Dobândire drept de proprietate pe calea prescripţiei achizitive. Cerere formulată pe procedură necontencioasă. Imposibilitatea identificării proprietarului anterior. Soluţie de admitere.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 31.03.2006, sub nr. 4192/303/2006, petenţii PG,PE şi PM au formulat acţiune în constatare, în temeiul dispozitiilor art. 331 Cod procedură civilă, solicitând să se constate că sunt proprietarii imobilului situat în Bucureşti, sector 6, compus din teren în suprafaţă de 625 mp. şi construcţia de pe acesta.
În motivarea in fapt a cererii, petentii au aratat că au dobândit prin moştenire de la părinţii lor, PI şi PC, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 6, conform certificatului de moştenitor nr. 1079/01.06.1995, bunuri pe care le stăpânesc nestingherit şi în prezent. Datorită lipsei unui act propriu-zis de proprietate li s-a respins cererea de intabulare a imobilului, fapt ce i-a determinat să promoveze prezenta acţiune. Au mai aratat petentii ca, potrivit aceluiaşi act, PI, autoarea lor a dobândit la rândul său imobilul format din trei camere şi marchiză de la părinţii săi, fiind, astfel dovedită calitatea ei de proprietar al imobilului încă din anul 1952, când, în evidenţele administraţiei financiare a sectorului 6 Bucureşti, figura ca proprietară a unei case şi a unui teren situat în str. Dezrobirii. De asemenea, au mai aratat petentii ca, aşa cum rezultă din adresa nr. 4685/25.05.2004 emisă de Primăria Sectorului 6 Bucureşti, începând din anul 1995, în baza certificatului de moştenitor nr. 1079/01.06.1995, moştenitori devin PG,PE şi PM. La data de 22.11.1995 s-a solicitat rectificarea rolului, în prezent figurând ca proprietari cei trei moştenitori. Înscrisurile menţionate mai sus, precum şi situaţia de fapt, constând în exercitarea nestingherită a posesiei asupra terenului şi imobilului în discuţie, probează fără putinţă de tăgadă existenţa dreptului lor de proprietate asupra acestora. Asupra acestui imobil, atât autorii anteriori, cât şi ei au exercitat o posesie utilă, continuă, publică şi sub nume de proprietar, achitând toate impozitele, edificând anexe la construcţia existentă şi îngrijindu-se de menţinerea ei într-o bună stare.
Prin încheierea din data de 26.04.2006 pronunţată în dosarul nr. 4192/303/2006, instanta a respins cererea petenţilor ca inadmisibilă. Prin decizia civilă nr. 165/09.02.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă în dosarul nr. 4192/303/2006, s-a admis apelul formulat împotriva încheierii din data de 26.04.2006 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 4192/303/2006, s-a desfiinţat încheierea civilă apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
La data de 09.11.2007, petentul PG a depus la dosar cerere precizatoare cu privire la obiectul şi motivarea cererii de chemare în judecată. În motivarea in fapt a cererii precizatoare, petenţii au arătat că au formulat o acţiune în constatare, în temeiul art. 111 şi 331 Cod procedură civilă, solicitând să se constate că sunt proprietarii imobilului situat în Bucureşti, strada Dezrobirii, compus din teren în suprafaţă de 625 mp. şi construcţia existentă pe acesta. Sub aspectul dreptului material, petenţii au invocat dispoziţiile art. 1837, 1846 şi 1890 Cod civil, privind prescripţia achizitivă. Petenţii au mai arătat că promovarea acestei cereri a fost determinată de respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu în favoarea acestora, datorită lipsei unui titlu propriu-zis de proprietate asupra acestuia. În această situaţie petenţii sunt în imposibilitatea de a se bucura de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului pe autori acestora l-au stăpânit de peste 100 de ani, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 1079/01.06.1995. De asemenea, au mai aratat petentii ca, in cauza, sunt incidente prevederile art. 1837, 1846 şi 1890 Cod civil cu privire la prescripţia achizitivă, imobilul fiind stăpânit vreme îndelungată, acesta devenind proprietatea lor, astfel cum rezultă şi din istoricul de rol fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 2394/ 08.04.2008 instanţa a admis cererea formulata de petenţi, aşa cum a fost precizată, a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 630 mp., situat în Bucureşti, str. Dezrobirii prin efectul uzucapiunii de 30 de ani prin joncţiunea posesiilor şi a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe terenul situat în Bucureşti, str. Dezrobirii, nr. 134, sector 6, prin efectul accesiunii imobiliare. În acest sens instanţa a avut în vedere că, potrivit certificatului de moştenitor nr. 1079/01.06.1995, de pe urma defunctilor PI şi PC au rămas drept mostenitori petentii din prezenta cauza, PG, PE şi PM. In cuprinsul aceluiasi inscris se mentioneaza ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctilor se compune din imobilul teren in suprafata de 625 mp. situat in Bucuresti, sector 6 si constructia edificata pe acest teren, avand trei camere si marchiza, ambele dobandite de defuncta PI, prin mostenire, de la parintii sai.
