Proprietate. Uzucapiune. Constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin folosinta îndelungata în baza unei hotarâri judecatoresti, care a recunoscut acest drept pe baza exceptiei uzucapiunii. Recunoasterea dreptului astfel dobândit, printr-o h…


MATERIE: DREPT CIVIL.

OBIECTUL: Proprietate. Uzucapiune. Constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin folosinta îndelungata în baza unei hotarâri judecatoresti, care a recunoscut acest drept pe baza exceptiei uzucapiunii. Recunoasterea dreptului astfel dobândit, printr-o hotarâre judecatoreasca ulterioara, în care s-a formulat de data aceasta actiune în constatarea dreptului de proprietate dobândit cu titlu de uzucapiune.Admisibilitate.Neincidenta pierderii puterii de lucru judecat a unei hotarâri judecatoresti, cât timp partile au respectat si executat benevol efectele si dispozitiile acelei hotarâri. Înscriereea cu rea credinta a dreptului de proprietate, nu poate paraliza actiunea în constatarea intervenirii uzucaparii anterior acestei înscrieri cu rea credinta .

Temei de drept:art.26, 28 din Legea nr. 7/1996.

Sursa secundara:Curtea de Apel Oradea

(Decizia civila nr.1356/R din 2 octombrie  2008)

(dosar 58/255/2007)

Prin sentinta civila nr.1038/2007, pronuntata de J.M. în dosar nr.58/255/2007, a fost  admisa  actiunea formulata de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul B.I. având ca obiect granituire si revendicare, s-a constatat ca, prin Încheierea din 19.06.2007 s-a  admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de  reclamantul pârât  reconventional S.I. în privinta cererii reconventionale formulate de pârâtul B.I. a fost stabilita linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantului – pârât reconventional S.I. identificate cu nr. topo 287/2 Varviz ( 561 mp) si nr. topo.287/3 Varviz  (1770 mp), în natura  casa si  curte  în intravilan înscrise în  C.F. 280 – Varviz si imobilul proprietatea pârâtului B. I. identificat cu nr. topo 287/1 Varviz (1187 m.p.), în natura  casa si  curte  în intravilan înscrise în  C.F.348 – Varviz pe linia cadastrala notata cu literele A-B, de ing. ec. Sim Daniel – expert tehnic  în Raportul de expertiza tehnica topografica efectuat în dosar 186/2005 a J.M. s-a constatat ca între linia cadastrala si linia de folosinta dintre cele doua proprietati  este o diferenta de 215 mp, notata cu linia a-b-c-B-A-a, trasata cu linie rosie, ce este folosita de pârâtul B. I., a fost obligat pârâtul B. I. sa lase reclamantului S. I. în deplina posesie si proprietate aceasta suprafata de 215 mp., pe care reclamantul a dobândit-o prin titlul de proprietate nr. 926/1997 cu titlu de reconstituire, a fost obligat pârâtul B.I. sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata în suma de 38,5 lei, reprezentând taxa de timbru.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca potrivit colii CF 280 a localitatii Varviz, reclamantul S.I. este proprietar tabular asupra suprafetei de 561 mp din nr.topo.287/2 si asupra suprafetei de 1770 mp din nr.topo.287/3,  dreptul sau de proprietate fiind înscris în CF, în baza unui contract de vânzare cumparare si ulterior, în anul 1998, în baza titlului de proprietate nr.926 din 1997, acesta si-a înscris dreptul de proprietate ca urmare a reconstituirii si în ceea ce-l priveste pe pârâtul B.I., s-a retinut ca acesta detine în proprietate suprafata de 2176 mp teren situat pe nr.topo.286 si 287/1, înscrise în CF 348 a localitatii Varviz, dobândita cu titlu de mostenire de la tatal sau B. I., care, la rândul sau, l-a dobândit prin uzucapiune, fiind înscris în cartea funciara în 13 septembrie 1973.

