defunctului T.I..
Tribunalul Mehedinţi, prin decizia civilă nr. 50A din 21.02.2008, a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât P.E. împotriva sentinţei civile nr.1202/05.10.2007, pronunţată de Judecătoria Strehaia, intimaţi reclamanţi fiind S.N., S.P., S.M., S.L., C.C. şi M.F..
S-a respins capătul de cerere privind obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii, în calitate de colaterali privilegiaţi, sunt îndreptăţiţi a reclama în justiţie soluţionarea conflictului apărut în legătură cu succesiunea defunctul T.I., aceasta cu atât mai mult cu cât fiind vorba de o nulitate absolută, ea poate fi invocată de oricine are interes.
Or, în speţă, interesul intimaţilor reclamanţi este legitim şi izvorăşte din moştenirea defunctului T.I. la care se consideră îndreptăţiţi, fapt ce rezultă din titlul de proprietate nr.715 prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate alături de recurentul pârât pentru terenurile defunctului, iar prin sentinţa civilă nr.962/31.08.2006, pronunţată în dosarul nr. 59/2006 al Judecătoriei Strehaia, reţinându-se calitatea de unic moştenitor legal a recurentului, conform certificatului de calitate succesorală, s-a dispus anularea acestuia în sensul excluderii reclamanţilor ca moştenitori ai defunctului T.I..
Susţinerile apelantului, în sensul că defunctul T.I. a testat fiicei P.I. şi ginerelui P.C. un imobil compus din casă şi 40 ha teren arabil şi pădure, iar, prin predecesul fiicei, întreaga moştenire s-a transmis tatălui adoptiv P.C., pe lângă faptul că o asemenea apărare s-a formulat pentru prima dată în apel este şi irelevantă, în speţă, fiind contestată calitatea de unic moştenitor legal ( nepot de fiică) a pârâtului la succesiunea defunctului T.I., fiind evident că nu are vocaţie succesorală generală.
Este adevărat că, în calitate de fiu adoptiv, este singurul moştenitor legal al tatălui său P.C., însă între acesta şi defunctul T.I. nu există nici un grad de rudenie care să-i confere vocaţie succesorală la moştenirea acestuia, astfel că susţinerile recurentului în sensul că urmare a adopţiei a devenit rudă atât cu adoptatorul cât şi cu rudele acestuia nu au nici un suport legal.
Criticile ce vizează neacceptarea succesiunii de către copiii defunctei G.M., sora defunctului T.I. sau împrejurarea că în patrimoniul acestuia nu mai exista nici un bun la data decesului având în vedere testamentul făcut în favoarea tatălui recurentului sunt irelevante în cadrul procesual de faţă şi în condiţiile în care atât recurentul cât şi intimaţii reclamanţi emit pretenţii asupra moştenirii defunctul T.I..
În termen legal s-a declarat recurs de către pârâtul P.E. criticând pentru nelegalitate ambele hotărâri judecătoreşti conform art. 304 pct. 7, 8 şi 9 cod pr. civ. în sensul că au fost aplicate greşit dispoziţiile legale privind succesiunea, a fost greşit rezolvată excepţia calităţii procesuale active a reclamanţilor datorită modului în care au fost aplicate dispoziţiile legale privitoare la succesiune referitor la diferenţa dintre moştenitorii legali şi cei testamentari raportat la rezerva succesorală, precum şi principiul proximităţii gradului de rudenie; a fost rezolvată eronat excepţia lipsei de interes a reclamanţilor deoarece autoarea G.M. a avut alţi moştenitori şi nu reclamanţii în cauză, situaţie în care acţiunea introdusă nu le profită.
În scop probatoriu, s-au depus în dosarul de recurs acte noi, respectiv raportul de expertiză extrajudiciară privind înscrisul testament olograf din 1947, acte de stare civilă, copie de pe registrul agricol, hotărâri judecătoreşti privind anularea titlului de proprietate eliberat în baza Lg. 18/1991.
Criticile formulate sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Excepţia calităţii procesuale active a reclamanţilor constituire o excepţie de procedură de fond cu efect dirimant, ce poate fi invocată în tot cursul procesului civil, deoarece constă în îndreptăţirea unei persoane de a reclama în justiţie. Motivarea instanţei de apel că nu poate fi primită apărarea formulată de pârât pentru prima dată în apel, invocându-se, pe baza actelor depuse, calitatea de moştenitor testamentar a tatălui său, P.C., nu este corectă.