Potrivit adresei nr. 4685/25.05.2004 emisa de Serviciul Public pentru Finante Publice Locale Sector 6, defuncta PI a figurat in calitate de titular de rol fiscal al imobilului – teren si constructie – situat in Bucuresti, str. Dezrobirii, sector 6, in prezent, aceasta calitate apartinand petentilor. Inscrisurile care au stat la baza impunerii defunctei PI au fost procesul-verbal nr. 274/1952, declaraţia nr. 3642/11.02.1952 si procesul-verbal nr. 504/1967.
Prin adresa nr. 27942/18.07.2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, Directia Juridic, Contencios, Legislatie se atesta imprejurarea ca, pentru imobilul in litigiu nu figureaza inregistrata vreo notificare formulata in temeiul Legii nr. 10/2001, iar, prin adresa nr. 17417/08.08.2007 emisa de Primaria Sector 6 Bucuresti, Directia Tehnica de Urbanism si Amenajarea Teritoriului se atesta ca, pentru acelasi imobil, nu se identifica solicitari de revendicare conform Legii nr. 18/1991.
Din declaraţia martorei audiata nemijlocit de instanta, BN, instanţa a reţinut că atat petentii, cat si parintii acestora au locuit in permanenta la adresa imobilului in litigiu, stare de fapt cunoscuta personal de martora inca din timpul razboiului. A mai invederat martora ca nici petentii si nici autorii acestora nu au fost tulburaţi de nimeni, că nu a existat nici un litigiu cu privire la imobilul în litigiu si că toţi vecinii au crezut din totdeauna că imobilul în litigiu este proprietatea petentilor si a autorilor acestora, care s-au comportat ca adevarati proprietari. Instanta mai retine, din depozitia martorei, ca pe teren a fost edificata o constructie inca din timpul vietii autorilor petentilor.
Instanta a mai retinut ca, potrivit certificatului de atestare fiscala administrat la dosar, petentii figureaza in evidentele fiscale ca titulari de rol, anterior, defuncta PI fiind impusa asupra aceluiasi imobil, astfel cum rezulta din chitanta nr. 3726/21.05.1964.
Uzucapiunea reprezintă prescripţia prin care se dobândeşte un drept real prin efectul posedării lucrului un timp determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Condiţia esenţială pentru a opera uzucapiunea reprezintă justificarea unei posesii utile şi neviciate. Posesia trebuie să fie, aşadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).
În cauză, din probele administrate, instanţa a reţinut că petentii au făcut pe deplin dovada pozitivă a calităţilor posesiei, aceasta fiind exercitată în mod continuu, conform naturii bunului, în mod paşnic şi liniştit, fără acte de tulburare şi în mod public, astfel cum ar exercita-o şi proprietarul însuşi. In acest sens, instanta a constatat, potrivit probelor administrate, ca atat autorii petentilor, cat si petentii au exercitat o posesie utila asupra imobilului in litigiu.
