Succesiune. Termen de prescriptie pentru nulitatea certificatului de vacanta succesorala.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.6500/301/2008 – DECIZIA CIVILA NR.269/25.02.2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 28.05.2008 sub nr.6500/301/2008, astfel cum a fost precizata, reclamanta V.M. a chemat în judecata pe pârâtul S.R. prin M.F.P., solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, sa constate deschisa succesiunea de pe urma defunctului V.N., decedat la data de 17.02.1985, sa constate calitatea de mostenitor legal a reclamantei, ca fiica a defunctului si mamei acestei, sa constate ca masa succesorala se compune din cota indiviza de 1/2 din apartamentul nr.7, et.1, bl.Y 7, din Aleea B.B.nr.10 (fosta M. nr.16), sector 3, B., cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca la data de 17.02.1985 a intervenit decesul tatalui reclamantei, V.N., singurii mostenitori ai acestuia la acel moment fiind V.M., în calitate de sotie supravietuitoare si V.M., în calitate de fiica. Masa succesorala ramasa de pe urma decesului se compune din cota indiviza de 1/2 din apartamentul nr.7, et.1, bl.Y 7, din Aleea B.B. nr.10 (fosta M. nr.16), sector 3, B.. Dupa deces, mama reclamantei a ramas sa locuiasca în apartamentul mentionat, s-a comportat ca proprietara, a permis si altei persoane sa locuiasca în imobil, a continuat sa achite în întregime impozitul si chiar a efectuat demersuri în vederea deschiderii succesiunii de pe urma defunctului V.N.. În acest sens a solicitat CEC-ului adeverinta nr.17612/30.07.1985 în vederea deschiderii succesiunii notariale. Ulterior decesului lui V.N., mai exact dupa câteva luni, reclamanta s-a întors în tara si a luat mobila si alte lucruri din casa tatalui sau. S-a sustinut ca certificatul de vacanta succesorala a fost încheiat în frauda drepturilor reclamant ei si ale mamei sale, întrucât, desi la momentul la care a fost eliberat atât aceasta cât si mama sa efectuasera acte de acceptare a succesiunii defunctului, în termenul prevazut de art.700 din Codul civil, în cuprinsul certificatului se retine ca acestea sunt straine de succesiune,prin neacceptare, nesocotindu-se în acest fel, prevederile legale de ordine publica si normele de convietuire sociala ca si obligatia pe care o avea notarul public de a cita pe cele doua mostenitoare si de a proceda la inventarierea bunurilor succesorale.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 653, 689 Cod civil, art. 111 Cod procedura civila, Legea nr.36/1995.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 31 lei si timbru judiciar de 0,6 lei.
În dovedire, au fost depuse, în copii, certificatul de mostenitor nr.1512/09.12.1988, cererea reclamantei adresata notarului, adeverinta eliberata de CEC, contractul nr.7438, adeverinta eliberata de Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti, certificatul de deces si certificatul de nastere al reclamantei.
La data de 26.06.2008, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala.
În motivare, pârâtul a solicitat admiterea exceptiei prescriptiei dreptului de optiune succesorala în raport de dispozitiile art.700 Cod civil, potrivit carora dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, respectiv de la data decesului defunctului, 17.02.1985. Admiterea actiunii lasa fara aplicabilitate dispozitiile art.700 Cod civil, care instituie un termen special de prescriptie în materia succesiunilor, raportate la prevederile art. 651 Cod civil. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata. Potrivit art. 701 Cod civil, care prevede ca “în tot timpul în care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobândita în contra erezilor ce au renuntat, ei au înca facultatea de a accepta succesiunea, daca succesiunea nu este deja acceptata de alte erezi. Nu se pot vatama însa drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte verbale, facute de curatorele succesiunii vacante”.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 9 din Decretul nr. 167/1958, art. 651 si 700 Cod civil.
În sedinta publica din data de 26.09.2008, reclamanta a formulat raspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea exceptiei de prescriptie a dreptului de optiune succesorala ca nefondata.