Pornind de la raportul de expertiza tehnica judiciara, întocmit de ing. ec. Sim Daniel – expert tehnic si schitei de identificare aflate la dosar, instanta de fond a retinut ca  linia cadastrala ce desparte proprietatea reclamantului de proprietatea pârâtului nu coincide cu folosinta,  existând o diferenta între cele doua proprietati  de 215 mp, notata cu linia a-b-c-B-A-a, trasata cu linie rosie,  suprafata care este folosita de pârâtul B.I. si care, prin  titlul de proprietate nr.926 din 1997, a fost reconstituita în favoarea lui S. I..

S-a mai retinut ca, prin sentinta civila nr. 731/2006 pronuntata în dosar 186/2005 al J.M. a fost respinsa actiunea formulata de pârâtul B. I., în contradictoriu cu S. I. Comisia Locala de aplicare a Legii 18/1991 si  Comisia Judeteana de aplicare a Legii 18/1991 având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 926/18.09.1997 emis în favoarea lui S. I.. Împotriva acestei sentinte B. I. a formulat recurs si prin  decizia civila 21/R/16.01.2007 pronuntata în dosar 6754 /111 /2006 a  T.B. s-a respins ca nefondat, iar ulterior, prin sentinta civila nr. 72/2007 pronuntata în dosar 1690/255/2007 al J.M. s-a respins ca neîntemeiata, actiunea formulata de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtii S. I. si S.P. având ca obiect actiune în constarea dobândirii dreptului de proprietate si rectificare de carte funciara, în sustinerea carei actiuni B. I. a solicitat sa se constate dobândirea de catre el a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafetei de 215 mp,  formata din: 31 mp din suprafata de 561 mp din nr.topo.287/2, iar 184 mp din suprafata de 1770 mp din nr.topo.287/3, ambele numere topografice fiind înscrise în CF nr.280 a localitatii Varviz, hotarâre apelata de catre B.I. apel care, prin decizia civila 480/A/2007, pronuntata în dosar  1690/255/2006 a  T.B.  a fost anulat ca netimbrat.

Instanta de fond, având în vedere raportul de expertiza tehnica judiciara, schita de identificare, a retinut ca linia cadastrala ce desparte proprietatea reclamantului S.I. constituita din nr. topo 287/2, 287/3 Varviz si proprietatea pârâtului B. I. constituita din nr. topografice 286 SI 287/1 Varviz,  este linia A-B, iar linia de folosinta dintre cele doua imobile este linia a – b – c – B – A – a si retinând ca titlul de proprietate 926/18.09.1997 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului S. I. asupra parcelelor înscrise pe nr. topo 287/2, 287/3 Varviz, a fost mentinut ca legal si temeinic, prin  sentinta civila 731/ 2006, iar pârâtului B. I., i s-a respins cererea pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafetei de 215 mp,  formata din: 31 mp din suprafata de 561 mp din nr.topo.287/2 si 184 mp din suprafata de 1770 mp din nr.topo.287/3, ambele numere topografice fiind înscrise în CF nr.280 a localitatii Varviz, fata de concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat, potrivit caruia pârâtul detine  fara drept suprafata de 215 mp, instanta de fond a apreciat actiunea reclamantului întemeiata si în consecinta a dispus admiterea ei. De asemenea, a constatat ca, prin încheierea de sedinta din data de 19 iunie 2007, a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de reclamantul pârât  reconventional S.I., în privinta cererii reconventionale formulate de pârâtul B. I. iar în temeiul art.274 alin.1 Cod procedura civila, retinând culpa pârâtului,  a dispus obligarea acestuia, în favoarea reclamantului, la plata sumei de 38,5 lei, reprezentând taxa de timbru si a dispus respingerea cererii reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat, ca nedovedita.

