JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA CIVILĂ NR.1378/C DIN DATA DE 05.07.2007
Uzucapiune. Accesiune. Capacitatea procesuală a consiliilor locale.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 05.04.2006 reclamanţii A. M. şi A. C. au chemat în judecată pe pârâţii Comuna X şi Consiliul Local X solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că reclamanţii au dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna X , compus din teren în suprafaţă de aproximativ 5000 mp şi casa de locuit cu dependinţe.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au cumpărat imobilul litigios în anul 1987 de la numita P.M., printr-un înscris sub semnătură privată, de la data cumpărării imobilului şi până în prezent au exercitat asupra acestuia o posesie publică, neîntreruptă, continuă şi sub nume de proprietari şi au achitat la zi taxele şi impozitele locale aferente.
Reclamanţii au mai arătat că şi vânzătoarea imobilului a exercitat asupra acestuia o posesie utilă începând cu anul 1960 şi până la data înstrăinării şi a achitat impozitele şi taxele aferente astfel că, prin joncţiunea posesiilor, sunt întrunite cerinţele legale pentru constatarea dobândirii de către reclamanţi a dreptului de proprietate.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1890 şi următoarele Cod civil.
Pârâţii, legal citaţi, nu au formulat întâmpinare şi nu s-au prezentat în faţa instanţei pentru combaterea cererii reclamanţilor.
În dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, probe pe care instanţa, apreciind că sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, le-a încuviinţat.
În exercitarea rolului activ reglementat de dispoziţiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă şi apreciind că sunt utile soluţionării cauzei, după punerea în discuţia contradictorie a părţilor, instanţa a dispus din oficiu obţinerea de relaţii cu privire la regimul juridic al terenului cu privire la care reclamanţii au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate şi administrarea probei cu expertiză tehnică imobiliară având ca obiective identificare şi stabilirea valorii de circulaţie a imobilului litigios.
Au fost depuse la dosar înscrisuri.
În şedinţa publică din data de 25.04.2007 reclamanţii au arătat că înţeleg să îşi modifice cererea de chemare în judecată şi solicită instanţei constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în comuna X, astfel cum a fost identificat în urma măsurătorilor efectuate de expertul desemnat în cauză.
Au fost audiaţi martorii propuşi de reclamanţi.
Instanţa a invocat din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 19, art.38 şi art. 67 din Legea nr. 215/2001, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Local X .
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat că este întemeiată şi a admis-o motivat prin încheierea pronunţată în şedinţa publică.
Pentru pronunţarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 19, art.38 şi art. 67 din Legea nr. 215/2001, potrivit cu care consiliile locale reprezintă doar organe deliberative, fără personalitate juridică, prin care se exercită autonomia locală şi care conferă personalitate juridică doar unităţilor administrativ teritoriale.
Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţii administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public, având patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină.
Rezultă astfel că personalitatea juridică şi implicit calitatea de subiect de drept aparţine doar unităţilor administrativ teritoriale în timp ce consiliile locale sau judeţene precum şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi judeţe(art. 21 şi art.22 din Legea nr. 215/2001).
Aceste autorităţi sunt organe ale persoanei juridice, structuri deliberative sau executive prin care unităţile administrativ teritoriale participă în nume propriu la raporturile juridice de drept public sau privat, ca titulare de drepturi şi obligaţii proprii.
În lipsa personalităţii juridice şi a unei prevederi exprese a legii, consiliile locale nu au legitimare procesuală proprie, nu pot fi titulare de drepturi şi obligaţii proprii nici în planul dreptului material şi nici în planul dreptului procesual şi nu pot participa în procesul civil ca subiecte de drept distincte de unităţile administrativ teritoriale la nivelul cărora îndeplinesc atribuţii de organe deliberative.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, în vederea soluţionării cererii formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Comuna X , instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Terenul litigios a fost ocupat fără titlu în urmă cu aproximativ 45 – 50 de ani de A. M. şi soţia acestuia, P.M., care au edificat pe acest teren o locuinţă.
Reclamanţii au cumpărat imobilul în anul 1986 de la numita P. M., pe baza unui înscris sub semnătură privată.
Reclamanţii s-au comportat ca adevăraţi proprietari ai imobilului şi au edificat lucrări de reamenajare a locuinţei şi au construit anexele gospodăreşti identificate în schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Atât reclamanţii cât şi autorii lor în drepturi figurează înscrişi în registrele fiscale ale Primăriei X , reclamanţii începând cu anul 1986, şi au achitat la zi taxele şi impozitele locale aferente imobilului compus din teren şi construcţii.
Atât reclamanţii cât şi autorii lor în drepturi au folosit terenul şi construcţiile edificate pe acesta în mod public , paşnic , continuu, neîntrerupt şi nu au fost tulburaţi în posesia pe care au exercitat-o, nici de către vecini sau rude şi nici de către alte terţe persoane care să fi pretins vreun drept real ori de creanţă asupra imobilului.
În evidenţele Primăriei X terenul aflat în posesia reclamanţilor figurează ca aparţinând domeniului privat al Comunei.
Terenul aflat în posesia reclamanţilor a fost împrejmuit anterior anului 1965 şi până în prezent nu a suferit modificări ale configuraţiei, reparaţiile gardurilor neafectând amplasamentul vechilor semne de hotar stabilite potrivit acordului deţinătorilor imobilelor învecinate.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea cererii formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Comuna X .
În drept, potrivit art.1890 Cod civil, toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripţie să fie obligat să producă vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.
Potrivit art.1847 Cod civil, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, publică, netulburată, neîntreruptă şi sub nume de proprietar iar potrivit art.1860 Cod civil, orice posesor are facultatea, spre a putea opune prescripţie, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său în drepturi.
Textele legale anterior menţionate reglementează prescripţia achizitivă (uzucapiunea)ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea neîntreruptă a acestuia în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege.
Deşi art.1846 alin.2 Cod civil defineşte posesia drept „deţinerea unui bun sau folosirea unui drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul, în numele nostru” totuşi, în mod riguros, posesia este caracterizată ca fiind stăpânirea de fapt a unui bun , care din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere faptul că prin probele administrate în cauză reclamanţii au făcut dovada că prin unirea posesiei exercitate personal cu aceea a autorilor lor în drepturi, A. M. şi P.M. , au stăpânit terenul în mod util, adică paşnic, public, fără întreruperi anormale şi fără violenţă timp de mai mult de 30 de ani, instanţa a apreciat că cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin efectul prescripţiei achizitive este întemeiată.
Potrivit art.492 Cod civil, orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră.
Având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi efectele retroactive ale prescripţiei achizitive, ce fac ca posesorul să fie considerat proprietar chiar de la data începerii posesiei, instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele legale şi pentru constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate de reclamanţi şi de autorii lor în drepturi pe terenul litigios şi identificate în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse instanţa a admis cererea reclamanţilor şi a constatat că aceştia sunt proprietarii imobilului situat în comuna X , compus din teren şi construcţiile edificate pe acesta, imobil identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză.
Având în vedere soluţia pronunţată de instanţă cu privire la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Local X , cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu acest pârât a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