În motivare, s-a aratat ca, potrivit art. 653 Cod civil, descendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului, asadar reclamanta, în calitate de fiica a defunctului este mostenitor sezinar. Reclamanta a efectuat, în termenul de 6 luni prevazut de art. 700 Cod civil, o serie de fapte materiale ce echivaleaza cu o acceptare tacita a succesiunii. A precizat ca, din cauza regimului politic din acea perioada, i-a fost cu neputinta sa se întoarca în tara la momentul decesului tatalui sau. Reclamanta a solicitat nulitatea certificatului de vacanta succesorala nr. 1512/09.12.1988, motivat de faptul ca s-a ignorat existenta mostenitorilor, vocatia succesorala si drepturile succesorale ale acestora. În acest certificat s-a retinut in mod abuziv si nereal ca exista mostenitori straini de succesiune în conditiile în care mama reclamantei a ramas sa locuiasca în apartament dupa moartea tatalui reclamantei, a platit impozit la stat si a permis altei persoane sa locuiasca în imobil. Mai mult, sotia supravietuitoare a defunctului a efectuat demersuri în vederea deschiderii succesiunii.
Prin încheierea din data de 24.10.2008 instanta a luat act de precizarea actiunii, reclamanta aratând ca, în principal, solicita nulitatea absoluta, invocând frauda la lege si cauza ilicita, iar, în subsidiar, nulitatea relativa a certificatului de vacanta succesorala, întrucât a luat cunostinta de acest act în aprilie 2008.
Cererea precizatoare a fost motivata în drept, pe dispozitiile art. 88 alin.1 din Legea nr. 36/1995.
În cauza, s-au solicitat si au fost încuviintate proba cu înscrisuri si proba testimoniala, în cadrul careia au fost audiati martorii N.V. si D.V. (filele 48-89).
Prin sentinta civila nr.2344/27.02.2009 pronuntata în dosarul nr.6500/301/2008, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a calificat cererea ca nulitate relativa (anulare) a certificatului de vacanta succesorala; a admis exceptia prescriptiei extinctive pe capatul 1 de cerere; a admis exceptia lipsei de interes pentru capatul 2 si capatul 4 de cerere; a respins cererile având ca obiect anularea certificatului de vacanta succesorala nr.1512/1988 formulata de reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.P., ca prescrise, a respins cererea având ca obiect constatare deschiderii succesiunii si cererea având ca obiect constatare masei succesorale ca lipsite de interes si a respins cererea precizata formulata de reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.P..
Cu privire la calificarea juridica a cererii de desfiintare a certificatului de vacanta succesorala, instanta a constatat ca este nulitate relativa.
S-a constatat ca reclamanta nu a participat la dezbaterea succesorala care s-a soldat cu eliberarea certificatului de vacanta succesorala. Reclamanta are calitatea unei persoane care se considera vatamata în drepturile ei prin emiterea certificatului de mostenitor în sensul art.88 din Legea nr.36/1995.
Actiunea reclamantei este prescriptibila extinctiv în conditiile în care are caracterul unei petitii de ereditate, tinând cont si de restul cererilor reclamantei, nefiind numai o actiune în constatare.
Instanta a constatat ca termenul de prescriptie extinctiva poate sa curga din momentul în care reclamanta a stiut de existenta certificatului de vacanta succesorala.
Desi reclamanta sustine în repetate rânduri ca a aflat de înscris abia în aprilie 2008, se constata, dintr-o simpla lectura a notificarii facute în temeiul Legii nr.10/2001 ca stia de continutul certificatului nr.1512/9.12.1988 înca din data notificarii -18.09.2001 (fila 52). Reclamanta mentioneaza ca anexeaza notificarii certificatul mentionat.
Cum prezenta cerere s-a formulat în data de 28.05.2008, cu mult peste termenul prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958, vazând dispozitiile art.88 din Legea nr.36/1995 instanta a admite exceptia prescriptiei extinctive pentru cererea având ca obiect anularea certificatului de vacanta succesorala si a respins aceasta cerere ca prescrisa.
În conditiile în care instanta a respins cererea de anulare a certificatului de vacanta succesorala, instanta a constatat ca reclamanta nu justifica un interes în cererea având ca obiect constatare deschiderii succesiunii si cererea având ca obiect constatarea masei succesorale, în conditiile în care aceste doua aspecte sunt deja solutionate în cuprinsul certificatului de vacanta succesorala.