Prin încheierea pronuntata în sedinta publica din 19.06.2007, a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de reclamantul pârât reconventional S. I. în privinta cererii reconventionale formulate de  pârâtul B. I. a fost respinsa  exceptia puterii de lucru judecat invocata de pârâtul reclamant reconventional B. I. în privinta cererii principale formulate de  reclamantul pârât reconventional S. I. a fost repusa cauza pe rol pentru judecarea cererii principale si a fost fixat termen de judecata  pentru data de 10 iulie 2007, pentru când s-a dispus citarea partilor.

Împotriva acestei hotarâri si a Încheierii din 19.06.2007, în termen legal si timbrat cu 148 lei taxa timbru si 0,30 lei timbru judiciar, a declarat apel pârâtul B. I. solicitând instantei de apel admiterea apelului, anularea încheierii din 19.06.2007, prin care a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de reclamant, constatând ca a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 215 mp din terenul proprietatea pârâtului ca efect al uzucapiunii si sa se stabileasca linia de hotar dintre proprietatile partilor conform folosintei îndelungate, si nu pe linia cadastrala, cum gresit a dispus prima instanta, cu cheltuieli de judecata.

Prin decizia civila nr.145/A din 25 februarie 2008, T.B. a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul B.I. în contradictoriu cu intimatul S. I. împotriva sentintei civile nr.1038 din 9.10.2007, pronuntata de J.M. pe care a pastrat-o în totalitate.

A fost obligat apelantul la cheltuieli de judecata în cuantum de 500 lei, în favoarea intimatului.

Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca în mod corect, prima instanta a admis exceptia autoritatii de lucru judecat în privinta actiunii reconventionale formulata de reclamantul reconventional apelant B. I. cât priveste primul capat de cerere, în cauza fiind întrunite cerintele impuse de art.1200 Cod civil, astfel, prin actiunea  reconventionala, reclamantul reconventional a solicitat sa se stabileasca dreptul sau de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra suprafetei de 215 mp din terenul reclamantului, aflat în posesia sa publica utila si netulburata si sub nume de proprietar de 40 de ani.

S-a constatat ca aceeasi cerere, în contradictoriu cu acelasi pârât, a fost formulata de apelant, înregistrata sub dosar 1690/255/2006 al J.M., prin care a solicitat a se constata dobândirea de catre el, a dreptului de proprietate asupra suprafetei de 215 mp aferenta nr.top.287/2 si 287/3 înscrise în CFR 280 Varviz cu titlu de uzucapiune, dosar în care acesta a invocat faptul ca terenul de mai sus, înca din anul 1940, a fost folosit de antecesorul sau, apoi de el, si de asemenea, a invocat si sentinta civila nr. 4983/1974 a J.O. iar actiunea promovata în dosar nr.1690/255/2006 a fost solutionata în sensul respingerii acesteia prin sentinta civila 72/11 ianuarie 2007, apelul declarat de apelantul B. I. împotriva acestei sentinte a fost anulat ca netimbrat prin D.C. 480/A/2007, pronuntata de T.B. în dosar nr. 1690/255/2006,nefacându-se dovada ca aceasta decizie a fost recurata. Prin urmare, tribunalul a apreciat ca în cauza exista conditia triplei identitati de obiect, cauza si parti, motiv pentru care s-a retinut ca prima instanta, în mod corect, a facut aplicarea disp.art.1200 Cod civil.

Si în ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de apelantul reclamant reconventional, s-a retinut de instanta de apel ca în mod corect prima instanta a dispus respingerea acesteia raportat la sentinta civila nr.4983/1974 pronuntata de J.O. în dosar nr.8882/1973, deoarece, asa cum a constatat si instanta de fond, apelantul nu a înteles sa puna în executare aceasta hotarâre înauntrul termenului de prescriptie de 10 ani, pe care legea îl reglementeaza în cazul titlurilor emise în materia actiunilor reale imobiliare prin art.405 al.1 teza 2 Cod procedura civila, hotarâre judecatoreasca ce si-a pierdut puterea executorie si chiar si în situatia în care s-ar aprecia ca titlurile în materie imobiliara s-ar prescrie prin împlinirea unui termen de 30 de ani reglementat de art.1893 Cod civil, s-a apreciat de tribunal ca si acest termen s-a împlinit în anul 2004, iar sentinta de mai sus nu poate fi invocata cu autoritate de lucru judecat.

