Recurs declarat de o persoana care nu a fost parte în proces.Cerere de interventie în interes propriu formulata în recurs.Inadmisibilitate.
Recursul declarat de o persoana ce nu a avut calitatea de parte în procesul solutionat în prima instanta este inadmisibil raportat la prevederile art. 299 coroborate cu art. 261 din Codul de procedura civila, din care rezulta ca doar partile participante la procesul solutionat prin hotarârea atacata pot formula recurs.
Cererea de interventie în interes propriu se poate formula doar în prima instanta pâna la închiderea dezbaterilor, conform art. 50 alin. 2 din Codul de procedura civila si doar cererea de interventie în interesul unei parti poate fi realizata pentru prima oara în recurs, potrivit art. 51 din Codul de procedura civila, cu conditia implicita a declararii acestei cai de atac de catre una dintre partile procesuale cuprinse în hotarârea atacata.
(Tribunalul Arad,sectia civila,decizia civila nr.314 R din 08 februarie 2011,dosar nr. 803/238/2010)
Prin sentinta civila nr. 974 din 243.11.2010, pronuntata în dosar nr. 803/238/R/2010 Judecatoria Gurahont a admis actiunea civila formulata de reclamantul S. I. împotriva pârâtilor M. M. si M. M. vaduva lui C. P., si a constatat ca reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul identificat în CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare nr. top. 102/a, intravilan în suprafata de 3885 mp, si a dispus: rectificarea CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare, în sensul ca suprafata imobilului nr. top. 102/a, va fi de 6307 mp în loc de 3885 mp; partajarea imobilului înscris CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare, nr. top. 102/a, în suprafata de 6307 mp prin formarea a doua loturi: lotul 1 cu nr. top. nou. 102/a/1, în suprafata de 3405 mp, curti si constructii; lotul 2 cu nr. top. nou. 102/a/2, în suprafata de 2092 mp, curti; a atribuit în deplina proprietate si posesie lotul 1 reclamantului iar lotul 2 pârâtilor în cota de câte ½ parti fiecare, fara plata vreunei sulte, întrucât acestia nu au solicitat sulta; a autorizat intabularea în CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare a dreptului de proprietate al reclamantului, în cota de 1/1, cu titlul de uzucapiune si iesire din indiviziune si a pârâtilor în cota de câte ½ parti fiecare, cu titlul de cumparare respectiv mostenire si iesire din indiviziune, conform sentintei irevocabile si raportului de expertiza efectuat în cauza.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut în fapt ca imobilul identificat in CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare nr. top. 102/a, intravilan în suprafata de 3885 mp a fost proprietatea numitului N. L.(decedat la data de 09.07.1930) si pârâtilor M. M. si M. M. vaduva lui C. P. Suprafata stapânita de catre autorul reclamantului si apoi de catre reclamant, conform depozitiilor martorilor este de circa 30 de ari, pârâtii nefiind cunoscuti în localitatea Valea Mare, iar imobilul în litigiu nu a facut obiectul legilor de retrocedare, reclamantul platind impozit pentru acest imobil. Din expertiza efectuata în cauza rezulta ca reclamantul stapâneste o suprafata de 3405 mp, cu nr. top. nou 102/a/1. Fata de momentul în care reclamantul a intrat în stapânirea imobilului, în urma cu peste 20 de ani si vazând dispozitiei Deciziei 86/2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în interesul legii, instanta a constatat ca în cauza sunt aplicabile disp. Decretului Lege nr. 115/1938. Prima instanta a constatat ca reclamantul a exercitat o posesie utila în conditiile art. 1847 c.civ. exercitând o posesie neîntrerupta, netulburata, continua, publica, sub numar de proprietar si neechivoca, proprietarul tabular a decedat în urma cu peste 20 de ani, fiind îndeplinita si conditia duratei posesiei, reclamantul intrând în stapânirea imobilului în urma cu peste 20 de ani. Reclamantul, ca posesor actual al imobilelor, a facut dovada celor doua elemente ale posesiei, „corpus” si „animus” si a utilitatii posesiei. Prin raportul de expertiza, expertul a aratat ca suprafata reala a imobilului în litigiu este de 6307 mp si a propus dezmembrarea nr. topografic 102/a astfel: 102/a/1, în suprafata de 3405 mp, curti si constructii, care sa fie atribuit reclamantului; 102/a/2, în suprafata de 2092 mp, curti si constructii care sa fie atribuit pârâtilor. Ca urmare, în baza art. 34 – 37 din Legea 7/1996 instanta a dispus rectificarea CF 300092, provenit din CF 153 Valea Mare în sensul ca suprafata imobilului nr. top. 102/a, va fi de 6307 mp în loc de 3885 mp. Prima instanta a considerat ca, potrivit disp. art. 728 c.civ., nimeni nu poate fi silit sa ramâna în indiviziune, si facând aplicarea disp. art. 673 ind. 9 C.pr.civ. a dispus formarea si atribuirea loturilor.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs numita F. D., solicitând admiterea recursului, casarea sentintei primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond. De asemenea a solicitat admiterea în principiu a cererii de interventie principala formulata prin recurs, aratând ca nu a fost parte la judecarea pricinii si nici nu a formulat cerere de interventie la instanta de fond fiind împiedicata din motive obiective sa participe la judecarea pe fond a cauzei, neavând cunostinta despre desfasurarea judecatii. A apreciat ca aceasta se datoreaza culpei exclusive a reclamantului care a omis chemarea în judecata a mostenitorilor defunctei sale sotii, ori prin respingerea interventiei s-ar permite reclamantului sa-si valorifice propria culpa.