Cu privire la cererea precizata (filele 2, 50) având ca obiect constatarea ca reclamanta si sotia supravietuitoare a defunctului sunt mostenitoare ale acestuia, instanta a constatat-o neîntemeiata, în conditiile în care potrivit certificatului de vacanta succesorala nr.1512/9.12.1988 mostenitorul defunctului V.N. este S.R. (fila 5), iar potrivit art.88 teza a ll-a din Legea nr.36/1995 pâna la anularea sa prin hotarâre judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina în privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor în parte.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta V.M., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desfiintarea hotarârii instantei de fond si trimiterea cauzei la prima instanta, spre rejudecare; sa se constate ca în mod gresit, prima instanta a calificat cererea ca fiind o cerere în constatarea nulitatii relative – si nu a nulitatii absolute, cum a solicitat atât prin cererea introductiva cât si prin cererea precizatoare – si, solutionând cauza, fara a intra în cercetarea fondului, pe admiterea unor exceptii, respectiv: pe exceptia prescriptiei extinctive, capatul 1 din cerere, si a lipsei de interes pe capetele 2 si 4 din cerere.
În motivarea apelului, apelanta considera ca în mod nelegal si netemeinic instanta de fond a calificat cererea ca fiind o cerere în constatarea nulitatii relative si nu a nulitatii absolute, astfel cum a solicitat atât prin cererea introductiva cât si prin cererea precizatoare.
Apelanta arata ca instanta de fond a dat o calificare gresita cererii, de natura sa o prejudicieze.
În situatia în care a calificat-o ca o nulitate relativa, prescriptibila în termen de 3 ani de la data la care a luat la cunostinta, care a mai fost scopul administrarii probei cu martori si interogatoriu, având în vedere ca la dosar a fost depusa copia notificarii adresate Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, în care era mentionat si certificatul de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, astfel ca instanta avea posibilitatea sa se pronunte pe exceptia prescriptiei dreptului la actiune fara a mai administra alte probe.
Solicita sa se constatate ca desi s-a administrat proba cu martori, instanta, în cuprinsul hotarârii, nu mentioneaza cum a apreciat declaratiile martorilor sau în situatia în care a înlaturat declaratiile martorilor sa arate motivele pentru care le-a înlaturat. Arata ca a solicitat proba cu martori tocmai pentru ca a considerat-o necesara si utila pentru dovedirea faptului ca atât apelanta,în calitate de fiica cât si mama sa, în calitate de sotie supravietuitoare, au acceptat tacit succesiunea, în conditiile art. 689 si art.700 Cod Civil, prin savârsirea de acte materiale ce sunt asimilate cu o acceptare tacita a succesiunii: au continuat sa plateasca impozit, mama apelantei a locuit în imobil si chiar a permis, cu acordul fiicei sale, si altei persoane sa locuiasca în apartament, au luat bunuri mobile din apartament.
Din declaratiile martorilor (filele 48 si 49) rezulta acest fapt, al acceptarii tacite, mai mult martorul N.V. a depozitat câteva bunuri din apartament la solicitarea reclamantei. Solicita sa se constatate ca nu este posibil acceptarea în parte a mostenirii doar pentru bunuri mobile, astfel ca odata cu preluarea unor bunuri, de valoare, s-a facut o acceptare si cu privire la bunurile imobile ce au apartinut defunctului (principiul indivizibilitatii).
Instanta de fond nu a luat în considerare, în aprecierea cererii ca fiind în constatarea nulitatii absolute, nici faptul ca mama reclamantei a înaintat, conform procedurii succesorale, cerere (fila 6 din dosar) catre Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti prin care solicita deschiderea procedurii succesorale privind pe tatal apelantei, V.N., decedat la data de 17.02.1985, indicând atât mostenitorii cât si masa succesorala în cuprinsul careia intra si apartamentul situat în B., Aleea B.B. nr.10 (fosta M. nr.16), bl.Y 7, sc.1, et.1, ap.7, sector 3, cerere datata 05.08.1985, în termenul de sase luni.
Or, aceasta cerere, adresata notarului sef reprezinta o manifestare neîndoielnica de acceptare a succesiunii, si implicit o declaratie de acceptare a succesiunii întrucât continutul cererii confirma vointa mostenitorului de a-si valorifica drepturile succesorale.
Faptul ca aceasta cerere nu s-a concretizat cu dezbaterea, în fapt a succesiunii nu are relevanta, cunoscut fiind faptul ca numai dreptul de optiune succesorala este limitat în timp, dezbaterea succesiunii nefiind supusa unui termen.
Solicita sa se constate ca tot în scopul deschiderii succesiunii le-a fost eliberata, adeverinta CEC nr.17612 din 30.07.1985, pe care mostenitoarele au solicitat-o, prin care se constata ca a fost achitat creditul contractat în vederea achizitionarii apartamentului, necesar la radierea ipotecii si s-au efectuat legalizari de acte (certificat de casatorie, certificat de nastere, certificat de deces) necesare la depunerea cererii pentru deschiderea succesiunii.
