Uzucapiunea de 10 ani invocată, ca excepţie de ordine publică este inadmisibilă când este invocată pentru prima dată în recurs.
Prescripţia achizitivă de scurtă durată face parte din categoria excepţiilor de procedură care se constituie în mijloace de apărare, care trebuie demonstrate prin încuviinţarea şi administrarea de probatorii cu parcurgerea tuturor fazelor procesuale, ceea ce în mod obligatoriu presupune invocarea excepţiei în faţa primei instanţe.
La data de 22 noiembrie 2005, reclamanţii N.N. şi N.C. au chemat în judecată pe pârâţii S.S. şi S.S., solicitând obligarea acestora să-şi construiască jgheaburi de scurgere sau calcan , astfel încât, apele provenite din precipitaţii să nu se mai scurgă pe terenul reclamanţilor, să-şi demoleze acoperişul de tablă ce se întinde până deasupra terenului proprietatea reclamanţilor ,să-şi ridice panourile din tablă de pe gardul despărţitor şi să desfiinţeze plantaţiile aflate pe hotar.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în Craiova, str. Brestei nr. 237 , judeţul Dolj, încă din anul 1975 ,aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.2820 din 11 aprilie 1975, învecinându-se cu imobilul proprietatea pârâţilor din anul 1990.
Au precizat că de aproximativ 6 luni, pârâţii au montat fără nici un motiv pe gardul despărţitor panouri din tablă aplicate, fără consimţământul reclamanţilor, atât pe partea aflată în curtea acestora, cât şi pe partea lor.
Tot pe hotar, pârâţii au cultivat plantaţii de pomi şi şi-au construit un acoperiş de tablă pe o anexă aflată în curtea acestora, acoperiş ce pătrunde cu mult deasupra proprietăţii reclamanţilor, astfel încât, apele din precipitaţii se scurg pe terenul lor, provocându-le prejudicii, în sensul degradării construcţiilor aflate în apropiere prin infiltraţii de apă, care dau naştere condensului.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea la data de 15 februarie 2006, solicitând obligarea pârâţilor să-şi ridice plantaţiile , mai exact mărul şi viţa de vie aflate pe hotar , să-şi ridice panourile din tablă de pe gardul despărţitor , iar în caz de refuz , să fie autorizaţi reclamanţii să le ridice pe cheltuiala pârâţilor.
De asemenea, reclamanţii au mai solicitat obligarea pârâţilor să-şi mute construcţia anexă, ridicată pe hotar, la distanţa ce se impune şi totodată să demoleze acoperişul din tablă de pe aceasta.
Au solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 200 RON , reprezentând despăgubiri pentru degradarea produsă ca urmare a aplicării panourilor de tablă şi a manoperei necesare pentru anumite lucrări la imobil.
Prin sentinţa civilă nr.5567 din 3 iulie 2006, Judecătoria Craiova a admis în parte acţiunea întregită la 15 februarie 2006 formulată de reclamanţii N.N. şi N.C., împotriva pârâţilor S.S. şi S.S.
Au fost respinse capetele de cerere în pretenţii ( despăgubiri civile ) şi privind mutarea magaziei , ca neîntemeiate.
Au fost obligaţi pârâţii să-şi ridice panourile din tablă montate pe gardul despărţitor pe partea dinspre proprietatea reclamanţilor, să desfiinţeze plantaţiile ( un pom fructifer –măr şi 12 bucăţi viţă de vie) aflate la o distanţă mai mică decât cea legală faţă de hotar, să desfiinţeze partea de acoperiş a construcţiei anexă ( magazie ) care trece peste hotarul despărţitor şi să monteze burlane şi jgheaburi la această construcţie, astfel încât, apa pluvială să nu se scurgă pe terenul reclamanţilor, iar în caz de refuz i-a autorizat pe reclamanţi să aducă la îndeplinire cele dispuse mai sus , pe cheltuiala pârâţilor.
