Respingerea acţiunii privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, prin joncţiunea posesiilor, fără a face dovada posesiei autorului asupra imobilului.
Potrivit soluţiei pronunţate într-un recurs în interesul legii având nr. 86/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că legea veche ultraactivează şi se aplică în continuare posesiilor începute sub imperiul ei.
Potrivit soluţiei pronunţate într-un recurs în interesul legii având nr. 86/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că legea veche ultraactivează şi se aplică în continuare posesiilor începute sub imperiul ei.
În speţă, posesia a început sub imperiul dispoziţiilor Decretului-Lege nr.115/1938, iar potrivit art. 28 din acest act normativ, pentru a se putea prescrie achizitiv, posesia trebuie exercitată timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. Proprietarul tabular a decedat în anul 1939, fiind îndeplinită această condiţie.
Reclamantul invocă joncţiunea posesiilor, respectiv posesia sa cu cea a numitului B.M., fără a face dovada acestei din urmă posesii asupra imobilului. Potrivit art. 1860 Cod civil, orice posesor posterior are posibilitatea de a uni posesia sa cu posesia autorului său, în vederea îndeplinirii termenului legal de prescripţie achizitivă. Însă, pentru a putea opera joncţiunea posesiilor, pe de o parte reclamantul trebuie să facă dovada posesiei utile a autorului său asupra imobilului, în condiţiile prevăzute de art. 1846, art.1847 Cod civil şi pe de altă parte, să facă dovada că joncţiunea a avut loc în baza unui raport juridic.
(sentinţa civilă nr.9/2013 pronunţată în dosarul nr. 1362/210/2012 al Judecătoriei Chişineu Criş)
Prin sentinţa civilă 9/2013 pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de reclamantul T.M., în contradictoriu cu pârâta P.A, având ca obiect uzucapiune.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, din extrasul CF —Apateu, nr. top — rezultă că imobilul este format din teren intravilan în suprafaţă de 720 m.p., proprietar pentru cota de 12/24 este B.Tivadar, iar pentru cota de 6/24 proprietar este B.Teodor; din extrasul de CF —- Apateu, top —-Berechiu rezultă că imobilul este format din teren intravilan în suprafaţă de 720 m.p., proprietar tabular fiind B.Tivadar.
Potrivit Certificatului de deces seria DZ nr. —, B.Teodor a decedat la data de 04 octombrie 1939 în sat Berechiu, judeţul Arad.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, H.G. şi H.V., instanţa reţine că imobilul este folosit de T.M., care a cumpărat de la B.M.. Martorii au arătat că B.M. a folosit grădina de la decesul bunicului său.
Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Decretul-Lege nr.115/1938, pentru a se putea prescrie achizitiv, posesia trebuie exercitată timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
Reclamantul solicită a se constata uzucapiunea asupra imobilului înscris în CF — Apateu, — Berechiu şi a cotelor de 12/24 şi 6/24 din imobilul înscris în CF —-Apateu, top—, unde este înscris numitul B.Tivadar (care este una şi aceeaşi persoană cu B.Teodor), care a decedat la data de 04.10.1939, potrivit certificatului de deces de la fila 10 dosar. Au trecut astfel peste 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
În raport de data decesului proprietarului tabular – 1939 -, posesia a început după intrarea în vigoare a Decretului-Lege nr.115/1938.
În temeiul dispoziţiilor art. 28 din Decretul-Lege nr.115/1938, pentru a se putea prescrie achizitiv, posesia trebuie exercitată timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
În privinţa cadrului procesual, instanţa a dispus afişarea unei somaţii care cuprinde toate informaţiile impuse de art. 130 din Decretul-Lege nr. 115/1938 la sediul Primăriei comunei Apateu. Nimeni nu a formulat nicio opoziţie cu privire la constatarea dreptului de proprietate al reclamantului.
În prezenta cauză, reclamantul invocă joncţiunea posesiilor, respectiv posesia sa cu cea a numitului B.M., fără a face dovada acestei din urmă posesii asupra imobilului.
Instanţa constată că, potrivit art. 1860 Cod civil, orice posesor posterior are posibilitatea de a uni posesia sa cu posesia autorului său, în vederea îndeplinirii termenului legal de prescripţie achizitivă.
Însă, pentru a putea opera joncţiunea posesiilor, pe de o parte reclamantul trebuie să facă dovada posesiei utile a autorului său asupra imobilului, în condiţiile prevăzute de art. 1846, art.1847 Cod civil şi pe de altă parte, să facă dovada că joncţiunea a avut loc în baza unui raport juridic.
Reclamantul, deşi a depus la dosarul cauzei declaraţia sub semnătură privată, potrivit căreia, B.M. a vândut imobilul din sat Berechiu, comuna Apateu, județul Arad, către T.M. la data de 31.12.2011, nu a făcut dovada posesiei vânzătorului B.M. asupra imobilului.
Din declaraţia martorului H.G., instanţa reţine că reclamantul a cumpărat grădina din Berechiu în iarna anului 2012 de la B.M., dar grădina nu a fost folosită, fiind loc părăsit o lungă perioadă de timp pentru că B.M. a fost plecat din localitate. Prin urmare, vânzătorul cu care îşi uneşte reclamantul posesia nu a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, aşa cum reiese şi din declaraţia martorului, grădina fiind nefolosită mai mulţi ani.
Martorul H.V. a declarat că reclamantul a cumpărat grădina de la B.M. în urmă cu un an. Grădina a aparţinut bunicului lui B.M.. Acesta nu locuia în Berechiu şi venea destul de rar în localitate, astfel că grădina era mai mult nelucrată, deci B.M. nu a exercitat o posesie continuă şi utilă, aşa cum susţine reclamantul.
Instanţa nu va reţine ca o dovadă a posesiei faptul că reclamantul a plătit impozitele asupra imobilului, aşa cum rezultă din adeverinţa nr.—/6.09.2012 emisă de Primăria Apateu. Astfel, instanţa apreciază că simpla plată a impozitului nu face dovada posesiei, a stăpânirii efective a imobilului – elementul corpus.
Posesia are două elemente constitutive: corpus şi animus. Elementul corpus este elementul material şi presupune contactul nemijlocit şi constă în stăpânirea materială a bunului, adică în realizarea de acte materiale de deţinere şi folosire a bunului. Elementul animus constă în intenţia sau voinţa celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sau în calitate de titular al altui drept real. Lipsa elementului psihologic intenţional face ca cel care deţine bunul să nu aibă calitatea de posesor, plasându-l calitativ în aceea de simplu detentor precar. Cel ce se pretinde posesor este necesar să dovedească faptul că sunt întrunite cele două elemente.
Având în vedere aceste împrejurări, instanţa constată că în cauză nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 1860 Cod civil, nefiind îndeplinite condiţiile pentru a opera joncţiunea posesiilor.
Chiar dacă s-ar reţine că reclamantul a posedat imobilul începând cu sfârşitul anului 2011, de la data cumpărării prin actul sub semnătură privată (31.12.2011) şi până la data introducerii acţiunii (24.10.2012) au trecut mai puţin de un an, timp care este insuficient pentru împlinirea termenului de uzucapiune în persoana reclamantului.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art.1847 şi următoarele Cod civil şi art.28 din Decretul Lege nr.115/1938, instanţa a respins acţiunea.
