Reclamantul B. St. i-a chemat în judecata pe pârâtii C. T. si C. Gh. solicitând obligarea acestora sa desfiinteze servitutea de vedere creata contrar legii, cu cheltuieli de judecata.
În motivare se arata ca este proprietar al imobilului situat administrativ în O. str. N. B. înscris în CF 76536 Oradea, nr.top 6146/23 , în natura reprezentând casa si teren în suprafata de 770 mp, iar pârâtii sunt proprietari ai imobilului vecin situat administrativ în O. str.C. înscris în CF 76535 Oradea, nr.top 6146/22, în natura reprezentând casa si teren în suprafata de 800 mp.
Pârâtii au deschis însa patru ferestre de vedere spre proprietatea sa la o distanta mai mica de cea prevazuta de art.612 C.civ. În aceste conditii întrucât urmaresc si stiu tot ce fac în curtea sa se impune admiterea cererii.
În drept au fost invocate prevederile art.611-614 C.civ. si art.274 c.pr.civ.
La cerere au fost anexate în copie cele doua coli funciare.
Prin întâmpinarea depusa pârâtii au solicitat respingerea cererii aratând ca ferestrele au fost construite de peste 35 ani conform autorizatiei de construire si certificatului de aliniere, actiunea reclamantului nefiind decât o sicana si abuz în exercitarea drepturilor civile. În aceste conditii au dobândit servitutea de vedere ca urmare a folosintei îndelungate, iar ferestrele amintite nu sunt de vedere, ci de aerisire.
Constituind un drept real imobiliar, accesoriu, indivizibil si perpetuu, dreptul de servitute reprezinta în acelasi timp un dezmembramânt al dreptului de proprietate, fiind conceput de legiuitor în cea mai mare parte ca un instrument juridic prin care se restrânge exercitiul dreptului de proprietate asupra unor imobile în raporturile de vecinatate. În acest sens art. 612 si 613 C.civ. prevede ca nimeni nu poate avea ferestre de vedere sau balcoane spre proprietatea vecinului sau la o distanta mai mica de 19 decimetri sau daca vederea este piezisa de 6 decimetri.
Încalcarea acestei limite deschide partii interesate posibilitatea de a solicita prin intermediul instantelor de judecata închiderea respectivelor ferestre. Admiterea unei asemenea cereri presupune întrunirea unor conditii pozitive legate de ferestrele în cauza si una negativa referitoare la inexistenta unui mod de dobândire a dreptului de servitute ( titlu, destinatia proprietarului sau uzucapiune ).
Referitor la posibilitatea dobândirii prin uzucapiune a servitutii stabilite de art. 612 C.civ. instanta retine ca incidenta sa în sistemul de publicitate al cartilor funciare presupune luarea în considerare a faptului ca prin adoptarea Legii nr. 7/1996 s-a urmarit crearea unui sistem unitar de evidentiere a imobilelor si a drepturilor reale referitoare la acestea.
Întrucât punerea efectiva în aplicare a acestor dispozitii presupune în prealabil finalizarea bazei tehnice prin întocmirea hartilor cadastrale, art. 72 a prevazut ca la data finalizarii lucrarilor cadastrale si a registrelor de publicitate imobiliara la nivelul întregului teritoriu administrativ al unui judet îsi înceteaza aplicabilitatea, pentru respectivul judet, între altele si Decretul-lege nr. 115/1938.
Tinând seama de capitolul în care a fost inclus ( capitolul III- dispozitii finale ) articolul amintit are caracterul unei norme generale în raport de celelalte dispozitii în sensul ca în masura în care nu s-a înteles sa se deroge expres de la el, intrarea în vigoare a legii se va produce la acel moment.
Din aceasta perspectiva instanta retine ca în articolul 60 s-a prevazut în mod expres ca actiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 si 34-40 din Decretul-lege nr. 115/1938 aflate în curs de judecata la data intrarii a acestei legi ( care corespunde datei de 28.06.1996 potrivit art. 72 alin. 1 ) se vor solutiona potrivit acestor dispozitii.
Textul legal nu face decât o aplicare concreta a principiului tempus regit actum, principiu care a fost consacrat si de art. 23 alin. 2 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare a dispozitiilor Decretului-lege nr. 115/1938.
Din moment ce în cuprinsul sau se face referire la actiuni introduse în temeiul respectivelor articole ce se vor judeca potrivit dispozitiilor cuprinse în ele, se poate trage concluzia ca orice alta cerere formulata dupa acest moment este supusa dreptului comun în materie ( Codul civil ) sub toate aspectele. Admiterea solutiei contrare ar duce la inaplicabilitatea art. 60 contrar vointei exprese a legiuitorului. Ca atare, instanta considera ca uzucapiunea reglementata de art. 1890 C.civ. îsi gaseste aplicabilitatea si pe teritoriul administrativ al judetului Bihor.
Cât priveste conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca posesia pentru a-si produce efectul creator de drepturi, trebuie avute în vedere prevederile art. 1847 C.civ., respectiv ca aceasta sa fie continua, netulburata, neechivoca si publica.