Apelanta considera ca certificatul de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, a fost eliberat prin fraudarea legii, ignorându-se existenta mostenitorilor legali, vocatia lor succesorala în scopul prejudicierii drepturilor succesorilor.
Este evidenta nulitatea absoluta a acestui certificat pentru frauda la lege întrucât la încheierea actului, s-au facut mentiuni false în scopul eludarii unor dispozitii legale imperative.
Mai mult, acest certificat de vacanta succesorala are o cauza ilicita si imorala, a caror sanctiune este tot nulitatea absoluta, regimul comunist nu a facut decât sa se razbune pentru faptul ca era stabilita deja în Italia si a înteles sa o lipseasca de drepturile legale, ocrotite în orice stat de drept.
Apelanta sustine ca atât notarul care a autentificat certificatul cât si reprezentantii Statului aveau obligatia sa respecte drepturile mostenitorilor legali, de care aveau cunostinta, astfel ca mentiunile din certificat, în sensul ca atât apelanta – reclamanta, cât si mama sa sunt straine de succesiune prin neacceptare, sunt false, un motiv cert de nulitate absoluta a respectivului certificat.
Conform art. 12 din Decretul nr.40/21.01.1953, în vigoare la data dezbaterii succesiunii, Notarul de stat avea obligatia sa “cheme înaintea sa pe toti mostenitorii presupusi…”, fapt care nu s-a întâmplat.
In drept, cererea se întemeiaza pe dispozitiile art. 282 – 289, Cod procedura civila, Legea nr. 36/1995, Decretul nr.40/21.01.1953 – abrogat în prezent, art. 111 Cod civil, art. 653 Cod civil si art. 689 Cod civil.
Prin decizia civila nr.1162/30.10.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta – reclamanta V.M., împotriva sentintei civile nr.2344/27.02.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, în contradictoriu cu intimatul – pârât S.R. prin M.F.P..
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca în mod corect prima instanta a calificat actiunea reclamantei în întregul sau ca fiind o petitie de ereditate. Astfel, petitia de ereditate este acea actiune prin care un mostenitor având vocatie succesorala legala sau testamentara universala sau cu titlu universal solicita sa i se recunoasca aceasta calitate în scopul de a dobândi bunurile succesorale detinute de un tert, care pretinde a fi adevaratul mostenitor al defunctului. În speta, apelanta – reclamanta tocmai acest din urma scop urmareste: dobândirea bunurilor succesorale detinute de pârât prin recunoasterea calitatii sale de adevarata mostenitoare a defunctului.
În acest context, tribunalul a retinut ca petitia de ereditate este o actiune prescriptibila în termenul general de prescriptie de trei ani. Termenul de prescriptie în acest caz nu curge de la data deschiderii succesiunii, ci de la data la care reclamantul a luat cunostinta de actele prin care pârâtul contesta drepturile succesorale ale reclamantului care se pretinde mostenitor. Prin urmare, în mod corect în cauza prima instanta a stabilit ca moment al începutului termenului de prescriptie extinctiva data la care reclamanta a cunoscut existenta certificatului de vacanta succesorala emis pe numele statului român.
Fata de cele de mai sus, tribunalul a apreciat ca sustinerile apelantei potrivit carora instanta în mod gresit a calificat cererea ca fiind o actiune în nulitate relativa si nu una în nulitate absoluta sunt astfel neîntemeiate, atât timp cât judecatoria, asa cum a aratat mai sus, a calificat actiunea reclamantei ca fiind o petitie de ereditate si nu o actiune în nulitate absoluta sau relativa.
În ceea ce priveste critica potrivit careia instanta nu a tinut cont de declaratiile martorilor privind momentul la care reclamanta a luat la cunostinta despre existenta certificatului de mostenitor, aceasta este de asemenea neîntemeiata.
