Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.323/259/2011, la data de 17.02.2011, reclamanţii U. G. şi Ş. S., au chemat în judecată pe pârâtul Oraşul Mizil, prin Primar, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 250 m.p., teren curţi construcţii, locuinţă cu 4 camere şi hol cu pereţi din paiantă acoperită cu tablă şi anexă cu pereţi din lemn acoperită cu carton asfaltat din oraşul Mizil, str.V…., nr….., judeţul Prahova, în conformitate cu prevederile art.1890 şi urm. Cod civil.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că în anul 1979 au intrat în posesia suprafeţei de 250 m.p. în oraşul Mizil, str. V……, nr……, judeţul Prahova, pe care şi-au construit împreună o locuinţă cu 4 camere şi hol cu pereţi din paiantă acoperită cu tablă şi anexă cu pereţi din lemn acoperită cu carton asfaltat, bunuri pe care le-au stăpânit în continuu până în prezent, fără să fie tulburaţi de nimeni, sub nume de proprietari. Au precizat reclamanţii că, în conformitate cu prevederile art.1890 şi urm. Cod civil, solicită să se constate dreptul lor de proprietate asupra bunurilor de mai sus, întrucât pe o perioadă mai mare de 30 de ani au stăpânit aceste bunuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.111 C.pr.civ. rap. la art.1890 şi urm. Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată.
În susţinerea cererii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: copiile cărţilor de identitate ale reclamanţilor, nota de timbraj, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice nr.10451/16.02.2011 emis de Consiliul Local Mizil-Serviciul de taxe şi impozite, adeverinţa nr.8211/27.01.2011 eliberată de Primăria oraşului Mizil.
Pârâtul Oraşul Mizil, prin Primar, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Reclamanţii au solicitat, iar instanţa a încuviinţat, fiind administrate în cauză în dovedirea cererii: proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori: G. D. şi L.C. şi proba cu expertiză în specialitatea topografie şi proba cu expertiză în specialitatea construcţii.
La data de 26.05.2011 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză în specialitatea construcţii efectuat de expert tehnic Mălăescu Gheorghe, iar la data de 27.05.2011 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză în specialitatea topografie efectuat de expert tehnic Irimia Gheorghe.
La data de 25.05.2011 s-a depus de către Primăria oraşului Mizil adresa nr.15642/24.05.2011 prin care arată că nu are obiecţiuni la rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
La termenul din data de 02.06.2011, reclamanţii şi-au precizat cererea în sensul că a solicitat ca instanţa să constate dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată asupra terenului în suprafaţă de 254 m.p., conform raportului de expertiză în specialitatea topografie, iar cu privire la construcţii, pe lângă cele solicitate în cererea introductivă, mai solicită să se constate dreptul lor de proprietate şi pentru locuinţa 2 de la punctul B din expertiza întocmită de ing. Mălăescu Gheorghe. De asemenea, mai solicită ca pentru toate construcţiile existente pe terenul menţionat mai sus să se constate dreptul lor de proprietate în temeiul accesiunii imobiliare prevăzut de art.482 şi urm. Cod civil ,,Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul într-un mod natural sau artificial”.
La data de 09.06.2011 s-a depus de către Primăria oraşului Mizil adresa nr.16268/08.06.2011 prin care arată că nu are obiecţiuni la rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
La data de 22.06.2011 s-a depus de către Primăria oraşului Mizil adresa nr.16701/22.06.2011, prin care arată că reiterează că nu au de formulat obiecţiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, nici cu privire la extinderea obiectului cererii privind suprafaţa de teren de 254 m.p., întrucât se încadrează în limitele admise de lege la măsurătorile cadastrale, arătând că începând cu anul 1991 la Primăria oraşului Mizil nu s-au primit solicitări cu privire la retrocedarea suprafeţei de teren de 254 m.p. ce face obiectul cauzei în temeiul legislaţiei fondului funciar şi nici alte categorii de solicitări de la terţe persoane.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
După cum rezultă din declaraţiile martorilor L. C. şi G. I. audiaţi în cauză (filele 17, 18), reclamanţii au început să posede terenul situat în Mizil, str. V….., nr……, judeţul Prahova, din anul 1959, de când a fost dat de CAP părinţilor reclamantului, aceştia stăpânindu-l neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietari până în prezent.
Potrivit raportului de expertiză construcţii întocmit de expertul Mălăescu Gheorghe (filele 40-43) şi a certificatului de atestare fiscală nr.10451/16.02.2011 eliberat de Consiliul Local Mizil-Serviciul taxe şi impozite (fila 7), în anul 1979 pe acest teren au fost edificate construcţii şi anexe două locuinţe şi o anexă.
Aceiaşi martori precizează că terenul a fost împrejmuit pe toate laturile de reclamanţi fiind îngrădit şi în prezent, ceea ce denotă intenţia acestora de a se comporta faţă de bun ca nişte veritabili proprietari ai acestuia. Tot martorii au arătat că reclamanţii nu au fost tulburaţi în exercitarea posesiei asupra terenului, aceştia fiind recunoscuţi ca proprietari.
După cum rezultă din adeverinţa nr.8211/27.01.2011, fila 8, emisă de Primaria Oraşului Mizil, reclamantul U. G. figurează înscris în registrul agricol al oraşului Mizil cu una casă de locuit şi teren în suprafaţă de 400 m.p. din anul 1986, iar în evidenţele fiscale cu imobil situat în oraşul Mizil, str. V……., nr……., judeţul Prahova, format din clădire şi teren în suprafaţă de 247 m.p., toate obligaţiile fiscale cu privire la acest imobil fiind achitate la zi, potrivit certificatului de atestare fiscală nr.10451/16.02.2011 eliberat de Consiliul Local Mizil-Serviciul taxe şi impozite (fila 7).