Apararea apelantului în sustinerea exceptiei autoritatii de lucru judecat prin invocarea uzucapiunii extratabulare, instanta de apel a apreciat ca pentru a putea opera exceptia autoritatii de lucru judecat este imperativ necesar invocarea existentei unei hotarâri judecatoresti, ori, în lipsa invocarii unei astfel de hotarâri definitive si irevocabile, institutia uzucapiunii extratabulare este irelevanta în sustinerea exceptiei autoritatii de lucru judecat.

Referitor la criticile aduse hotarârii instantei de fond sub aspectul compararii titlurilor, s-a retinut de tribunal în primul rând, ca în sistemul de carte funciara acesta nu-si gaseste aplicabilitate, ci numai în regiunile în care nu exista carti funciare, iar în al doilea rând, apelantul nu detine un titlu cu privire la terenul în litigiu. Si sustinerea apelantului, potrivit careia instanta de fond trebuia sa constate ca din anul 1974 si pâna la obtinerea titlului de proprietate al intimatului emis în conditiile L.18/1991, în anul 1997, s-a împlinit un nou termen de uzucapiune, este total nefondata, câta vreme, în mod corect a fost solutionata exceptia autoritatii de lucru judecat fata de actiunea reconventionala prin care s-a solicitat stabilirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune si fata de Sentinta civila nr.72/2007 a J.M. pastrata prin Decizia civila nr. 480/A/2007 a T.B. astfel, prin admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat, invocata de reclamantul intimat, instanta de fond, în mod corect si în deplina concordanta cu probele administrate, a stabilit linia de hotar dintre proprietatile partilor,  pe linia cadastrala.

În contextul tuturor acestor considerente, instanta de apel a retinut ca apelul este nefundat si în consecinta l-a respins, si în conditiile art.274 Cod procedura civila, retinând culpa procesuala a apelantului, a dispus obligarea acestuia la plata, în favoarea intimatului, a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata în apel, reprezentând onorariu avocatial.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 9,5 lei si timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, prin chitanta fiscala si timbru judiciar, a declarat recurs apelantul B. I. solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii actiunii principale, admiterii actiunii reconventionale, a se constata ca a dobândit cu titlu de uzucapiune dreptul de proprietate asupra a 215 m.p. teren, a se stabili linia de hotar pe aliniamentul folosintei faptice, ce dainuie de peste 60 de ani, cu cheltuieli de judecata.

Prin motivele de recurs s-a invocat ca, în mod gresit s-a apreciat incidenta art.405 alin.1 Cod procedura civila în sensul ca nu mai putea invoca exceptia autoritatii de lucru judecat cât timp nu a solicitat în 10 ani punerea în executare, ori, Decretul Lege nr.115/1938 prevede dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, fara înscrierea în cartea funciara, acest drept nu are efect constitutiv, se naste în momentul când începe folosinta, înscrierea are doar efect de opozabilitate fata de terti, omisiunea înscrierii nu duce la pierderea sa ca efect al prescriptiei.

Daca, totusi dreptul stabilit în anul 1974 s-a prescris, asa cum a dovedit cu martorii C. L. si B. I., instanta trebuia sa le admita actiunea reconventionala în privinta revendicarii celor 215 m.p. din nr.top.287/2, 287/3, prin împlinirea unui nou termen de 20 ani calculati din 1974 pâna în 1997, când reclamantul a obtinut titlu de proprietate, ce gresit nu a fost anulat.