Astfel, din cuprinsul notificarii nr.1344/2001 BEJ S.D. rezulta ca la data redactarii acestei notificari, respectiv 18.09.2001, reclamanta cunostea nu numai ca statul român era mostenitorul defunctului sau tata, dar si faptul ca dupa decesul acestuia se emisese certificatul de mostenitor nr. 1512/09.12.1988, a carui nulitate o solicita prin cererea ce face obiectul dosarului de fata. Din declaratiile martorilor rezulta ca nu s-au adus alte elemente care sa duca la concluzia ca reclamanta a luat la cunostinta ulterior notificarii despre existenta certificatului de vacanta succesorala. Mai mult decât atât, tribunalul nu a putut retine apararea apelantei în sensul ca nu aceasta personal, ci avocatul sau a avut cunostinta despre existenta certificatului de vacanta succesorala, atât timp cât notificarea este redactata în numele apelantei – reclamante V.M..
Fata ce aceste considerente, tribunalul a apreciat ca hotarârea primei instante este legala si temeinica, astfel încât în temeiul art.297 Cod procedura civila, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei instantei de apel a formulat recurs reclamanta Vasile Mariana, cererea de recurs fiind înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III a Civila, sub nr. 6500/301/2008.
În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispozitiile art. 304 alin 9 Cod procedura civila, se sustine ca atât sentinta instantei de fond cât si decizia instantei de apel sau dat cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, în speta încalcarea dispozitiilor legale privitoare la cauzele de nulitate absoluta a actului juridic civil în speta ale a certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1998, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti.
Arata recurenta ca a chemat în judecata S.R., prin M.F., solicitând instantei de judecata, ca prin hotarârea ce va pronunta, sa constate nulitatea absoluta a certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, sa constate deschisa succesiunea de pe urma defunctului V.N., decedat la data de 17.02.1985, calitatea de mostenitoare legala a reclamantei, ca fiica a defunctului si sa constatate ca masa succesorala se compune din cota indiviza de 1/2 din apartamentul nr. 7, et. 1, bl. Y 7, din Aleea B.B., nr. 10, (fosta M. nr.16), Sector 3, Bucuresti.
Atât instanta de fond cât si instanta de apel facând o aplicare gresita a legii, au calificat cererea recurentei – reclamante ca fiind o “petitie de ereditare, tinând cont si de restul cererilor reclamantei, nefiind numai o cerere în constatare”, prescriptibila în termenul general de prescriptie de 3 ani.
Instantele sunt investite sa judece cererea de chemare în judecata si sa se pronunte cu privire la fiecare capat de cerere în parte: în cauza de fata instantele au calificat cererea prin prisma capetelor de cerere subsidiare si nu pe fiecare capat de cerere în parte.
Or, ce se poate întelege ca în situatia în care ar fi solicitat doar constatarea nulitatii absolute a Certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1998, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, pentru cauza imorala si ilicita si frauda la lege, cererea reclamantei ar fi fost admisibila (într-o asemenea cererea i s-ar fi opus exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a lipsei de interes.)
Capatul principal al actiunii a fost constatarea nulitatii absolute, celelalte capete de cerere sunt o consecinta juridica fireasca a desfiintarii certificatului de mostenitor.
Nulitatea absoluta este de ordine publica putând fi invocata de oricine are un interes si este imprescriptibila.
Or, ambele instante nesocotind motivele de nulitate absoluta care au stat la baza emiterii Certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti, facând o aplicare gresita a legii, au respins actiunea recurentei – reclamante.
Motivele de nulitate absoluta invocate sunt dovedite de reclamanta si considera ca instanta trebuia sa le aiba în vedere: eliberarea Certificatului de vacanta succesorala nr.1512/09.12.1998, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti s-a facut cu fraudarea legii, nesocotindu-se drepturile mostenitorilor de drept care acceptasera succesiunea înauntrul termenului de optiune succesorala de sase luni.
Considera ca au fost încalcate reglementari legale prevazute în Decretul nr. 40/21.01.1953, în vigoare la data eliberarii Certificatul de vacanta succesorala nr. 1512/09.12.1988.
Este evidenta nulitatea absoluta a acestui certificat pentru frauda la lege întrucât la încheierea actului, s-au facut mentiuni false în scopul eludarii unor dispozitii legale imperative.
Învedereaza ca a solicitat proba cu martori tocmai pentru ca a considerat-o necesara si utila pentru dovedirea faptului ca atât recurenta, în calitate de fiica cât si mama acesteia, în calitate de sotie supravietuitoare, au acceptat tacit succesiunea, în conditiile art. 700 Cod Civil, prin savârsirea de acte materiale ce sunt asimilate cu o acceptare tacita a succesiunii: au continuat sa plateasca impozit, mama sa a locuit în imobil si chiar a permis, cu acordul fiicei sale, si altei persoane sa locuiasca în apartament, au luat bunuri mobile din apartament. Din declaratiile martorilor rezulta acest fapt, al acceptarii tacite, mai mult martorul N.V. a depozitat câteva bunuri din apartament la solicitarea reclamantei.
