„Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de x sub nr. X pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamanta C. A. a chemat în judecată pârâta COMUNA VALEA SEACĂ solicitând instanţei constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din suprafaţa de 943 m.p. teren aferent locuinţei din sat şi comuna X , prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că a fost căsătorită cu numitul C. M. care a decedat la data de X , iar în timpul căsătoriei au dobândit o suprafaţă de 943 m.p, teren în intravilanul satului X . Pe acest teren au construit cu autorizaţie de construire (nr.X ) o casă de locuit. Suprafaţa de teren în discuţie are ca vecinătăţi: X Încă din anul 1974 figurează în evidenţele agricole cu suprafaţa de 943 m.p., una casă de locuit şi un grajd, pentru care a plătit impozitele şi taxele aferente. Mai arată reclamanta că este unica moştenitoare a defunctului D. M., aspect ce rezultă din certificatul de moştenitor nr. X , iar de la momentul dobândirii terenului şi până în prezent a stăpânit în mod continuu, public şi sub nume de proprietar imobilele arătate. Pentru considerentele expuse solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, posesia exercitată întrunind condiţiile prevăzute de lege pentru uzucapiunea de 30 de ani.
În drept au fost invocate prevederile art. 1847-1854 Cod civil.
Alăturat acţiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: certificat de moştenitor nr. X după defunctul C. M. (f.5), titlu de proprietate C. M. cu nr. X (f.6), autorizaţie pentru executare lucrări nr. X (f.7), copie buletin reclamanta (f.8), adresă Primăria Valea Seacă privind neatribuirea terenului în baza legilor fondului funciar (f.9), schiţa terenului (f.10), rol agricol C. M. (f.11), plan de încadrare în zonă (f.12), fişă cadastrală (f.13), certificat de atestare fiscală C. A. (f.14), anexa 2a) reconstituire drept de proprietate C. M. pentru 0,96 ha (f.15).
Acţiunea a fost legal timbrată (f.20).
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Pentru soluţionarea cauzei au fost administrate următoarele probe: înscrisuri – adresă Primăria Comunei Valea Seacă privind autorizaţia de construire (f.28), adeverinţă din 04.03.1974 privind terenul posedat de C.M., mama defunctului C. M. (f.29), schiţă imobil (f.30), anexă la cererea de autorizare din 1974 (f.31), memoriu tehnic (f.32), copie cerere de autorizare lucrări (f.34), aviz PCI (f.35), autorizaţie pentru executare lucrări nr. 43/ 17.07.1974 pe numele C. M. (f.36), certificat de căsătorie al reclamantei (f.86) -, interogatoriul pârâtei (f.41) , martori – D. M. (f.96) -, expertiză tehnică judiciară – expert Dan Pădure (f.63-70) -.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta s-a căsătorit cu numitul C. M. la data de 02.09.1958, aspect ce rezultă din certificatul de căsătorie de la fila 86 dosar.
Din căsătorie au rezultat doi copii: Cu. M. (fiu) şi E.M. (fiică).
La data de 01.04.2003 a decedat soţul reclamantei – C. M. -, moştenirea lăsată de acesta fiind acceptată doar de către reclamanta C. A.. Cei doi descendenţi ai defunctului au renunţat expres la moştenirea acestuia, conform declaraţiilor nr. 6736 şi 6737 din 29.10.2007 menţionate în certificatul de moştenitor nr. X (f.5).
În timpul căsătoriei, reclamanta împreună cu soţul său, au dobândit mai multe imobile, terenul în litigiu fiind preluat în posesie de către cei doi soţi anterior datei de 22.05.1974.
La data de 22.05.1974 pe numele soţului reclamantei a fost eliberată autorizaţia de construire nr. 35 pentru edificarea unei case de locuit (f. 7), construcţie ce a fost edificată de soţi în acelaşi an.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expert Dan pădure (f.65-70) rezultă însă că terenul solicitat de reclamantă spre uzucapiune are întinderea de 919 m.p., şi nu 943 m.p. cât s-a solicitat în acţiune.