Totodată, instanţa a reţinut că şi cea de-a doua condiţie a uzucapiunii este îndeplinită, respectiv împlinirea unui termen de 30 de ani în care petentii impreuna cu autorii acestora au exercitat posesia asupra terenului în litigiu. In acest sens, instanta constata ca sunt indeplinite cerintele prevazute de dispoziţiile art. 1860 Cod civil, care asigură facultatea pentru orice posesor actual să unească posesia sa cu cea a autorului său, constatand ca, in speta, s-a facut pe deplin dovada unei posesii propriu-zise, iar petentii sunt succesori in drepturi a autorilor sai, defunctii PI şi PC.
De asemenea, instanta a mai retinut ca, desi petentii au formulat cererea în procedura necontencioasa, ca o exceptie de la regula potrivit cu care uzucapiunea este o sancţiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent, instanta a retinut ca, in cauza, acestia au facut dovada imposibilitatii de identificare a fostului proprietar al imobilului, in ciuda demersurilor efectuate in acet sens. In plus, urmeaza a fi avute in vedere si considerentele expuse in Decizia Civila nr. 165/09.02.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, potrivit cu care, sub aspect probator, hotararea judecatoreasca constituie un inscris autentic, care poate fi, eventual, comparat cu titlul celui care ar invoca un drept de proprietate asupra imobilului in litigiu, prezenta hotarare neimpunandu-se cu autoritate de lucru judecat, fata de principiul relativitatii efectelor hotararilor judecatoresti. In acest sens, instanta a apreciat ca o astfel de modalitate de solutionare a cererii avand ca obiect constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin efectul prescriptiei achizitive nu trebuie respinsa de plano in ipoteza in care petentii nu au reusit sa identifice vechii proprietari ai imobilului nici în evidenţele cadastrale ale unităţii administrativ-teritoriale (sentinţa civilă nr. 5994/27.09.2004 pronuntata de Judecatoria Sector 6 Bucuresti, irevocabila prin decizia civilă nr. 463/16.03.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) si nici în cele fiscale.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, instanţa a reţinut că petentii au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1846 şi 1847 Cod civil şi, în consecinţă, şi a cerinţelor prevăzute de art. 1890 Cod civil referitoare la prescripţia achizitivă de 30 de ani, relativa la imobilul teren în suprafaţă de 630 mp., situat în Bucureşti, str. Dezrobirii, nr. 134, sector 6, având vecinătăţile mentionate in raportul de expertiza topografica efectuat in cauza, motiv pentru care a constatat ca petentii au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului mentionat prin efectul prescriptiei achizitive prin jonctiunea posesiilor acestora cu a autorilor lor.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere, potrivit declaratiei de martor si raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezulta ca, pe terenul mentionat, a fost edificata o constructie de locuit, identificata conform schitei Anexa 1, care, in prezent, este nelocuibila, fiind in stare avansata de degradare, fara pereti si fara acoperis, neavand valoare economica.
Astfel, potrivit art. 492 Cod Civil, „…orice construcţii….asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa, dacă nu este dovadă contrarie”. Acest text legal, ce constituie principiul accesiunii imobiliare artificiale, stabileşte totodată o dublă prezumţie şi anume ca orice construcţii făcute pe un fond, sunt prezumate că au fost făcute de către proprietarul fondului şi cu cheltuiala sa. Astfel, pornind de la un fapt cunoscut, vecin şi conex faptului principal invocat de reclamant, respectiv faptul că este proprietarul terenului în discuţie, legea deduce existenţa faptului principal invocat prin cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că reclamantul este proprietarul construcţiei edificate pe acest teren.
Această prezumţie stabilită de art. 492 Cod Civil, deşi este o prezumţie relativă, nu a fost rasturnata în cauză prin administrarea vreunei probe contrare, astfel încât îşi produce de plin drept efectul.
Astfel, având în vedere considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 111 Cod procedura civila, instanţa a admis acţiunea şi a constatat faptul că petentii au dobândit dreptul de proprietate si asupra constructiei situate în Bucureşti, str. Dezrobirii, sector 6.
Sentinţa pronunţată a devenit irevocabilă prin nerecurare.