Instanta de fond cât si cea de apel nu a luat în considerare, în aprecierea cererii ca fiind în constatarea nulitatii absolute, nici faptul ca mama reclamantei a înaintat, conform procedurii succesorale, cerere (fila 6 din dosar) catre Notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucuresti prin care solicita deschiderea procedurii succesorale privind pe tatal recurentei, V.N., decedat la data de 17.02.1985, indicând atât mostenitorii cât si masa succesorala în cuprinsul careia intra 1/2 din apartamentul situat în B., Str. B.B. nr. 10, bl. Y7, sc. 1, et. 1, ap. 7, Sector 3, cerere datata 05.08.1985, în termenul de sase luni. Or, aceasta cerere, adresata notarului sef, reprezinta o manifestare neîndoielnica de acceptare a succesiunii, si o declaratie de acceptare a succesiunii, întrucât continutul cererii confirma vointa mostenitorului de a-si valorifica drepturile succesorale.
Nesocotind toate aceste motive evidente de nulitate absoluta, instantele anterioare aplicând gresit legea au respins cererea de chemare în judecata pe exceptia prescriptiei extinctive a cererii de chemare în judecata.
Pentru toate aceste considerente solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, dispozitiile art. 299-316 Cod procedura civila.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate si de prevederile legale incidente în cauza, curtea constata recursul ca fiind fondat pentru urmatoarele considerente:
O prima constatare ce se impune a fi facuta în cauza vizeaza faptul ca prin criticile formulate în calea de atac a recursului, recurenta invoca nelegalitatea deciziei civile recurate, din perspectiva incorectei calificari a actiunii civile al carei titular este reclamanta.
Astfel, asa cum rezulta din cuprinsul actiunii civile al carei titular este reclamanta, astfel cum a fost precizata, aceasta a solicitat pe de o parte sa se constate, în principal nulitatea absoluta a certificatului de vacanta succesorala nr. 1512/1988 eliberat de Notariatul de stat al sectorului 3 Bucuresti, pentru cauza ilicita si frauda la lege iar în subsidiar nulitatea relativa a aceluiasi certificat, sa se constate calitatea sa si a mamei sale, de mostenitori legali al defunctului V.N. si a calitatii de bun succesoral pentru cota de 1/2 din apartamentul nr. 7, situat în B. sector 3, str. Aleea B.B., nr. 10, bloc Y 7, et.1.
Ambele instante de fond au procedat la calificarea demersului judiciar al reclamantei, retinând ca actiunea astfel promovata are natura unei petitii de ereditate, actiune pe care au considerat-o prescriptibila extinctiv.
Pe de alta parte, desi prima instanta a efectuat o astfel de calificare în cuprinsul considerentelor, ulterior, a procedat la dezlegarea actiunii, nu în mod unitar, prin raportare la aceasta calificare ci, a procedat la calificarea nulitatii certificatului de vacanta succesorala ca fiind o cauza de nulitate relativa si, raportându-se la capetele de cerere cu care a fost sesizata, a pronuntat pentru fiecare capat, o solutie distincta, instanta de apel, apreciind ca aceasta modalitate de solutionare a cauzei este corecta din perspectiva calificarii actiunii ca fiind petitie de ereditate.
Curtea retine însa, ca, asa cum s-a consacrat pe cale doctrinara, petitia de ereditate, a fost conceputa ca fiind mijlocul juridic prin intermediul caruia reclamantul solicita sa i se recunoasca în contradictoriu cu cel care stapâneste patrimoniul succesoral, calitatea sa de mostenitor si recunoasterea dreptului de a intra în posesia bunurilor succesorale detinute de acesta din urma, fara drept, solicitând obligarea celui care se pretinde de asemenea mostenitor universal si care detine aceste bunuri în aceasta calitate, la restituirea bunurilor succesorale, drepturile pretinse de cele doua parti, fiind inconciliabile.
