Având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancţiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligenţă, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, reprezentând în acelaşi timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, rezultă că acţiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.
Prin urmare, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că pârâţii sunt succesorii în drepturi ai proprietarului imobilului cu privire la care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, prin joncţiunea posesiilor, pentru a sta în judecată în calitate de pârâţi, instanţa, urmează să admită excepţia calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi să respingă acţiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.(sentinţa civilă nr.1583/01.03.2007)
Reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâţii R.A., C.Ghe., B.S. şi Ş.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa constate că a intervenit prescripţie achizitivă, prin joncţiunea posesiilor, asupra imobilului-teren în suprafaţa de 200 mp situat în Bucureşti, str. N. nr. 45, sector 2.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca la data de 04.11.1982, a cumpărat de la pârâtul R.A., cu suma de 3000 lei, terenul mai sus menţionat, în suprafaţă de 200 mp, pe care exista şi o construcţie improprie locuirii, încheindu-se cu această ocazie o chitanţa de mână în prezenta mai multor martori. Mai arată reclamantul că pârâtul R.A., la rândul lui, a cumpărat imobilul tot cu chitanţă de mână de la de la pârâţii C.Ghe., B.S. şi Ş.I., moştenitori ai defunctului C.G.
Reclamantul a precizat că de la data încheierii înscrisului sub semnătură privată şi până în prezent a stăpânit terenul fără ca cineva să-i tulbure posesia, acesta fiind îngrădit, iar din anul din anul 2000 a achitat anual impozitul la Direcţia Venituri Buget Local – CLS Sector 2 Bucureşti comportându-se ca un adevărat proprietar. De asemenea reclamantul a arătat ca folosit în permanenţa aceasta suprafaţa de teren, situata în prelungirea proprietăţii sale, din Bucureşti, str. N. nr. 43 A sector 2, teren pe care l-a evaluat provizoriu la suma de 28.000.000 ROL .
În drept au fost invocate dispoziţiile art.1860, art.1895, art.1899, art.1898 C civil şi art.111 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a arătat că înţelege sa se folosească de proba cu acte, interogatoriu, martori şi expertiza topografică.
Cererea a fost legal timbrata cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 270 lei şi timbru judiciar în valoare de 30,3 lei.
În susţinerea cererii, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: răspunsul nr. 800180/28.06.2005 al Direcţiei Venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti, procesul verbal – înştiinţare de plată din 30.12.1999, declaraţia numiţilor H.E. şi S.P., autentificată sub nr. 1817/15.10.2003, chitanţa încheiata la 04.11.1982 între R.A. şi reclamant, chitanţa încheiata la 02.10.1981 între C.Ghe., B.S. şi Ş.I. şi R.A..
La termenul din 03.11.2005, instanţa a invocat din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a încuviinţat reclamantului proba cu înscrisuri pe această excepţie.
La data de 16.01.2006, pârâta B.S., a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu cunoaşte nici măcar după nume vreo persoana din cele menţionate în cererea de chemare în judecată, iar în anul când a avut loc tranzacţia, era căsătorită, purta alt nume şi avea o altă adresă. În continuare, pârâta a arătat că nu are nici o legătură cu înstrăinarea terenului ce face obiectul cauzei, considerând ca este o mare eroare chemarea sa în judecată.
La termenul e judecată din 19.01.2006, instanţa în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă a suspendat judecata cauzei pentru lipsa părţilor.
Reclamantul a formulat cerere de redeschidere a judecăţii, astfel că, la data de 18.01.2007, în temeiul dispoziţiilor art. 245 Cod procedură civilă, instanţa a dispus redeschiderea judecăţii.
Au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 12293/27.10.1997 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi dovada demersurilor întreprinse la Arhivele Naţionale pentru obţinerea titlului de proprietate ce a stat la baza înstrăinărilor succesive ale imobilului, actul de partaj autentificat de tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, la nr. 13478/1947 şi răspunsul nr. 3818/24.01.2007, al Direcţiei Venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti.
La termenul de judecată din 01.03.2007, instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor.
Examinând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, instanţa reţine următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă şi persoana obligată prin raportul juridic născut între părţi, fondat pe un act sau fapt juridic.
Uzucapiunea, invocată în cauza de faţă drept temei juridic al acţiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul şi în condiţiile prevăzute de lege.
Însă, având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancţiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligenţă, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, reprezentând în acelaşi timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, rezultă că acţiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.
Din înscrisurile depuse la dosar instanţa reţine că reclamantul a dobândit posesia imobilului situat în Bucureşti, str. N. nr. 45 sector 2, de la R.A., încheind cu acesta o chitanţă de mână la data de 04.11.1982. La rândul său R.A. dobândise posesia imobilului de la Ş.I., singura semnatară a chitanţei de mână încheiate la data de 02.10.1981, deşi în cuprinsul acesteia au fost menţionaţi şi pârâţii C.Ghe. şi B.S.. Faptul că pârâţii C.Ghe., B.S. nu au participat la încheierea convenţiei cu R.A., reiese şi din întâmpinarea depusă la dosar de pârâta B.C. care a arătat că nu cunoaşte nici una dintre persoanele menţionate în acest înscris.
Astfel cum rezultă din istoricul de rol fiscal comunicat de Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti reclamantului C.C., dosarul fiscal al imobilului din str. N. nr. 45 sector 2, s-a deschis pe numele C.G. în baza Declaraţiei pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor şi terenurilor din oraşe pe anul 1958, nefiind menţionat vreun act de proprietate care să fi stat la baza acestei declaraţii.
În combaterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, reclamantul a depus la dosar actul de partaj autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, la nr. 13478, din conţinutul căruia rezultă că suprafaţa de teren de 7 pogoane şi 19 prăjini reprezentând averea defunctului P.V., în urma împroprietăririi acestuia în anul 1864, cu lotul nr. 12 pe moşia Colentina, a fost împărţită între moştenitorii acestuia E.P., S.S., Ghe.D. şi M.A.. Or’, C.G., cel pe numele căruia s-a deschis rolul fiscal în anul 1958, nu se regăseşte printre moştenitorii lui P.V., în ipoteza în care s-ar admite că imobilul face parte din suprafaţa de teren ce a făcut obiectul partajului conform actului de partaj menţionat anterior. Mai mult, reclamantul nu a făcut dovada că pârâţii C.Ghe., B.S. şi Ş.I. ar fi succesorii în drepturi ai lui C.G..
Prin urmare, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că pârâţii sunt succesorii în drepturi ai proprietarului imobilului cu privire la care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, prin joncţiunea posesiilor, pentru a sta în judecată în calitate de pârâţi, instanţa, urmează să admită excepţia calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi să respingă acţiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
