Sentinţa civila nr. 1218/2008 Uzucapiune – Bunuri Succesorale- Intervertirea posesiei
Moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţi, cât timp se găsesc in stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin excepţie, stăpânirea de către unul din moştenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune dacă a intervenit o manifestare exterioară a sa care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia din comună în exclusivă, adică s-a produs o intervertire în fapt a posesiei.
În speţă, reclamanta F.L. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul, F.M., S.F, G.Z şi N.O, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că numita S.M. autoarea părţilor, decedată în prezent, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, cu privire la un imobil teren in suprafaţa de 600 m.p. intravilan, pe care a edificat construcţii, să se stabilească masa succesorală şi să se dispună partajarea bunurilor rămase de pe urma acesteia.
Pârâtul S.F. a formulat cerere reconvenţională arătând că autoarea S.M. a fost proprietara unui teren intravilan în suprafaţă mai mare, de circa 1154 m.p., că pe acest teren a edificat construcţii, dar că, în anul 1975 autoarea S.M. cu acordul fraţilor lui S.F., respectiv , F.M., G.Z. şi N.O., i-ar fi permis să-şi construiască pe acelaşi teren, casă, cedându-i o suprafaţă de aproximativ 600 m.p.
Astfel, pârâtul S.F. consideră că averea rămasă de pe urma autoarei S.M. este compusă din circa 600 m.p. şi construcţii.
La rândul său, prin cererea reconvenţională, S.F. solicită instanţei a se constata că, el personal a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani cu privire la o parte din terenul deţinut de autoarea S.M.
Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că S.M. este în prezent decedată, a locuit dintotdeauna şi până la data decesului, la adresa menţionată de reclamantă în cererea principală. Părţile şi martorii audiaţi au arătat că la această adresă au locuit, începând cu anul 1975, defuncta S.M. şi fiul său , pârâtul S.F., au locuit în aceiaşi curte, în case separate, însă cea care a stăpânit exercitând o posesie utilă fără vicii, în condiţiile art. 1846 Cod civil, este în fapt, defuncta S.M.
Este adevărat că aceasta a permis celor doi copii, respectiv pârâţii S.F. şi F.M. să construiască locuinţe separate situate pe acelaşi teren, însă curtea a fost folosită în comun.
Din probele administrate rezultă că S.M. nu a avut intenţia de a-i face pe cei doi copii proprietari, în detrimentul celorlalţi doi copii, şi că, deşi pârâtul S.F. a folosit o parte din teren din anul 1975, el nu a stăpânit sub nume de proprietar.
Instanţa a concluzionat în sensul că, posesia exercitată de S.F. are un caracter echivoc şi nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar împrejurarea că cei doi fraţi au locuinţă în aceiaşi curte va fi reţinută la atribuirea efectivă a bunurilor în urma partajului.