Au fost obligaţi pârâţii către reclamanţi, la plata sumei de 676 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că proprietăţile părţilor sunt limitrofe, fiind despărţite de un gard pe care pârâţii au aplicat panouri de tablă , montate spre proprietatea reclamanţilor, iar apele pluviale de pe cele două imobile nu se scurg decât pe proprietatea lor, însă pârâţii au construit o magazie chiar pe hotar, a cărei streaşină , fără burlane, este în incinta proprietăţii reclamanţilor, favorizând căderea apelor de precipitaţii pe terenul acestora din urmă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii, aceştia criticând dispoziţia instanţei de fond referitoare la obligarea lor să-şi demoleze o parte a acoperişului şi să construiască jgheaburi de scurgere, întrucât apele pluviale nu se scurg pe terenul reclamanţilor.
Prin decizia civilă nr.1402 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Dolj a respins apelul declarat de apelanţii pârâţi Stanache Stela şi Stanache Stan, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi Niţă Nicolae şi Niţă Constanţa.
Au fost obligaţi pârâţii , către intimaţii reclamanţi ,la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâţii Stanache Stan şi Stanache Stela, criticând-o pentru nelegalitate.
Au formulat mai multe motive privitoare la nesoluţionarea în acel cadrul procesual a cererii reconvenţionale, iar pe fond, au arătat că dispoziţia instanţei privind desfiinţarea părţii de acoperiş a construcţiei anexe este ambiguă , nefiind precizate dimensiunile şi vecinătăţile, aşa încât, o astfel de dispoziţie este imposibil de executat.
Au menţionat că în raport de situaţia existentă , capătul de cerere referitor la desfiinţarea părţii de acoperiş a construcţiei anexe, se impune a fi respins.
Recurenţii pârâţi au invocat prin motivele de recurs , ca excepţie procedurală de ordine publică uzucapiunea de 10 ani pentru partea de acoperiş, pentru care s-a dispus demolarea.
Recursul este nefondat.
Argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei , cât şi cele pentru care au fost înlăturate criticile pârâţilor pe fondul cauzei , inclusiv cele referitoare la motivul de ordine publică au fost expuse în considerentele hotărârii , în dispozitiv făcându-se menţiunea numai cu privire la soluţia dată asupra apelului.
În atare situaţie, critica recurenţilor pârâţi din acest punct de vedere este neîntemeiată şi urmează a fi înlăturată.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la desfiinţarea părţii de acoperiş a construcţiei anexe, Curtea constată că acesta nu vizează aspecte de nelegalitate a hotărârii recurate, susţinerile pârâţilor bazându-se în exclusivitate pe chestiuni care vizează faza de executare a hotărârii de fond şi care nu pot fi rezolvate în calea extraordinară a recursului.
Susţinerea referitoare la uzucapiunea de 10 ani invocată ca excepţie de ordine publică de către recurenţii pârâţi , este inadmisibilă, fiind formulată pentru prima dată în recurs.
Prescripţia achizitivă de scurtă durată face parte din categoria excepţiilor de procedură care se constituie în mijloace de apărare, care trebuie demonstrate prin încuviinţarea şi administrarea de probatorii cu parcurgerea tuturor fazelor procesuale , ceea ce în mod obligatoriu presupune invocarea sa în faţa primei instanţe.
În speţă, recurenţii pârâţi nu au formulat cerere la instanţa de fond prin care să invoce uzucapiunea de 10 ani, astfel încât cererea formulată direct în recurs sub forma excepţiei de ordine publică , este inadmisibilă.
Inadmisibilă este şi ultima susţinere formulată de recurenţi prin motivele de recurs, întrucât vizează aspecte ce ţin de modalitatea de apreciere a probatoriilor administrate în cauză.
În condiţiile abrogării prevederilor art. 304 pct.10 şi 11 Cod pr.civilă , în prezent Curtea nu mai poate cenzura hotărârile instanţelor anterioare pentru aspecte de netemeinicie, neexistând temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
Pentru considerentele expuse recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă , urmează a fi respins.
