Uzucapiune, calitatea procesuala pasiva a statului. Statul este persoana juridica în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. (Decizia civila nr.43 R din 13 ianuarie 2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila.)
Art.25 din Decretul nr.31/1954 si art. 680 Cod civil
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.17527/14.12.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr.29229/299/2006, au fost respinse exceptia inadmisibilitatii si a lipsei calitatii procesuale pasive; a fost admisa cererea formulata de reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâtii Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice si Municipiul Bucuresti prin Primarul General; s-a constatat deschisa succesiunea defunctei Gh.A.;s-a constatat vacanta succesorala si calitatea de unic mostenitor a Statului Român; s-a constatat ca reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului din Bucuresti, str.Renasterii nr.42, sector 1, identificat prin raportul de expertiza 2023/12.03.2007 si prin accesiune dreptul de proprietate asupra constructiei aferente pe acest teren.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca prin cererea formulata, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice si Municipiul Bucuresti prin Primarul General, ca instanta sa constate deschisa succesiunea defunctei Gh.A.,sa constate vacanta succesorala si calitatea de unic mostenitor al Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice si dobândirea de catre reclamanta a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, str.Renasterii nr.42, sector 1, prin uzucapiune, precum si instanta sa constate ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra constructiilor aflate pe teren prin accesiune imobiliara, în motivarea cererii reclamanta aratând ca a cumparat imobilul la data de Gheorghe Ana printr-un înscris sub semnatura privata în anul 1973, ca aceasta achizitionase imobilul în 1956 prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.277/18-17.01.1956 de Notariatul de Stat Orasenesc al Raionului Grivita Rosie, ca ulterior, în 2004, reclamanta a ridicat pe teren o alta constructie, în locul celei care a ars, ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de codul civil pentru dobândirea proprietatii prin uzucapiune.
Prima instanta a mai constat si ca, pe acest teren, reclamanta a ridicat o constructie individualizata prin raportul de expertiza înregistrat sub nr.2023/12.03.2007, astfel ca,tinând cont ca potrivit art.492 Cod civil proprietarul terenului este prezumat a fi si proprietarul constructie, si având în vedere ca uzucapiunea are efecte retroactive,instanta a constatat ca reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra constructiei.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel motivat Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice,criticând hotarârea pentru nelegalitate si netemeinice si aratând ca reclamanta nu are calitate procesuala activa, întrucât, potrivit art.85 din Legea nr.35/1995,”în lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberând certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a mostenirii”.
Prin decizia civila nr.1048 din data de 07.07.2008 Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a Civila a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice si a respins actiunea ca neîntemeiata formulata de reclamanta împotriva Municipiului Bucuresti si ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice.
Pentru a hotarî astfel tribunalul a retinut ca în mod corect prima instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii având în vedere ca orice persoana interesata poate solicita sa se constate vacanta succesorala atunci când reprezentantul statului ramâne în pasivitate si nu cere el însusi sa se constate acest lucru, iar în prezenta cauza reclamanta urmareste sa îsi stabileasca un drept în raport cu statul, pe care îl considera mostenitor al defunctei Gh.A.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.26 alin.1 din Legea nr.18/1991, “terenurile situate în intravilanul localitatii, care au apartinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fara mostenitori, trec în proprietatea comunei, orasului sau a municipiului, dupa caz si în administrarea primariilor…”.
Totodata, potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954, “Statul este persoana juridica în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile în care legea stabileste anume alte organe în acest scop”.
Din coroborarea textelor legale sus-mentionate cu dispozitiile art.680 Cod civil, rezulta ca mostenitor în cazul succesiunilor vacante este statul, dar nu prin Ministerul Finantelor, ci prin unitatea administrativ teritoriala de la ultimul domiciliu al defunctului.
Aceeasi concluzie se desprinde si din dispozitiile art.68 alin.1 din Legea nr.36/1995, care dau competenta de a solicita deschiderea succesiunii “ori carei persoane interesate,….procurorului, precum si….a secretariatului consiliului local al localitatii în raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile”.
În consecinta, tribunalul a constatat ca pe capatul de cerere privind constatarea succesiunii vacante nu are calitate procesuala pasiva Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice. Totodata, tribunalul a constatat ca Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, nu are calitate procesuala pasiva pe capatul de cerere privind constatarea uzucapiunii, dispozitiile art.26 alin.1 din Legea nr.18/1991 stabilind expres entitatea în patrimoniul careia intra terenurile persoanelor decedate fara mostenitori, iar în cauzele privind constatarea uzucapiunii calitatea procesuala pasiva este atrasa de calitatea de proprietar al bunului imobil asupra caruia se invoca posesia exercitata de catre reclamant. Ca atare, calitatea procesuala pe acest capat de cerere are Municipiului Bucuresti, iar nu, Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.
Pe cale de consecinta, calitatea procesuala pasiva pe capatul de cerere privind accesiunea nu are calitate procesuala pasiva Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice,ci tot Municipiul Bucuresti, capatul de cerere privind constatarea accesiunii fiind accesoriu capatului de cerere privind constatarea uzucapiunii.
În consecinta, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice si a respins actiunea formulata împotriva acestui pârât ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala.
