Prin sentinta civila pronuntata la data de 25.03.2009 instanta a respins ca neîntemeiata actiunea precizata prin care se solicita constatare dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui teren de 62,80m.p.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca i s-a atribuit în folosinta vesnica suprafata de 396 mp situata în mun.C. prin Decizia nr.515/1991 si adeverinta nr.8041 în baza Legii 18/1991.
Reclamanta a mai precizat ca alaturat acestui teren de 396 mp pe o lungime de 28,91 ml se gaseste o alee de trecere lata de 1,70 ml pentru care nu se detine titlu de proprietate si care nu face parte din domeniul public.
Prin aceeasi cerere de chemare în judecata, reclamanta a aratat ca în anul 1998 a solicitat instantei sa-i emita titlu de proprietate si proces verbal de punere în posesie pentru suprafata de 396 mp iar prin decizia nr.319/08.05.2007 a Tribunalului Prahova a fost diminuata suprafata de 396 mp cu 98,80 mp si urmând sa fie pusa în posesie pentru suprafata de 297,20 mp.
În drept reclamanta si-a întemeiat actiunea pe disp.art.111 din codul de procedura civila si art.1837 din codul civil.
În dovedirea actiunii, reclamanta a depus în copie la dosar Ordinul nr.191/30.08.2002, expertiza topometrica efectuata în dosarul nr.332/2006 (f.27) si a solicitat administrarea probelor admise de lege.
Prin întâmpinarea depusa la doar pârâtii PC si C LC. au invocat exceptia lipsei calitatii lor procesuale pasive întrucât aceasta calitate o detine M C prin P, fata de prevederile Legii 215/2001 care mentioneaza ca personalitate juridica are unitatea administrativ teritoriala.
În drept, pârâtii si-au întemeiat cererea pe disp.art.115-118 din codul de procedura civila.
Reclamanta si-a precizat actiunea, în sensul ca întelege sa formuleze actiunea împotriva PC. si a unitatii administrativ teritoriale MC. (f.120).
Pârâtul MC a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila întrucât reclamanta solicita sa se constate dreptul sau de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafata de 98,80 mp, teren situat în C care ar fi încorporata în suprafata de 396 mp.
Pârâtul a mai precizat ca suprafata de 396 mp ce a fost reconstituita reclamantei prin adeverinta nr.8341/1991 si decizia nr.515/1991 a P. P. a fost redusa la suprafata de 297,20 mp conform Ordinului Prefectului nr.191/30.08.2002 iar prin sentinta civila nr.1072/2001 pronuntata de Judecatoria Câmpina s-a constatat nulitatea partiala a deciziei nr.515/1991 privind suprafata de 98,80 mp.
În drept pârâtul si-a întemeiat cererea pe disp.art.115-118 din codul de procedura civila.
În dovedirea sustinerilor sale, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus în copie la dosar decizia civila nr.319/2007 a Tribunalului Prahova (f.61), decizia nr.515/19.07.1991 (f.65), procesul verbal nr.4256/3.01.1954 (f.71).
Reclamanta a formulat un raspuns la întâmpinarea pârâtului, prin care a aratat ca solicitarea de a fi respinsa actiunea este contradictorie cu prezentarea în fapt sustinuta prin întâmpinare întrucât arata aceleasi sustineri pe care le-a mentionat prin cererea de chemare în judecata.
Reclamanta a mai precizat ca suprafata de 98,.80 mp nu face parte si nu se confunda cu suprafata de teren care constituie alee de trecere, fiind inclusa în suprafata de teren ce i-a fost data de fostul Sfat Popular în anul 1952, de 396 mp si i-a fost recunoscut dreptul de proprietate prin adeverinta nr.8041/1991.
Pârâtul a depus în copie la dosar decizia civila nr.319/2007 a Tribunalului Prahova (f.125) si decizia nr.956/2007 a Curtii de Ape Ploiesti (f.129).
La termenul de judecata din 14.03.2008 reclamanta a formulat o precizare la actiune, prin care a aratat ca solicita stabilirea unui drept de proprietate asupra terenului în suprafata de 62,80 mp în completarea terenului în suprafata de 297,20 mp pe care o are în proprietate prin decizia nr.319/2007 a Tribunalului Prahova (f.135).
Prin sentinta civila nr.957/21.03.2008 pronuntata de Judecatoria Câmpina a fost respinsa ca inadmisibila actiunea reclamantei, retinându-se ca pâna în anul 1991 reclamanta s-a manifestat ca un detentor precar, iar exercitarea ulterioara a actelor de stapânire materiala a terenului s-a facut cu îngaduinta institutiei în proprietatea sau administrarea careia s-a aflat terenul.
Conform deciziei civile nr.785/19.09.2008 pronuntata de Tribunalul Prahova, a fost admis recursul declarat de reclamanta si a fost casata sentinta, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanta de fond sa se pronunte pe fondul cauzei.
În cauza au fost încuviintate si administrate probe cu înscrisuri, un martor si expertiza topometrica la cererea reclamantei si proba cu înscrisuri la solicitarea pârâtului.