Potrivit art. 287 Cod pr. civ., cererea de apel trebuie să cuprindă dovezile invocate în susţinerea apelului, precum şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. Dacă dovezile propuse constau în înscrisuri nearătate la prima instanţă, norma indică aplicarea în mod corespunzător a dispoz. art. 112 pct. 5 Cod pr. civ. Prin urmare, instanţa de apel avea obligaţia de a se pronunţa în mod explicit şi de a analiza în concret probele propuse chiar dacă administrarea acestora s-a solicitat pentru prima dată în apel.
Din motivarea deciziei pronunţată în apel rezultă că această instanţă, cu toate că a făcut referire la actele existente, nu a dat acestora interpretarea impusă de normele legale ce privesc devoluţiunea succesorală.
Reclamanţii au formulat acţiunea invocând calitatea lor de moştenitori legali a autorului T.I., decedat la 11.05.1953 şi lipsa calităţii de moştenitor a pârâtului P.E., care este numai moştenitorul lui P.C., ginerele autorului T.I., nu şi a fiicei acestuia P.I..
Pârâtul a formulat întâmpinare şi a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, susţinând că aceştia nu sunt moştenitorii legali ai autorului T.I., deoarece sora autorului T.I., respectiv G.M., a avut ca moştenitori descendenţi direcţi, respectiv D.E., A.I. şi G.T., iar reclamanţii sunt colaterali faţă de T.I..
Examinând actele dosarului se constată că autorul T.I., de la care provine succesiunea ce face obiectul certificatului de moştenitor a cărui nulitate se invocă, a avut ca fiică pe Ţiclete Ioana, căsătorită cu P.C., tatăl pârâtului.
La 7.03.1047, autorul T.I. a întocmit un testament olograf, prin care dispunea ca după încetarea din viaţă, fiica sa, P.I. şi soţul acesteia, P.C., să moştenească corpul de casă din Strehaia, str. Ghe. Gheorghiu Dej, nr. 97, precum şi cele 40 ha pământ şi pădure aflate în proprietatea sa.
P.I., fiica lui T.I., a decedat în 1952, deci anterior decesului tatălui, situaţie în care, în conformitate cu dispoz. art. 924 Cod civil, în ceea ce o priveşte pe aceasta, testamentul a devenit caduc (orice dispoziţie testamentară devine caducă, când acela în favoarea cărui a fost făcută, a murit înaintea testatorului).
Caducitatea legatului constituie o cauză de ineficacitate a legatului care decurge din imposibilitatea executării acestuia, datorită împrejurării că, aşa cum este în speţă, legatarul nu poate să-l primească şi are ca efect desfiinţarea sa retroactivă.
Or, din conţinutul testamentului olograf existent la dosar rezultă fără putinţă de tăgadă că autorul T.I. a înţeles să dea în plină proprietate ginerelui şi fiicei sale bunurile testate, deci nu a înţeles să se efectueze între cei doi legatari o diviziune a acestor bunuri, situaţie în care, potrivit art. 1058 Cod civil, obligaţia este nedivizibilă chiar dacă obiectul este divizibil, dar părţile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate.
Această nedivizibilitate rezultă şi din clauza dispusă în testament, potrivit căreia testarea s-a făcut în favoarea celor doi, cu sarcina acestora de a-l ajuta pe autor la muncile câmpului şi a-i asigura cele necesare vieţii, obligaţie care are caracter nedivizibil între cei doi legatari, conform dispoziţiilor legale precizate mai sus.
Reclamanţii au contestat valabilitatea acestui testament olograf, considerând că nu provine de la testator, situaţie în care instanţa a procedat la o verificare de scripte, la dosarul cauzei depunându-se mai multe acte originale (lăsate în copie la dosar), scrise de mână de către autor (chitanţă de mână – fila 56 dosar apel, fotografie cu adnotare pe verso de către autor – fila 57 dosar apel).
Cu toate că în încheierea de şedinţă din 7.02.2008, instanţa de apel reţine că toate copiile depuse sunt conforme cu originalul, nu s-a pronunţat în mod expres asupra rezultatului verificării de scripte, scopul depunerii acestor acte fiind tocmai administrarea acestei dovezi, în conformitate cu dispoz. art. 177 şi următ. Cod pr. civ.