Caracteristic petitiei de ereditate este faptul ca prin intermediul acesteia se pune în discutie însusi titlul de succesor al mostenitorului detinator al succesiunii, pe aceasta cale urmarindu-se restituirea în total sau în parte a bunurilor ce o compun, respectiv posesiunea patrimoniului succesoral, cu precizarea, just efectuata în doctrina de specialitate, ca petitia de ereditate poate fi alaturata unei actiuni în anularea certificatului de mostenitor, eliberat pe numele pârâtului, reusita sa, depinzând intrinsec de soarta unei astfel de actiuni.
Plecând de la aceste caracteristici ale petitiei de ereditate, atunci când se solicita doar constatarea vocatiei succesorale la o anumita succesiune si a calitatii unui bun de a apartine sau nu patrimoniului succesoral, o atare petitie de ereditate este în realitate o simpla actiune în constatare, fiind deci imprescriptibila extinctiv – calificare însusita de altfel atât de practica instantei supreme cât si de doctrina de specialitate.
În speta,verificând actiunea civila formulata de reclamanta prin cererea dedusa judecatii, (având în vedere obiectul si petitul acesteia), se observa ca recurenta reclamanta solicita pe lânga constatarea nulitatii certificatului de vacanta succesorala, recunoasterea calitatii sale de mostenitor al defunctului V.N. si constatarea apartenentei la masa succesorala a cotei de 1/2 din apartamentul situat în B., Str. B.B. nr. 10, bl. Y7, sc. 1, et. 1, ap. 7, Sector 3. Asadar, prin aceasta actiune, reclamanta nu a înteles sa formuleze un petit distinct prin care sa solicite posesiunea patrimoniului succesoral, corespunzator cotei ce îi revine în aceasta calitate.
Intentia reclamantei dedusa din modul în care aceasta si-a configurat exercitiul dreptului de acces la instanta de judecata, în scopul valorificarii pretentiei sale concrete, a fost aceea de a obtine pe cale judiciara, recunoasterea calitatii sale de mostenitor al defunctului, si, respectiv constatarea unei cauze de ineficacitate a certificatului de vacanta succesorala, opus acesteia de catre pârât, astfel ca, desi este corecta aprecierea instantelor de fond în sensul ca scopul final al demersului sau procesual este intrarea în posesia bunurilor succesorale, actiunea civila pe care a formulat-o nu putea fi calificata decât din perspectiva petitului si scopului sau concret si actual, în temeiul art. 129 alin. 6 din Codul de procedura civila, care consacra principiul disponibilitatii, instantele de fond, neputând în nici un caz sa se considere îndreptatite sa analizeze si sa pronunte o solutie cu depasirea limitelor devolutiunii.
Situatia de fapt a dosarului, foarte clar precizata de reclamanta in expunerea de motive a cererii introductive de instanta si în cadrul cererilor precizatoare, configureaza asadar pe deplin caracterul actiunii cu care aceasta a înteles sa sesizeze instantele de judecata, pentru valorificarea pretinsei stari de lucruri a dosarului -ca fiind o actiune în constatarea calitatii sale de mostenitor al defunctului si a întinderii si compunerii masei succesorale.
Tot astfel, câta vreme unul dintre capetele de cerere cu care a fost sesizata prima instanta, a vizat constatarea nulitatii certificatului de vacanta succesorala, reclamanta sustinând ca atât aceasta cât si mama sa au calitatea de mostenitori ai defunctului, întrucât pe de o parte, înauntrul termenului de 6 luni de optiune succesorala reclamanta a efectuat acte de acceptare tacita a mostenirii acestui defunct prin luarea în posesie a unor bunuri mobile apartinând defunctului si a permis unei persoane straine sa locuiasca acolo, comportând-se ca proprietar asupra acestui bun, iar pe de alta parte ca mama sa – a carei mostenitoare este, a continuat sa locuiasca în imobilul în cauza, sa achite în întregime impozitul aferent acestui apartament, si chiar a facut demersuri pentru deschiderea succesiunii defunctului, inclusiv prin formularea unei cereri în acest sens, catre Notariatul de stat, în mod corect au apreciat instantele de fond ca se impunea cu prioritate calificarea nulitatii astfel invocate.
Se retine totodata ca instantele de fond au calificat cauza de nulitate astfel invocata ca fiind o nulitate relativa, raportându-se exclusiv la prevederile art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.
Aceasta apreciere este eronata, în primul rând, prin raportare la gresita solutionare a cauzei exclusiv prin raportare la aceasta prevedere legala, cauza de nulitate invocata de reclamanta vizând nerespectarea prevederilor legale în vigoare la momentul dezbaterii succesiunii defunctului V.N., or, din aceasta perspectiva se impunea ca în analiza naturii nulitatii instantele de fond sa se raporteze la prevederile înscrise în art. 12 si 23 din Decretul nr.40/1953.
