Uzucapiune. Conditii. Analiza inscrisului sub semnatura privata prin prisma dispozitiilor Legii 18/1991 si a art. 1987 Cod civil privind caracteristicile justei cauze.


Uzucapiune. Conditii. Analiza inscrisului sub semnatura privata prin prisma dispozitiilor Legii 18/1991 si a art. 1987 Cod civil privind caracteristicile justei cauze.

La data de 03.10.2008 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr. 8075/311/2008 cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii A.I. si A.E. in contradictoriu cu paratii A.C., A.F.,  A.V. si A.I.M. prin care solicita pronuntarea unei hotarari care sa constate ca reclamantii sunt proprietari, prin efectul uzucapiunii asupra suprafetei de 1000 m.p. situata in comuna M., sat M. in T. 12, P. 7, avand ca vecinatati : la N – A. Gh I. la E – M.D., la S –rest proprietate A.M., la V – Ds 328.. totodata a solicitat obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 2602 din 13.04.2009, s-a respins cererea de chemare in judecata formulata, retinandu-se ca nu sunt indeplinite dispozitiile art. 1895 cod civil , titlul pe care il invoca reclamantii provenind de la adevaratul proprietar, respectiv A.M. autorul paratilor, constatandu-se totodata ca titlul nu este translativ de proprietate in conditiile in care din cuprinsul chitantei rezulta ca partile s-au inteles printr-o promisiune de vanzare-cumparare sa isi ia obligatia de a cumpara, respectiv de a vinde terenul atunci cand vanzatorul va dobandi dreptul de proprietate.

Impotriva acestei sentinte au formulat recurs reclamantii A.I.si A.E., criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica, solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul admiterii cererii formulate.

In motivare, s-a aratat ca instanta de fond a interpretat eronat dispozitiile art. 1895 cod civil si ale art. 1897 cod civil, inscrisul sub semnatura privata denumit „chitanta” incheiat la data de 20.05.1991 avand caracterul unui just titlu.

In acest sens, s-a aratat ca justul titlu este un act sau un fapt juridic translativ de proprietate, adica operatiune juridica ce are ca scop sa transfere proprietatea , insa literatura romana in materie nu este consecventa referitoare la conditiile de validitate ale justului titlu.

In analiza acestor conditii, arata recurentii ca, inscrisul are data certa, este un act translativ de proprietate dovedit cu faptul ca din con tinutul acestuia s-au stabilit toate caracteristicile necesare dovedirii tranzactiei , respectiv bunul vandut, pretul si transmiterea posesiei, iar in ceea ce priveste valabilitatea nimeni nu a invocat vreo conditie de nulitate , inscrisul fiind si ineficace, intrucat daca ar fi fost eficace ar fi transferat dreptul de proprietate asupra terenului.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 cod pr. civila.

Cererea de recurs a fost legal timbrata.

Intimatii au depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

In motivare, s-a aratat ca nu s-a facut dovada ca recurentii detin un just titlu pentru a putea uzucapa, chitanta depusa relevand incheierea unei promisiuni de vanzare-cumparare si pe de alta parte, aceasta a fost incheiata cu adevaratul proprietar, respectiv numitul A.M.

La solicitarea instantei de recurs, recurentii au precizat valoarea terenului ca fiind de 1.000 lei, aratand ca acestia sunt cei care au achitat impozitul inca din anul 1991.

In dovedire, au depus la dosar adeverinta nr. 3374 din 16.09.2009 eliberata de Primaria comunei M. si certificat fiscal.

Analizand sentinta recurata in raport de criticile formulate cat si din oficiu, tribunalul constata ca recursul este nefondat avand in vedere urmatoarele argumente:

Reglementand institutia uzucapiunii de scurta durata, art. 1895 C.Civ. prevede ca cel care castiga cu buna credinta si printr-o justa cauza un nemiscator determinat va prescrie proprietatea acestuia in termen de 10 sau 20 ani, dupa cum adevaratul proprietar locuieste sau nu in circumscriptia tribunalului unde se afla imobilul.

Articolul sus mentionat se completeaza, in determinarea conditiilor ce se impun a fi constatate pentru incidenta acestui mod de dobandire a proprietatii, cu dispozitiile art. 1897 C.Civ. care definesc notiunea de justa cauza, privita ca orice titlu translativ de proprietate, cu exceptia unui titlu nul si a unuia anulabil, acesta din urma putand servi ca baza a uzucapiunii in conditiile prevazute de alin. 3 al aceluiasi articol.

Reglementarea justei cauze sau a justului titlu, cum mai este denumita in doctrina de specialitate, vine tocmai in sprijinul celui ce se pretinde proprietar al bunului in acest mod  si care, de buna credinta, a posedat in conditiile prevazute de lege si intr-un anume termen  imobil determinat, sanctionand astfel adevaratul proprietar.

De aceea, un titlu ce provine de la adevaratul proprietar nu indeplineste cerinta legala,  transmiterea proprietatii avand loc chiar in baza sa, in acelasi timp un titlu ce nu a putut duce la transmiterea proprietatii din alte cauze decat aceea  ca nu provine de la adevaratul proprietar, neindeplinind conditiile articolului sus mentionat.

In acest sens, se retine  ca inscrisul sub semnatura privata ce a constatat conventia incheiata intre parti la data de 20.05.1991, conventie ce a nu a avut ca efect transmiterea proprietatii in lipsa formei autentice cerute ad validitatem de dispozitiile Legii nr. 18/1991, in vigoare la data incheierii sale, ci a dat nastere unor drepturi si obligatii personale, nu poate constitui just titlu in sensul legii, nerespectarea prevederilor art. 1987 C.Civ. fiind evidenta.

De aceea, este lipsita de relevanta  pretinsa interpretarea doctrinara neunitara a conditiilor de valabilitate a justului titlu de care recurentii se prevaleaza in sustinerea recursului, definitia justei cauze, data de dispozitiile legale incidente, fiind fara echivoc in sensul existentei unui titlu ce indeplineste toate conditiile pentru a  opera transferul dreptului de proprietate, provenind insa de la o alta persoana decat adevaratul proprietar.

In consecinta, avand in vedere argumentele expuse, tribunalul constata ca prima instanta in mod corect a retinut ca reclamantul nu justifica un just titlu  care sa permita analizarea si a celorlalte conditii prevazute de art. 1895 C.Civ. astfel incat, in conformitate cu dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.

Data publicarii pe portal : 12.02.2010