Prin acţiunea adresata acestei instanţe si înregistrata sub nr. 1489/225/26.02.2007 reclamantul A solicită ca prin hotărâre judecătoreasca data in contradictoriu cu pârâtele B si C să se constate ca este proprietarul terenului in suprafaţa de 38 ari teren arabil situat in intravilanul satului E comuna F.
In motivare reclamantul arata ca in anii 1958-1960 autorii săi au făcut o împărţeala de ascendent prin buna învoiala, iar in urma acestei împărţeli reclamantul a primit terenul indicat, ca de la data luării in posesie părinţii săi au avut o posesie netulburata, continua, paşnică si liniştita, posesie care a fost continuata de reclamant după decesul părinţilor săi. Reclamantul mai arata ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1890-1894 c.civ, a promovat prezenta acţiune prin care solicita sa se constate ca este proprietarul acestei suprafeţe de 38 ari.
In dovedire, reclamantul a depus la dosar împuternicire avocaţiala, acte de stare civila, adeverinţa, extras registru agricol, schiţa, a solicitat încuviinţarea probei cu martori si efectuarea unei expertize topografice in cauza.
Pârâta Primăria E a precizat ca reclamantul nu a formulat cerere in baza legii nr. 247/2005, insa a formulat astfel de cerere mama sa, care a fost respinsa deoarece nu a depus înscrisuri.
In cauza s-au audiat martorii propuşi de reclamant si s-a efectuat expertiza topografica de expert specialiat
Analizând actele si lucrările dosarului instanţa constata si reţine următoarele:
Prin acţiunea adresata acestei instanţe reclamantul a solicitat sa se constate ca este proprietarul suprafeţei de 38 ari situat in intravilanul satului, invocând dispoziţiile art. 1890-1894 C.Civ.
Din declaraţiile martorilor reiese ca terenul este situat in satul D in vatra satului si are ca vecini la răsărit pe U la apus pe P, la sud pe S iar la nord uliţa satului , are suprafaţa de 35-40 de ari, iar din anul 1956 a fost stăpânit de familia autorilor reclamantului iar ulterior de reclamant care si-a construit si o casa pe acest teren , ca zona a fost colectivizata insa nu si vatra satului, ca atât autorii reclamantului cit si reclamantul nu au avut litigii cu privire la acest teren si nu au fost tulburaţi in exercitarea posesiei acestuia.
Pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe acest teren, mama reclamantului s-a adresat cu cerere la comisia de fond funciar care a fost respinsa, fără ca ulterior aceasta sa se adreseze comisiei judeţene de fond funciar.
Din expertiza efectuata in cauza de expert, la care au participat si reprezentanţii Primăriei E, reiese ca terenul are suprafaţa de 2438 mp din care 500 mp teren curţi construcţii si 1938 mp teren arabil.
Conform art. 1846 C.Civ. „ Orice prescripţie este fondata pe faptul posesiunii. Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitata, una sau alta, de noi înşine sau de altul in numele nostru.”
Pentru a constata ca s–a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune trebuie ca posesia sa fie utila si sa se fi exercitat neîntrerupt timp de 30 de ani.
Practica judiciara a statuat ca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este o sancţiune îndreptata împotriva fostului proprietar al imobilului care, dând dovada de neglijenta, l-a lăsat timp îndelungat in posesia altei persoane, permiţându-i prin pasivitatea sa să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real.
Întrucât terenul solicitat de reclamant nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate si având in vedere concluziile raportului de expertiza coroborate cu declaraţiile martorilor, instanţa apreciază întemeiata acţiunea formulata de către reclamant, urmând a o admite si a constata ca acesta a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani suprafaţa de 2483 mp teren