Curtea retine totodata ca în sustinerea acestui petit, reclamanta,prin cererile precizatoare formulate, a invocat faptul ca are calitate de mostenitor al defunctului, în urma exercitarii dreptului de optiune succesorala, în termenul defipt de lege, în sensul acceptarii mostenirii – ca si faptul ca la momentul dezbaterii succesiunii, notariatul care a eliberat certificatul de vacanta succesorala nu a respectat prevederile legale care impuneau citarea reclamantei si a mamei acesteia.
Suntem asadar în prezenta unei actiuni prin care reclamanta, care în cauza, se pretinde a fi un tert fata de certificatul de vacanta succesorala-sustinând ca nu a fost legal citata la momentul desfasurarii procedurii în urma carei actul contestat a fost eliberat, invoca încalcarea drepturilor sale ,,nascute si actuale în legatura cu succesiunea astfel dezbatuta”, drepturi care au fost deduse judecatii, prin formularea petitului doi al actiunii.
Or, într-o astfel de situatie, cauza de nulitate a certificatului de mostenitor nu este determinata de eventuala viciere a consimtamântului succesorilor participanti la procedura succesorala notariala, ci, este dedusa din omisiunea citarii tuturor succesibililor la dezbaterea mostenirii, în fata notarului public, în conditiile stabilite de art. 12 din Decretul 40/1953, pe aceasta cale invocându-se nerespectarea obligatiei legale, de ordine publica, ce revine notarului public investit cu dezbaterea unei succesiuni, de a cita toti mostenitorii si de a proceda la dezbaterea succesiunii, doar dupa îndeplinirea acestor cerinte – echivalând cu o omisiune a reclamantei si a mamei acesteia de la împarteala, sanctionata cu nulitatea absoluta de art. 797 din Codul civil, calificare aflata de altfel în deplina concordanta cu imprescriptibilitatea extinctiva a titlului de mostenire, opozabil tuturor.
În atare situatie, în masura în care se dovedeste ca titularul actiunii a acceptat în termen succesiunea, acesta este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale de la data deschiderii succesiunii si, în consecinta poate cere oricând emiterea certificatului de mostenitor prin care sa se constate drepturile sale dupa cum poate cere oricând anularea lui, din moment ce i-au fost lezate drepturile sale succesorale, neputându-i-se opune prezumtia de validitate dedusa din prevederile art. 88 alin. 1 din legea nr. 36/1995, potrivit cu care certificatul de vacanta succesorala contestat face dovada deplina pâna la proba contrara.
Pe de alta parte, referitor la prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea actiunii în nulitatea certificatului de mostenitor/ vacanta succesorala, trebuie sa se aiba în vedere faptul ca o asemenea actiune nu este o actiune de sine statatoare, ci o actiune grefata pe actiunile care sanctioneaza direct drepturile mostenitorilor, astfel încât este supusa regulilor în materie de prescriptie extinctiva aplicabila acelor actiuni, din acest punct de vedere, considerentele anterior expuse referitoare la calificarea actiunii deduse judecatii si la prescriptibilitatea acesteia fiind pe deplin aplicabile si acestui petit.
În raport de considerentele anterior expuse, curtea apreciaza ca recursul este fondat, în cauza fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.5 din Codul de procedura civila si art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
În temeiul art. 312 din Codul de procedura civila, curtea va admite recursul, va casa decizia civila recurata, în sensul ca va admite apelul formulat de apelanta – reclamanta, împotriva sentintei civile nr.2344/27.02.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, va desfiinta sentinta apelata si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond – Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, urmând ca în rejudecare, sa se stabileasca cu prioritate legitimarea procesuala activa a reclamantei, procedându-se la analiza împrejurarilor de fapt si de drept pe care aceasta le invoca în sustinerea capatului de cerere prin care solicita sa se constate calitatea de mostenitor acceptant al succesiunii defunctului V.N., prin raportare la prevederile art.88 din Legea nr.36/1995, titular al actiunii în anularea certificatului de mostenitor, putând fi numai persoana cu vocatie succesorala efectiva, ale carui drepturi succesorale au fost vatamate prin eliberarea certificatului de mostenitor în favoarea altei persoane, cu nesocotirea vocatiei sale succesorale efective universale sau cu titlu universal.