A fost efectuata o expertiza topometrica de catre expert A F care a identificat terenul în litigiu în suprafata de 62,80 mp (f.25).
La cererea reclamantei a fost audiata martora I.S.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata în fapt urmatoarele:
Prin decizia nr.515 din 19.07.1991 emisa de Prefectura Prahova s-a dispus trecerea în proprietatea actualilor proprietari ai locuintelor, în baza art.35 alin.2 din legea 18/1991 a terenurilor atribuite în folosinta pentru construirea de locuinte sau pe durata existentei constructiei, iar reclamanta a dobândit suprafata de 396 mp situata în C. (f.66-67).
Conform deciziei civile nr.319/08.05.2007 a Tribunalului Prahova a fost schimbata în parte sentinta civila nr.3447/1999 a J. C., în sensul ca a fost redusa suprafata de teren de 396 mp ce a fost reconstituita reclamantei prin adeverinta nr.8341/1991 si decizia nr.515/1991 a Prefecturii Prahova, la suprafata de 297,20 mp conform Ordinului Prefectului nr.191/30.08.2002.
Din considerentele acestei decizii rezulta ca prin sentinta civila nr.1072/2001 a J. C., ramasa definitiva si irevocabila, a fost constatata nulitatea partiala a deciziei nr.515/1991 a Prefecturii P. pentru suprafata de 98,80 mp situata în C. si în acest sens a fost emis Ordinul Prefectului nr.191/2002 prin care se propune atribuirea în proprietatea reclamantei din prezenta cauza a terenului în suprafata de 297,20 mp, prin diminuarea suprafetei de 396 mp cu 98,80 mp care apartine domeniului public si are destinatia de cale de acces conform sentintei nr.1072/2001.
Recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.319/2007 a Tribunalului Prahova a fost respins ca nefundat prin decizia nr.956/8.10.2007 a Curtii de Apel Ploiesti prin care s-a retinut ca în mod legal s-a dispus reducerea suprafetei de teren de 396 mp la 297,20 mp conform Ordinului PP. nr.191/30.08.2002 (f.129),
Totodata se retine ca prin decizia nr.99 din 22.01.2007 pronuntata de Tribunalul Prahova, irevocabila, au fost admise recursurile declarate de intervenientii BD, BC si G O, pârâtele PC. si C. L., si schimbata în tot sentinta civila nr.2185/2006 a J.C., în sensul ca a fost respinsa ca neîntemeiata actiunea reclamantei prin care solicita anularea Ordinului nr.191/30.08.2002.
Prin precizarea la actiune depusa la termenul de judecata din 14.03.2007 reclamanta a solicitat sa i se constate dreptul de proprietate pentru terenul de 62,80 mp în completarea terenului de 297,20 mp ce o detine în proprietate prin decizia nr.319/2007 a Tribunalului Prahova.
Expertul topometru A.F. a identificat si masurat suprafata de 62,80 mp si acest teren este inclus în suprafata de 360 mp (f.25).
Cu privire la reducerea suprafetei de la 396 mp la 297,20 mp instanta retine ca aceasta diminuare a fost justificata conform deciziei nr.319/08.05.2007, prin aceea ca reprezinta o servitute de trecere catre imobilul aflat în proprietatea intervenientilor BD, B C si G O si este singura cale de acces folosita de intervenienti si autorii lor înca din anul 1940 si constituita prin testamentul autentificat sub nr.577/22.06.1942.
Reclamantei i s-a constituit dreptul de proprietate în conditiile art.36 din Legea 18/1991 republicata pentru suprafata de 396 mp, teren situat în C, conform deciziei nr.515/19.07.1991 (f.65-67) iar anterior reclamantei i s-a atribuit în folosinta terenul în vederea construirii unei locuinte.
Pentru a se putea prescrie, posesia trebuie sa fie continua, neîntrerupta, publica si sub nume de proprietar.
Martora I.S. audiata la cererea reclamantei a aratat ca aceasta a primit în perioada anilor 1952-1955 o suprafata de teren pentru construirea unei locuinte si a stapânit terenul pâna în prezent (f.31).
Precaritatea posesiei reprezinta detinerea lucrului pentru altul si este echivalenta cu lipsa posesiei, iar conform art.1855 din codul civil persoana care a început a poseda bunul pentru altul este prezumata ca a conservat aceeasi calitate.
În consecinta, în perioada anilor 1950-1955 când a fost primit terenul în vederea construirii unei locuinte si pâna în anul 1991 autorii reclamantei si reclamanta au exercitat o folosinta asupra terenului atribuit, cu îngaduinta P.C. în a carei proprietate sau administrare se afla terenul si conform art.1853 din codul civil, actele care se exercita asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, nu constituie o posesie sub nume de proprietar, astfel ca precaritatea nu este un viciu al posesiei si poate fi considerata o lipsa a însasi posesiei.
Având în vedere probele administrate în cauza, instanta constata ca nu sunt îndeplinite cerintele prevazute de art.1847 din codul civil si fata de prevederile art.1853 din codul civil urmeaza sa se respinga actiunea precizata ca neîntemeiata, retinând totodata ca dreptul de proprietate al reclamantei s-a constituit în baza Legii 18/1991.