Nu trebuia respinsa cererea reconventionala în privinta exceptiei autoritatii de lucru judecat sau constatarea împlinirii unui nou termen de uzucapiune, ci, admisa. S-au ignorat concluziile raportului de expertiza ce a precizat ca, nu toata suprafata nr.top.287/2, 287/3 putea fi reconstituita în favoarea lui B. I., ci doar o cota parte conform folosintei faptice.

În drept s-au invocat dispozitiile art.480, 484, 1201 Cod civil.

Intimatul reclamant, prin reprezentantul sau a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotarârii atacate ca fiind legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.

Examinând decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:

Prin titlul de proprietate nr.926 din 18.09.1997, emis de catre Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 4 ha si 7872 m.p. teren în localitatea Varviz, Cuzap, Borumlaca în favoarea intimatului S. I., din care si nr.top.287/2 în suprafata de 561 m.p., nr.top.587/3 în suprafata de 1770 m.p., în întregime imobil ce face obiectul acestui litigiu.

Conform raportului de expertiza topografica, întocmit de inginer expert Sim Daniel, în dosarul nr.186/2005 al J. M. în care s-a analizat valabilitatea acestui titlu de proprietate -filele 5-8 fond, se retine faptul ca, o cota de 31 m.p. din nr.top.287/2 si 184 m.p. din nr.top.187/3 sunt în folosinta recurentului, total 215 m.p.teren.

Situatia juridica a imobilelor în litigiu a mai fost analizata de instantele judecatoresti în dosarul nr.8882/1973 al J.O. care, prin sentinta civila nr.4983 din 24 septembrie 1974, în contradictoriu cu antecesorii recurentului a constatat ca, mejdia dintre aceste imobile si cel cu nr.top.287/1 a ramas neschimbata de peste 32 ani, astfel ca, antecesorii acestuia au dobândit fâsia de teren folosita în plus, potrivit dreptului cutumiar maghiar, linia de hotar fiind astfel stabilita conform folosintei faptice.

Din cuprinsul aceleiasi sentinte, se mai retine faptul ca -filele 21-24 dosar fond, a operat uzucapiunea în favoarea antecesorilor recurentului, faptul ca nu s-a formulat o cerere reconventionala în acest sens fiind irelevant câta vreme a operat exceptia în aparare, de uzucapiune invocata de acestia.

Expertiza întocmita de inginer Sim Daniel, despre care s-a facut vorbire mai sus, a relevat faptul ca, folosinta actuala a imobilelor este aceiasi ca si cea constatata prin sentinta civila nr.4983/1974 a J. O., ori, raportat la acest aspect nu se poate spune ca aceasta hotarâre irevocabila, ce reprezinta un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, potrivit practicii acesteia -cauza Brumarescu c/a României, în favoarea antecesorilor recurentului, transmis apoi acestuia, nu ar fi fost pusa în executare, câta vreme atât anterior pronuntarii acesteia  cât si în prezent, folosinta faptica a imobilelor în litigiu este aceiasi. Asadar, raportat la acest aspect, gresit instanta de apel a retinut ca aceasta hotarâre si-a pierdut puterea executorie conform art.405 alin.1 teza a 2-a Cod procedura civila, câta vreme a operat o executare de buna voie a acestora, conform art.371/1 alin.1 Cod procedura civila, nefiind astfel nevoie de aducerea la îndeplinire pe cale de executare silita.

Între parti s-au purtat de-a lungul anilor mai multe litigii, iar prin sentinta civila nr.72/2007 pronuntata de J. M. -filele 30-31 dosar fond-, s-a respins actiunea în uzucapiune, cu motivarea ca în speta nu sunt îndeplinite conditiile uzucapiunii reglementate de art.27-28 din Decretul Lege nr.115/1938, ori, în acest dosar, temeiul juridic al uzucapiunii invocat a fost altul, respectiv sentinta civila nr.4983/1974 a Judecatoriei Oradea, deci, dreptul cutumiar maghiar aplicat prin aceasta, astfel ca, în mod gresit s-a retinut ca ar opera exceptia autoritatii de lucru judecat, cauza fiind alta, respectiv temeiul juridic, nefiind astfel îndeplinite toate cele 3 conditii stabilite de art.1201 Cod civil:obiect, cauza, parti, gresit ambele instantei retinând contrariul, criticile fiind fondate.

