Pentru uzucapiunea de 30 de ani, este necesara îndeplinirea a doua conditii: posesia sa fie utila, adica o posesie propriu zisa si neviciata si posesia sa fie exercitata neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna – credinta sau de rea-credinta (decizia civila nr. 208 din 8 martie 2010)
Art. 1890 Cod civil raportat la decizia nr. 4/2006, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, la data de 12.12.2007, reclamanta PA a chemat în judecata pe pârâtii CV, CA si PMB prin Primarul General, Primaria Sectorului 5 Bucuresti, solicitând sa se dispuna nulitatea deciziei nr.874/06.10.1979, emisa de Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General, Primaria Sectorului 5 Bucuresti, nulitatea certificatului de mostenitor nr.353/1979 emis de Notariatul de Stat Local Sector 6, în ceea ce priveste mentiunea trecerii în proprietatea statului a cotei de 1/2 din suprafata totala de 250 mp situati în Bucuresti, str.Paltinoasa nr.23, sector 5, sa se constate ca a dobândit prin prescriptia achizitiva de 30 ani, dreptul de proprietate asupra suprafetei de 290 mp situata în Bucuresti, str.Paltinoasa nr.23, sector 5, sa se constate ca a dobândit dreptul de proprietate prin accesiune imobiliara artificiala asupra constructiilor edificate pe terenul mentionat.
Prin sentinta civila nr. 3352/07.05.2008,pronuntata în dosarul nr.12296/302/2007,Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamanta PA Aurica, în contradictoriu cu pârâtii si cu Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General si Primaria Sectorului 5 Bucuresti; a constatat nulitatea deciziei nr.874/06.10.1979 emisa de Municipiul Bucuresti, Consiliul General al Sectorului 5, Comitetul Executiv; a constatat nulitatea partiala a certificatului de mostenitor nr.353/09.04.1979 eliberat de Notariatul de Stat Local, Sector 6 al Municipiului Bucuresti cu privire la mentiunea “Cota de 1/2 (jumatate) parte indiviza din suprafata totala de teren de 290 (doua sute nouazeci m.p.) si anume 145 mp, trece în proprietatea statului conf.art.30 al.l din legea 58/1974”; a constatat ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, str. Paltinoasa nr.23, sector 5, compus din teren în suprafata de 362 mp, având ca vecinatati: la Nord – str Paltinoasa, la Est imobilul situat în str.Paltinoasa nr.21, la Sud -imobilele situate în str.Paltinoasa nr.26, 28 si 30, la vest – imobil situat în str Paltinoasa nr.25, prin uzucapiune si prin accesiune asupra constructiilor edificate pe teren, constând în casa de locuit, formata din 4 camere, 2 vestibul, 1 bucatarie, 1 debara si 1 baie, realizata din caramida si paianta, constructie anexa, realizata din lemn si o magazie si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta Primaria Municipiului Bucuresti , reprezentat prin Primarul General.
Prin decizia civila nr.363//6.03.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a V a Civila a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâta Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General,împotriva sentintei civile nr. 3352/07.05.200 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a constatat ca singura critica adusa sentintei apelate consta în aceea ca terenul pentru care s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, este proprietate publica si deci nu putea face obiectul unei posesii sub nume de proprietar urmare caracterului insesisabil si inalienabil al proprietatii publice, însa apelanta nu face dovada ca acest teren este in proprietatea publica a statului, din probele dosarului rezultand ca pentru întreaga suprafata de teren reclamanta plateste taxele si impozitele catre stat, prin concluziile raportului de expertiza precizandu-se ca o parte din suprafata de teren este ocupata de constructia edificata de reclamanta.
Împotriva deciziei pronuntata de tribunal a declarat recurs Municipiul Bucuresti prin Primarul General, criticând solutia pentru nelegalitate, invocând în drept dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Recurenta a aratat ca în cauza nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru ca prescriptia achizitiva sa-si produca efectele, în raport de dispozitiile art. 1847 Cod civil. Astfel, în mod gresit instantele anterioare au stabilit ca posesia a fost exercitata în mod continuu, neîntrerupt, pasnic, public si sub nume de proprietar.
O ultima critica vizeaza faptul ca anterior anului 1991, nu exista o distinctie între domeniul privat si public al statului, astfel încât terenurile nu putea fi dobândite prin prescriptie achizitiva deoarece în raport de dispozitiile art. 1844 Cod civil erau “scoase din comert”.
Recursul este nefondat.
Examinând actele si lucrarile dosarului, precum si sustinerile recurentei, instanta constata ca tribunalul a pronuntat o hotarâre legala si temeinica, solutionând în mod just litigiul dedus judecatii.
Este neîntemeiata sustinerea recurentei ca bunul nu a fost stapânit de 30 de ani, deoarece terenul este detinut înca din anul 1964, intimatii edificându-si o locuinta pe teren pentru care au si platit taxe si impozite.
Tribunalul a constatat pe baza probelor administrate în cauza ca sunt îndeplinite si celelalte conditii prevazute de lege pentru constatarea uzucapiunii, respectiv ca posesia a fost exercitata în mod continuu, neîntrerupt, pasnic, public si sub nume de proprietar.
Uzucapiunea este acea institutie juridica care permite nasterea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea lui de catre o persoana în conditiile si termenul prevazute de lege. Uzucapiunea îndeplineste o functie de clarificare a unor situatii juridice deoarece, având ca efect nasterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil, transforma o aparenta îndelungata într-un raport juridic de proprietate cert si indiscutabil.
Uzucapiunea constituie si o sanctiune indirecta îndreptata împotriva fostului proprietar al imobilului care, l-a lasat timp îndelungat în posesia unei alte persoane, permitându-i, prin pasivitatea sa, sa se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real.
Pentru ca uzucapiunea de 30 de ani, reglementata de art. 1890 Cod civil sa-si produca efectele este necesara îndeplinirea a doua conditii: posesia sa fie utila, adica o posesie propriu zisa si neviciata si posesia sa fie exercitata neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna – credinta sau de rea-credinta.
Conditiile posesiei au fost apreciate de tribunal, în raport de probele administrate în cauza, aspect ce nu mai poate fi reluat de instanta de recurs, deoarece art. 304 Cod procedura civila nu mai permite analizarea temeiniciei hotarârii, adica a reevaluarii probatoriului administrat.
În ceea ce priveste distinctia dintre domeniul public si domeniul privat anterior anului 1991 si sustinerea recurentei ca imobilul nu putea fi uzucapat deoarece nu se afla în circuitul juridic civil, aceasta critica este nefondata, întrucât prin decizia nr. 4/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, prescriptia achizitiva asupra terenurilor nu a fost întrerupta prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel ca, dupa abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 si Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instantelor de judecata sa constate ca au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
Fata de aceste considerente, Curtea în baza dispozitiilor art.312 alin. 1 Cod procedura civila, urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