În motivare arata ca este fiica reclamantului S. I. si a defunctei S.F., sotia reclamantului, si în aceasta calitate considera ca hotarârea atacata este netemeinica si nelegala, deoarece reclamantul nu a exercitat o posesie exclusiva a imobilului în litigiu, posesia fiind exercitata pâna în anul 1998. De asemenea considera ca hotarârea este una susceptibila de a o prejudicia din moment ce pe terenul în litigiu parintii ei au construit împreuna o casa de locuit asupra careia ambii soti sunt proprietari originali cu titlul de construire si care este supusa regimului de bun comun al sotilor, considerând ca asupra acestui imobil are un drept de mostenire în cota legala de 3/8, împreuna cu nepotul de fiica Roz Siminel, drept de care poate fi lipsita prin hotarârea atacata.
Prin întâmpinarea depusa intimatul S. I. a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal, precum si cererea de interventie formulata prin recurs.
În motivare arata ca, potrivit art. 50 al. 1 Cod pr. civila, cererea de interventie va fi facuta în forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata, iar al. 2 prevede ca aceasta se poate face numai în fata primei instante si înainte de închiderea dezbaterilor. Recurenta, în calitate de fiica a lui S. I., a dobândit un drept de proprietate asupra unei portiuni de teren din CF 300092 din Valea Mare provenit din conversia pe hârtie a CF 153 cu top 102/a si nu asupra imobilului cu numarul administrativ 9 din Valea Mare cum în mod eronat pretinde aceasta ca ar avea un drept de mostenire. Reclamantul intimat a exercitat o posesie asupra terenului neechivoca, pasnica si sub nume de proprietar. Constructia care în fapt este edificata pe acest imobil, nu este notata în cartea funciara, desi recurentul are un drept asupra ei prin construire. La data decesului sotiei sale, în patrimoniul acesteia nu exista acest teren si aceasta constructie, iar fiica sa, revizuenta de azi, nu a venit sa pretinda vreun bun dupa defuncta sa mama, acesta considerând-o neacceptanta mostenirii, iar pretinsul sau prejudiciu este nejustificat.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 si art. 3041 din Codul de procedura civila, tribunalul a constatat ca acesta este inadmisibil, pentru urmatoarele considerente:
Recurenta nu a fost parte în procesul dedus primei instante. Practic, aceasta formuleaza o cerere de interventie în interes propriu prima oara în recurs, fara ca aceasta cale de atac sa fi fost declarata de vreuna dintre partile între care s-a desfasurat procesul în prima instanta.
Astfel, recursul declarat de F. D., ce nu a avut calitatea de parte în procesul solutionat prin sentinta civila nr. 974/2010 a Judecatoriei Gurahont, este inadmisibil raportat la prevederile art. 299 coroborate cu art. 261 din Codul de procedura civila, din care rezulta ca doar partile participante la procesul solutionat prin hotarârea atacata pot formula recurs.
În plus, cererea de interventie în interes propriu se poate formula doar în prima instanta pâna la închiderea dezbaterilor, conform art. 50 alin. 2 din Codul de procedura civila si doar cererea de interventie în interesul unei parti poate fi realizata pentru prima oara în recurs, potrivit art. 51 din Codul de procedura civila, cu conditia implicita a declararii acestei cai de atac de catre una dintre partile procesuale cuprinse în hotarârea atacata.
În conditiile în care cererea de interventie în interes propriu are caracteristicile unei cereri de chemare în judecata, conform art. 50 alin. 1 din Codul de procedura civila, având drept scop valorificarea unui interes propriu al intervenientului (art. 49 alin. 2 din acelasi cod), aceasta poate fi exercitata si separat, urmând ca recurenta sa identifice calea legala de valorificare a dreptului pretins în prezentul recurs.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins recursul ca inadmisibil.