Tocmai datorita faptului ca, desi pe cale de exceptie în aparare, în cuprinsul sentintei civile nr.4983/1974 a J.O. s-a constatat ca antecesorii recurentului au uzucapat fâsia de teren în litigiu, deci, dobândirea dreptului a operat anterior pronuntarii acestei hotarâri, întrucât nu s-a dispus cu privire la acest aspect ci doar s-a limitat în lipsa unei cereri reconventionale la stabilirea liniei de hotar conform acestui drept, a folosintei faptice, se impunea admiterea în speta a cererii reconventionale, fara a avea relevanta faptul ca titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 în favoarea intimatului nu a fost anulat. Dreptul de proprietate, practic al fâsiei de teren în litigiu a fost reglementata anterior anilor 1980, anterior obtinerii titlului de proprietate, iar acum doar se pune de acord situatia constatata cu cea scriptica pentru întabularea în cartea funciara, dreptul constatat fiind opozabil intimatului chiar daca ulterior a obtinut un titlu de proprietate si asupra acestuia. Nu poate fi vorba de încalcarea dreptului de proprietate a intimatului, ca urmare a celor ce se vor constata, câta vreme uzucapiunea a fost constatata anterior, iar de la aceea data si în prezent terenul are aceiasi folosinta faptica, hotarârea judecatoreasca irevocabila aratata mai sus, nefiind, în mod gresit, luata în considerare, atunci când s-a analizat valabilitatea titlului de proprietate.

Urmare a tuturor considerentelor expuse, fiind aplicabile dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, art.312 alin.1,3 Cod procedura civila, instanta de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime decizia recurata, iar, în baza art.296 Cod procedura civila, va admite ca fondat apelul, va schimba în parte sentinta apelata astfel ca:

Va admite cererea reconventionala formulata de pârâtul reclamant reconventional B.I. si în parte actiunea principala formulata de reclamantul S. I.

Va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat, referitor la cererea reconventionala, invocata de S. I.

Va constata ca, reclamantul reconventional a dobândit dreptul de proprietate asupra a 31 m.p.  din nr.top.287/2 si 184 m.p. din nr.top.287/3 -total 215 m.p. teren, înscrise în CF nr.280 Varviz, cu titlu de uzucapiune, iar, în baza art.49 din Legea nr.7/1996 va dispune întabularea acestui drept în cartea funciara.

Va schimba varianta de stabilire a liniei de hotar dintre imobilele având nr.top.:287/2, 287/3, 287/1 Varviz, conform folosintei faptice constatata de inginer expert Sim Daniel în raportul de expertiza întocmit în dosar nr.186//2005 al J.M. pe linia notata a-b-c si în consecinta, va înlatura dispozitia prin care s-a constatat ca exista diferenta de teren între linia cadastrala si cea faptica si cea prin care a fost obligat pârâtul B. I. sa lase reclamantului S. I. în deplina posesie si proprietate o suprafata de 215 m.p. teren.

Va fi înlaturata si dispozitia de obligare a pârâtului B.I. la plata cheltuielilor de judecata în fond, urmând a fi pastrate celelalte dispozitii referitor la admiterea actiunii principale, stabilirea liniei de hotar chiar daca în alta modalitate.

Întrucât stabilirea liniei de hotar profita ambelor parti, în baza art.276 Cod procedura civila, instanta de recurs va compensa cheltuielile de judecata ocazionate de parti în fond, iar, în baza art.274 Cod procedura civila va fi obligat intimatul sa-i plateasca recurentului 2.200 RON cheltuieli de judecata în apel si recurs, reprezentând onorariu avocatial si taxa de timbru.