Prin rapoartele de expertiză specialitatea topografie şi construcţii întocmite în prezenta cauză au fost identificate terenul în suprafaţă de 254 m.p. situat în oraşul Mizil, str. V……., nr……, judeţul Prahova şi construcţiile edificate pe acest teren, formate din două locuinţe şi o magazie.
Instanţa a constatat astfel că, prin comportamentul reclamanţilor, care au împrejmuit terenul şi au edificat pe acest teren o construcţie casă de locuit se evidenţiază intenţia acestora de a se comporta faţă de bun întocmai ca şi nişte proprietari ai acestuia, cu excluderea altor persoane. În plus, aceştia au probat că au fost înregistraţi în evidenţele fiscale cu imobil compus din construcţie, pentru care au plătit impozit. Totodată, la data de 22.06.2011 s-a depus de către Primăria oraşului Mizil adresa nr.16701/22.06.2011 (fila 66), prin care arată că reiterează că nu au de formulat obiecţiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, nici cu privire la extinderea obiectului cererii privind suprafaţa de teren de 254 m.p., întrucât se încadrează în limitele admise de lege la măsurătorile cadastrale, menţionându-se că, începând cu anul 1991, la Primăria oraşului Mizil nu s-au primit solicitări cu privire la retrocedarea suprafeţei de teren de 254 m.p. ce face obiectul cauzei în temeiul legislaţiei fondului funciar şi nici alte categorii de solicitări de la terţe persoane.
Conform Codului civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani astfel cum este reglementat în art. 1890 C.civ. e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 C.civ. prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii, conform art. 1847 C.civ., ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, iar potrivit art. 1860 C.civ., orice posesor posterior al unui imobil are facultatea, pentru a putea invoca prescripţia achizitivă, să unească posesia sa cu cea a autorului său.
Aşadar, ceea ce trebuia să dovedească reclamantul care a invocat în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani, este că stăpanirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului, respectiv a reunit cele două elemente constitutive ( animus şi corpus) şi toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă, precum şi faptul că este un succesor în drepturi al autorilor săi.
În consecinţă, faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că reclamanţii au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte materiale de stăpanire reflectă intenţia acestora de a se comporta ca adevăraţi titulari ai dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate.
Totodată, instanţa a constatat că este împlinit şi termenul de 30 de ani prevăzut de art. 1890 C. civil pentru a opera uzucapiunea de lungă durată.
Faţă de cele expuse, fiind îndeplinite conditiile prevăzute de art. 1846 şi urm. C.civ., instanţa va admite capătul de cerere privind constatarea dobândirii terenului situat în oraşul Mizil, str. V……., nr……., judeţul Prahova, prin uzucapiune şi va constata că reclamanţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului-teren în suprafaţă de 254 m.p., situat în oraşul Mizil, str. V….. nr……., judeţul Prahova, cu limitele 1-2-3-4-5-6 şi vecinătăţile stabilite prin raportul de expertiza tehnică topografică întocmit în cauză de expert tehnic Irimescu Nicolae.
În ce priveşte capătul al doilea de cerere prin care reclamanţii au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (două locuinţe şi o magazie) aflat pe terenul situat în oraşul Mizil, str. V……, nr………, judeţul Prahova, instanţa reţine că accesiunea reprezintă încorporarea materială a unui bun considerat mai puţin important într-un bun mai important, cu efectul dobândirii dreptului de proprietate asupra primului bun de către proprietarul celui de-al doilea.
În materia accesiunii imobiliare artificiale, legiuitorul a reglementat în art. 492 C. civil o prezumţie relativă în favoarea proprietarului terenului, arătând că orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate că sunt ale proprietarului terenului, până ce se dovedeşte din contra, celui ce contestă aceste aspecte revenindu-i sarcina să răstoarne prezumţia făcând dovada contrară.
Totodată, art. 482 C. civil dispune că “proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul, într-un mod natural sau artificial” iar art. 488 C. civil prevede că tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. Astfel, accesiunea imobiliară artificială apare ca un mod de dobândire a dreptului de proprietate, proprietarul terenului devenind prin accesiune şi proprietarul construcţiei edificate din materialele ce au fost încorporate în sol.
Ori, prin efectul prescripţiei achizitive, reclamanţii au devenit proprietari asupra terenului pe care s-a edificat construcţia în mod retroactiv, din chiar momentul intrării în posesia acestuia.
Concluziile raportului de expertiză construcţii Mălăescu Gheorghe, confirmă împrejurarea că în anul 1985 pe terenul situat în oraşul Mizil, str. V…….., nr………., judeţul Prahova, au fost edificate două locuinţe şi o magazie.
Faţă de cele arătate, în baza art. 482, 488 şi 492 C. civil instanţa a admis acţiunea reclamanţilor aşa cum a fost precizată şi pe cel de-al doilea capăt de cerere şi a constatat că aceştia au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul situat în oraşul Mizil, str. Vişinului, nr. 15, judeţul Prahova: Locuinţa 1, Locuinţa 2, Magazie, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză constructor Mălăescu Gheorghe.
Totodată, instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