Suprafaţa de 919 m.p. identificată în teren ca îngrădită şi stăpânită de reclamantă este delimitată în anexa 1 la raportul de expertiză de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-1 (f.68 dosar) şi este amplasată în intravilanul satului X , jud. Iaşi, în tarlaua nr. 5, parcelele 383 şi 384.
Expertul mai arată că pe acest teren, ale cărui vecinătăţi au fost în mod corect indicate de reclamantă în acţiune (X ) se află edificate construcţiile – casă de locuit şi trei anexe gospodăreşti – aparţinând reclamantei, iar suprafaţa de teren din prezenta acţiune nu a fost inclusă în titlul de proprietate eliberat pe numele C. M. şi nici nu a fost atribuită în proprietate altor persoane conform legilor fondului funciar.
Din declaraţia martorului D. M. (f.96), rezultă că acesta este vecin al familiei C. încă din anul 1973. În anul 1973 familia martorului, familia C. şi încă o familie au fost mutaţi forţat de statul român din intravilanul de atunci al satului în zona în care locuiesc şi în prezent, statul acordând fiecărei familii mutate o suprafaţă de 1000 m.p.. Fiecare familie şi-a edificat câte o casă de locuit şi a stăpânit terenul şi construcţiile în mod paşnic până în prezent fără a fi deranjaţi de alte persoane şi fără a exista conflicte între ei cu privire la întinderea proprietăţilor lor.
În contextul probatoriu prezentat, faţă de prevederile legale aplicabile în materie de uzucapiune, instanţa constată întemeiată în parte acţiunea reclamantei, pentru considerentele în drept ce urmează:
Conform art.1890 Cod civil :” toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără a i se opune reaua-credinţă”.
Conform art. 1837 Cod civil :” prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea (…) sub condiţiile determinate prin această lege”, iar potrivit art. 1846 alin.1 şi art.1847 Cod civil :”orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii (…) ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar(…)”.
Potrivit art. 1864 Cod civil :”este întrerupere naturala: (…) 2. când lucrul este declarat neprescriptibil în urmarea unei transformari legale a naturii sau destinaţiei sale.”
Prin Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane (care a intrat în vigoare în data de 01.12.1974 ) şi Legea 59/1974 (intrată în vigoare în data de 05.11.1974) terenurile au fost scoase din circuitul civil.
Scoaterea din circuitul civil a terenurilor echivalează cu întrunirea condiţiilor de întrerupere a prescripţiei achizitive prevăzute de art.1864 pct.2 din Codul civil, citate mai sus.
Prin Decizia nr. IV/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că “în cazul posesiilor începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a legii nr. 59/1974, prescripţia achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi”.
În considerentele deciziei se precizează expres că posesorii acestor terenuri au beneficiat atât de prezumţia de neprecaritate, cât şi de prezumţia de neintervertire de titlu, impunându-se concluzia că intervalul de timp cât aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripţiei începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripţiei achizitive asupra acelor terenuri.
Din probele administrate în cauză şi detaliate mai sus rezultă că reclamanta a început să posede terenul anterior intrării în vigoare a Legilor 58 şi 59 din 01.12.1974, respectiv 05.11.1974, la data de 22.05.1974 familiei C. fiindu-i deja eliberată autorizaţia de construire nr. 35. Dacă nu ar fi avut în posesie terenul anterior datei autorizaţiei, această autorizaţie nu ar fi fost eliberată.
Din declaraţia martorului D. M. (f.96) rezultă că reclamanta şi soţul său au posedat continuu, neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar terenul identificat în raportul de expertiză încă din anul 1973 şi până în prezent.
Faţă de situaţia de fapt şi de drept ce reiese din probele dosarului instanţa urmează a constata întrunite condiţiile cerute de lege pentru posesiunea necesară prescrierii şi astfel va admite acţiunea formulată de reclamantă şi va constata că aceasta a dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani însă doar asupra suprafeţei de 919 m.p. (din 943 m.p. solicitată în acţiune) teren identificat în anexa 1 la raportul de expertiză de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-1 (f.68 dosar) ca fiind amplasat în intravilanul satului X , jud. Iaşi, în tarlaua nr. 5, parcelele 383 şi 384.
Văzând şi prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanţa constată că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