Tribunalul a constatat întemeiat si motivul de apel care vizeaza neîndeplinirea conditiilor uzucapiunii.
Astfel, desi reclamanta a sustinut ca ar fi cumparat imobilul de la Gh. A. printr-un act sub semnatura privata încheiat în anul 1973, nu a depus acest act si nu a facut nici o dovada în sensul ca un astfel de act ar fi existat si ar fi fost încheiat în anul pretins de reclamanta.
Totodata, din declaratia martorului audiat la cererea reclamantei rezulta ca “din anul 1971-1972 reclamanta a locuit cu Gh.A.si a avut grija de aceasta pâna la decesul care a survenit în anul 1983” si ca “dupa 1983 reclamanta a continuat sa locuiasca în imobil”. Din declaratia aceluiasi martor rezulta ca acesta cunostea de la parintii sai ca “Gh. A.si Gh.A. s-au hotarât sa-i dea reclamantei imobilul din str. Renasterii nr.42 pentru ca a avut grija de ei”. Ca atare, eventuala vânzare prin înscris sub semnatura privata putea avea loc oricând pâna în anul 1983, când a decedat Gh.A.
Împotriva deciziei pronuntate de tribunal a declarat recurs reclamanta, C.E. care a criticat solutia pentru nelegalitate, invocând în drept dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 Cod procedura civila.
Recurenta a aratat ca desi a declarat apel numai Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor, instanta admitând apelul, s-a pronuntat si fata de Municipiul Bucuresti si mai mult a solutionat cauza atât pe exceptie, cât si pe fond si încalcând drepturile stabilite de catre instanta de fond în favoarea reclamantei.
Recursul este întemeiat.
Examinând actele si lucrarile dosarului, se constata ca prin decizia civila nr.1048 din data de 07.07.2008 Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice si a respins actiunea ca neîntemeiata formulata de reclamanta împotriva Municipiului Bucuresti si ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice.
Apelul a fost declarat de catre Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice împotriva sentintei civile nr.17527 din 14.12.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Unul dintre motivele de apel invocate de catre apelanta – pârâta se refera la lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei si Finantelor.
În masura în care instanta de apel a considerat întemeiat acest motiv si a admis apelul, schimbând sentinta în sensul ca a respins actiunea formulata de reclamanta fata de Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, pentru lipsa calitatii procesuale pasive nu mai putea proceda la solutionarea cauzei pe fond, întrucât nu mai erau îndeplinite cerintele prevazute de procedura civila, pentru formularea actiunii si solutionarea unei cereri de chemare în judecata.
Pe de alta parte, au fost încalcate principiul disponibilitatii si al solutionarii cauzei în limitele investirii, deoarece atâta timp cât Municipiul Bucuresti prin Primarul General nu a declarat apel împotriva sentintei pronuntata de judecatorie, tribunalul nu se putea pronunta fata de aceasta parte, schimbând solutia pe fond în apel.
Mai mult, nedeclararea apelului de catre Municipiul Bucuresti a determinat intrarea în puterea lucrului judecat a dispozitiilor instantei de fond, relative la reclamanta C.E.si pârâtul Municipiul Bucuresti.
Un alt aspect care trebuia avut în vedere de catre tribunal este acela ca Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice nu a fost obligat la o prestatie catre reclamanta, chemarea sa în judecata fiind doar pentru actiunea în constatare si pentru opozabilitate.
În mod corect instanta de fond a stabilit calitatea Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice de a sta în proces, de vreme ce s-a solicitat constatarea deschiderii succesiunii defunctei Gh.A. si a vacantei succesorale, în raport de faptul ca potrivit dispozitiilor art. 680 Cod civil, “În lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec în proprietatea statului”.
De altfel, în doctrina, dar si în practica judiciara s-a apreciat ca, spre deosebire de ceilalti mostenitori, statul, în privinta dreptului având ca obiect mostenirea vacanta, nu are un drept de optiune succesorala.
Prin actiunea formulata de reclamanta C.E., aceasta urmareste sa se constate ca a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului din Bucuresti, str. Renasterii nr. 42, sector 1, ceea ce înseamna ca pentru a-si stabili dreptul si a-l si realiza, trebuie sa se judece în contradictoriu cu Statul Român si cu Municipiul Bucuresti, deoarece statul trebuie sa asigure remedii juridice si mijloace efective prin care partile pot sa-si exercite drepturile reglementate de lege.
În situatia în care s-ar constata lipsa calitatii procesuale pasive a celor doi pârâti chemati în judecata, s-ar ajunge la lipsirea reclamantei de un mijloc juridic efectiv de a-si stabili dreptul de proprietate în contradictoriu cu statul.
Aceste aspecte au fost retinute în jurisprudenta CEDO, de pilda în cauza Malhous contra Cehiei, si în cauza Faimblat contra României, ceea ce impune fiecarui stat semnatar al conventiei sa reglementeze cai juridice interne pentru ca orice persoana ce invoca o încalcare a Conventiei sa aiba acces la acestea si sa fie eficiente, în masura care permit sa se ajunga la o decizie cu privire la temeinicia plângerii si la un remediu adecvat pentru orice încalcare constatata.