Verificându-se în această cale de atac, în contradictoriu, testamentul şi actele depuse spre comparare, se constată fără nici un echivoc că testamentul este scris în totalitate de către autor, datat şi semnat de către acesta. Concluzia instanţei cu privire la verificarea de scripte este în concordanţă şi cu raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la 11.02.2008 şi depus ca probă în dosarul de recurs. În această situaţie, se constată că testamentul olograf îndeplineşte cerinţele prev. de art. 859 Cod civil (testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat şi subsemnat de mâna testatorului). Lipsa acestor formalităţi ar fi afectat de nulitate testamentul olograf, conform art. 886 Cod civil.
Faţă de dispoziţiile legale prezentate mai sus rezultă că T.I. a avut ca moştenitor testamentar pe tatăl pârâtului P.E., respectiv P.C.. Moştenitorul testamentar a cules întregul obiect al legatului întocmit de autor, situaţie în care, prin succesiune, a transmis dreptul său pârâtului P.E., adoptat de către P.C., prin decizia nr. 54 din 5.12.1963 (fila 33 dosar recurs). Înfierea a fost o înfiere cu efecte depline, situaţie în care înfiatul a devenit descendentul direct al autorului P.C. şi în această calitate este beneficiarul şi succesiunii testamentare transmisă de T.I..
În ce priveşte calitatea de moştenitori a reclamanţilor pentru succesiunea lui T.I., se constată că T.I. a avut o soră, T.M., căsătorită G., care la rândul său a avut mai mulţi copii, reclamanţii fiind nepoţi în linie directă ai acesteia.
Calitatea de moştenitori a descendenţilor lui G.M. la succesiunea lui T.I. este determinată de calitatea de moştenitor a acesteia la respectiva succesiune.
Aceasta avea calitate de colateral privilegiat, aşa cum este definită linia colaterală de art. 661 Cod civil. Colateralul privilegiat nu intră în categoria moştenitorilor rezervatari, aşa cum sunt prevăzuţi de art. 841 şi următ. Cod civil, situaţie în care pot fi îndepărtaţi de la succesiune de moştenitorii testamentari.
Or, în situaţia dată, se constată că în certificatul de moştenitor a cărui nulitate se invocă sunt cuprinse numai bunurile care fac obiectul legatului întocmit de autorul T.I., astfel încât se constată că reclamanţii, în calitate de descendenţi ai autoarei G.M., nu pot invoca calitatea lor de moştenitori faţă de autorul T.I., atât timp cât autoarea lor a fost îndepărtată de la succesiune de către moştenitorul testamentar, P.C., tatăl pârâtului.
Urmează a se reţine că reclamanţii nu au calitate procesuală activă, aşa cum a fost definită mai sus, deci nu sunt îndreptăţiţi să solicite drepturi asupra succesiunii ce face obiectul certificatului de moştenitor, a cărui anulare s-a solicitat. Chiar dacă în acest certificat se consemnează că moştenitorul P.E. este nepotul de fiică a lui T.I., o eroare a notarului în ceea ce priveşte calitatea de moştenitor a pârâtului, aceasta nu este de natură a duce la nulitatea acestui certificat atât timp cât pârâtul este descendentul lui P.C., moştenitorul testamentar al autorului succesiunii dezbătute.
Neavând calitate procesuală activă, reclamanţii nu justifică nici existenţa unui interes judiciar, condiţie necesară pentru ca o persoană să dobândească calitatea de parte într-un proces civil, aceştia neavând nici un folos material sau moral pe care să poată să-l obţină de pe urma activităţii judiciare pe care au desfăşurat-o.
În considerarea celor expuse, urmează ca, aplicând dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., rap. la art. 312 Cod pr. civ., să se admită recursul, să se modifice decizia civilă, în sensul că se va admite apelul pârâtului şi se va schimba sentinţa în totalitate, respectiv se va respinge acţiunea reclamanţilor.
Faţă de dispoz. art. 274 Cod pr. civ., reclamanţii vor fi obligaţi la plata sumei de 1420 lei cheltuieli de judecată, în favoarea recurentului pârât, reprezentând onorariu avocat şi taxă timbru.
